În noaptea de duminică, 12 aprilie, după Slujba Învierii Domnului – Utrenia și Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiate la Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului, a rostit o amplă predică despre înțelesul duhovnicesc al Învierii, subliniind că aceasta reprezintă culmea tuturor sărbătorilor creștine și temelia vieții veșnice.
Învierea – culmea sărbătorilor și împlinirea planului dumnezeiesc
Ierarhul a arătat că Învierea Domnului nu este doar un moment liturgic central, ci realitatea care dă sens întregii iconomii a mântuirii, de la Buna Vestire și Nașterea Domnului până la Înălțarea Sa la cer.
„Să trăim cu emoție, cu multă simțire curată, această sărbătoare, cea mai mare, și s-o luăm în sufletele noastre. Învierea Domnului trebuie să fie mereu o rază de lumină în sufletele noastre, pentru că este sărbătoarea apogeu, sărbătoarea cea mai mare. Dacă Nașterea Domnului și, înainte de Nașterea Domnului, Buna Vestire sunt cele care fac începutul sărbătorilor împărătești, Învierea Domnului este sărbătoarea care se află pe cea mai înaltă culme, pentru că Fiul lui Dumnezeu a coborât din cer pe pământ, S-a întrupat în chip minunat din Sfânta Fecioară Maria, a crescut, a propovăduit, a pătimit, a murit și a fost îngropat și, iată, a înviat și, cu firea noastră omenească, S-a suit la ceruri și a șezut de-a dreapta Părintelui Ceresc.”, a mărturisit Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie.
Chemarea omului la slava cerească
În continuarea cuvântului, ierarhul a evidențiat că Învierea lui Hristos deschide calea îndumnezeirii omului, ridicând firea omenească la o demnitate fără precedent și arătând destinul final al omului: comuniunea cu Dumnezeu.
„La această înaltă demnitate a dus firea noastră cea omenească, iar El este începutul care suie lângă Tatăl Cel Ceresc, iar după El au urcat Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul, apostolii, prorocii, mucenicii, cuvioșii și drepții, încât în ceruri, la Tatăl Cel Ceresc, unde Fiul a pregătit toate aceste lăcașuri, este o mulțime de sfinți care neîncetat se bucură împreună cu îngerii de slava lui Dumnezeu, de frumusețea Lui, de dragostea Lui și de bucuria pe care o dă tuturor.”, a punctat ÎPS Teodosie.
Bucuria Învierii – realitate trăită și mărturisită
Predica a accentuat dimensiunea existențială a bucuriei pascale, chemând credincioșii la o trăire autentică și deplină a acestei sărbători, care depășește orice altă bucurie pământească.
„Învierea este cu adevărat sărbătoarea sărbătorilor, pe care o cinstesc și îngerii, căci îngerii se bucură de Învierea lui Hristos și de atâția sfinți care stau în jurul Sfintei Treimi. În cor de laudă și de mulțumire, îngerii și sfinții sunt împreună, aproape de tronul lui Dumnezeu și neîncetat Îl laudă pe Dumnezeu și Îi aduc cântare de bucurie, iar ei înșiși sunt într-o bucurie negrăită. De aceea să simțim această sărbătoare, s-o simțim din plin și s-o trăim mereu la cele mai înalte emoții și bucurii. Să nu fie bucurie mai mare decât sărbătoarea aceasta. Dacă ne bucurăm și trăim intens această sărbătoare, rămânem cu Dumnezeu Cel Înviat, precum a făgăduit Fiul lui Dumnezeu că va rămâne în noi și noi în El, și ne-a chemat să mergem și în slava Sa, acolo unde S-a suit cu trupul.”, a precizat arhiepiscopul Tomisului.
Final: nădejdea vieții veșnice
În încheiere, ierarhul a îndemnat la păstrarea bucuriei pascale ca stare permanentă a sufletului și la orientarea vieții către Împărăția lui Dumnezeu.
„Să ne ajute Bunul Dumnezeu să intrăm în slava cea cerească, să fim cu Dumnezeu în bucuria cea mare, care este bucuria bucuriilor și, cu adevărat, plinirea tuturor frumuseților și bucuriilor cerești. Să avem și noi această bucurie, pentru că se cuvine să ne bucurăm cu toții de dragostea lui Dumnezeu și de frumusețea Lui cea negrăită.”, a spus ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, în noaptea de duminică, 12 aprilie, după Slujba Învierii Domnului – Utrenia și Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos a înviat!
Să trăim cu emoție, cu multă simțire curată, această sărbătoare, cea mai mare, și s-o luăm în sufletele noastre. Învierea Domnului trebuie să fie mereu o rază de lumină în sufletele noastre, pentru că este sărbătoarea apogeu, sărbătoarea cea mai mare.
Dacă Nașterea Domnului și, înainte de Nașterea Domnului, Buna Vestire sunt cele care fac începutul sărbătorilor împărătești, Învierea Domnului este sărbătoarea care se află pe cea mai înaltă culme, pentru că Fiul lui Dumnezeu a coborât din cer pe pământ, S-a întrupat în chip minunat din Sfânta Fecioară Maria, a crescut, a propovăduit, a pătimit, a murit și a fost îngropat și, iată, a înviat și, cu firea noastră omenească, S-a suit la ceruri și a șezut de-a dreapta Părintelui Ceresc.
La această înaltă demnitate a dus firea noastră cea omenească, iar El este începutul care suie lângă Tatăl Cel Ceresc, iar după El au urcat Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul, apostolii, prorocii, mucenicii, cuvioșii și drepții, încât în ceruri, la Tatăl Cel Ceresc, unde Fiul a pregătit toate aceste lăcașuri, este o mulțime de sfinți care neîncetat se bucură împreună cu îngerii de slava lui Dumnezeu, de frumusețea Lui, de dragostea Lui și de bucuria pe care o dă tuturor.
Învierea este cu adevărat sărbătoarea sărbătorilor, pe care o cinstesc și îngerii, căci îngerii se bucură de Învierea lui Hristos și de atâția sfinți care stau în jurul Sfintei Treimi. Trebuie să precizăm că sfinții sunt deasupra îngerilor, că o vreme oamenii au fost mai prejos decât îngerii, dar pentru că Fiul lui Dumnezeu a luat fire omenească și S-a suit deasupra îngerilor, și sfinții sunt deasupra îngerilor, iar mai ales Maica Domnului este cea pe care îngerii o laudă și o cinstesc și se bucură de frumusețea ei.
În cor de laudă și de mulțumire, îngerii și sfinții sunt împreună, aproape de tronul lui Dumnezeu și neîncetat Îl laudă pe Dumnezeu și Îi aduc cântare de bucurie, iar ei înșiși sunt într-o bucurie negrăită. De aceea să simțim această sărbătoare, s-o simțim din plin și s-o trăim mereu la cele mai înalte emoții și bucurii. Să nu fie bucurie mai mare decât sărbătoarea aceasta. Dacă ne bucurăm și trăim intens această sărbătoare, rămânem cu Dumnezeu Cel Înviat, precum a făgăduit Fiul lui Dumnezeu că va rămâne în noi și noi în El, și ne-a chemat să mergem și în slava Sa, acolo unde S-a suit cu trupul.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să intrăm în slava cea cerească, să fim cu Dumnezeu în bucuria cea mare, care este bucuria bucuriilor și, cu adevărat, plinirea tuturor frumuseților și bucuriilor cerești. Să avem și noi această bucurie, pentru că se cuvine să ne bucurăm cu toții de dragostea lui Dumnezeu și de frumusețea Lui cea negrăită.”
