În a doua zi de Crăciun, vineri, 26 decembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o amplă predică duhovnicească la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Dorna Arini, după Sfânta Liturghie, subliniind sensul autentic al praznicului Nașterii Domnului și chemarea la o trăire creștină profundă, asumată și continuă.
A doua zi de Crăciun – pomenirea sfinților și a Maicii Domnului
ÎPS Teodosie a arătat că a doua zi de Crăciun este rânduită de Biserică pentru pomenirea sfinților, iar între aceștia se află, în chip deosebit, Maica Domnului, cinstită împreună cu soborul sfinților, ea fiind cea care „a primit sub acoperământul său mulți sfinți”.
Ierarhul a amintit și de doi sfinți români pomeniți în această zi, Sfântul Nicodim de la Tismana și Sfântul Gherasim Iscru, exemple de viețuire sfântă, rugăciune și jertfă.
Fuga în Egipt și jertfa pruncilor uciși de Irod
Pornind de la textul Sfintei Evanghelii, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre fuga în Egipt a Pruncului Iisus, împreună cu Maica Domnului și Dreptul Iosif, pentru a scăpa de mânia lui Irod, care, orbit de dorința de putere, a poruncit uciderea pruncilor din Betleem.
ÎPS Teodosie a evoc at durerea mamelor ale căror prunci au fost smulși din brațe și uciși cu sabia, amintind cuvântul prorocului Ieremia: „Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahila plânge pe copiii săi și nu se poate mângâia”. Acești prunci, a subliniat ierarhul, au devenit jertfă nevinovată, legată tainic de jertfa Mântuitorului.
Sfântul Nicodim de la Tismana – mare rugător și făcător de minuni
În continuare, ÎPS Teodosie a vorbit despre viața și minunile Sfântului Nicodim de la Tismana, mare ctitor de mănăstiri și nevoitor al rugăciunii. A amintit de vindecările săvârșite prin rugăciunile sale, de minunile făcute la moaștele sale și de ascunderea acestora în vremea năvălirilor, pentru a nu fi profanate.
Până astăzi, a arătat ierarhul, Mănăstirea Tismana, ctitoria Sfântului Nicodim, rămâne loc de alinare, bucurie și vindecare pentru mulți credincioși.
Sfântul Gherasim Iscru – mărturisitor al credinței în temnițele comuniste
ÎPS Teodosie a evocat și figura Sfântului Gherasim Iscru, mare trăitor duhovnicește al secolului XX, care a suferit arestări, bătăi și chinuri în perioada comunistă. A relatat un episod cutremurător petrecut în temniță, când un fost prigonitor, grav bolnav, s-a pocăit, s-a spovedit și s-a împărtășit, murind în aceeași zi cu Sfântul Gherasim, „înfrățiți în temniță și înfrățiți în Raiul lui Dumnezeu”.
Chemare la nădejde, pocăință și trăire cu Hristos
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului a adresat un îndemn puternic la nădejde și întoarcere către Dumnezeu: „Oricine cade să nu se deznădăjduiască. Se poate întoarce la Hristos, că Hristos nu refuză pe cei ce se întorc la El”.
Mesajul central al predicii a fost sintetizat în chemarea la o trăire autentică a Crăciunului:
„Aceste sărbători să le trăim cu Hristos, pentru că dacă am fost cu credință și L-am așteptat cu post, cu rugăciune, cu metanie, cu spovedanie, Hristos S-a născut și în ieslea sufletelor noastre”.
ÎPS Teodosie a subliniat că smerenia Fiului lui Dumnezeu, Care S-a născut în iesle și S-a jertfit pe Cruce, este calea ridicării și mântuirii omului, deschizând tuturor Raiul prin moartea și Învierea Sa.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, vineri, 26 decembrie, după Sfânta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Dorna Arini:
”Preacucernici părinți, preacuvioasă maică stareță, preacuvioase maici, iubiți credincioși,
Suntem în a doua zi de Crăciun, când pomenim și sfinți, că numai în prima zi Îl pomenim pe Domnul. Și între sfinți este Maica Domnului, pomenită cu soborul ei de sfinți, pentru că ea a primit sub acoperământul său mulți sfinți.
Și iată, între acești sfinți pomeniți sunt și doi sfinți de-ai noștri: Sfântul Nicodim de la Tismana, Sfântul Gherasim Iscru și alții pomeniți mai de departe.
Astăzi, Sfânta Evanghelie ne istorisește la început despre fuga în Egipt a lui Iosif cel bătrân, împreună cu Maria și cu Pruncul. Arhanghelul Gabriel s-a arătat și Sfântului Iosif cel Bătrân și i-a spus: „Ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt, pentru că Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă”.
Această vestire au primit-o și magii, să nu se mai întoarcă pe la Irod, cum le-a zis Irod: „Mergeți la Betleem și, dacă vedeți pe noul Împărat, cum Îi ziceți voi, veniți la mine să-mi vestiți, ca să merg și eu să mă închin Lui”. Abia stăpânea mânia în el, că s-a născut un Prunc numit Împărat, pentru Care s-a arătat și o stea.
Nu îl interesau minunile care s-au făcut, că s-a arătat o stea neobișnuită care i-a condus până la Ierusalim. El voia toată puterea să nu o ia nimeni și, sigur, a pierdut-o, că nu a mai trăit mulți ani.
Și iată, Irod, cu adevărat, văzând că magii nu s-au întors pe la el, a socotit că l-au înșelat. Nu s-a gândit la descoperirea arhanghelului, ci că a fost înșelat de magi, și mânia lui a fost atât de puternică, încât a dat poruncă soldaților săi: ”Mergeți la Betleem și pe toți pruncii de doi ani și mai jos ucideți-i, ca să nu cumva să rămână și Acela pe Care acești magi Îl socotesc nou Împărat.”
Și au venit și au ucis cu sabia, cum spunem și prăznuim, pe 28, pe cei paisprezece mii de prunci uciși din porunca lui Irod.
Sfânta Evanghelie spune și acest cuvânt din prorocia prorocului Ieremia: „Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahila plânge pe copiii săi și nu se poate mângâia, pentru că ei nu mai sunt, au fost omorâți”.
Cu adevărat, acele mame au fost sfâșiate de durere, că au fost chemate din porunca lui Irod cu pruncii lor; le-au fost smulși pruncii din brațele lor și, în fața lor, au fost uciși cu sabia. Iar mamele au leșinat, nu mai puteau de durere, erau pline de o durere mare pentru această jertfă.
Dar iată, și pruncii aceștia au plătit și ei păcatele celor mânoși, ale celor răi, cum era Irod și toți cei din casa sa. Și a fost ucis și Sfântul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, chiar pentru că i s-a cerut pruncul Ioan să-l dea.
Dar nu știau ce va fi acela. Sfetnicii lui Irod i-au spus că a mai fost un prunc la care s-au arătat semne și tatăl său s-a mirat, zicând: „Ce va fi oare copilul acesta?”. Și a prorocit despre el că va fi mare.
Și atunci l-au căutat soldații lui Irod și pe pruncul Ioan. Au venit la Zaharia, care era în templu la slujbă, și l-au cerut: „Dă-ne pe pruncul tău!”. Și le-a spus: „Nu este cu mine, nu știu unde este”, dar i se vestise Elisabetei să ia pruncul și să fugă la munte.
Și pentru că nu le-a dat pruncul, l-au ucis pe el chiar în templu. Și avem mulțime de jertfe care s-au dat la nașterea Pruncului Iisus, Care a venit să Se jertfească El Însuși pentru noi toți, ca noi să ne izbăvim de păcat și de moartea cea veșnică.
Și această a doua zi este astfel prăznuită. Dar iată, avem și doi sfinți; pe scurt vă voi spune și despre cei doi. Sfântul Nicodim de la Tismana este venit din părțile de vest. Unii spun că ar fi fost slovac, dar el a venit aici și a întemeiat mai multe mănăstiri. Și era mare rugător și multora le ajuta foarte mult, pentru că toți bolnavii se vindecau cu rugăciunile lui. Și cei stăpâniți de duhuri necurate se slobozeau și veneau mulți la el să capete ajutor și izbăvire.
Și iată, după ce a murit, l-au îngropat chiar acolo, lângă biserică. Și moaștele lui făceau minuni acolo. De aceea, veneau la moaștele Sfântului Nicodim mulți bolnavi și se vindecau. Și după ce a murit, se vindecau la mormântul lui.
I-au scos moaștele din mormânt, l-au pus într-un sicriu frumos și l-au pus la închinare în biserică. Dar Sfântul s-a arătat, că aveau să vină năvălirile turcești, ca să nu fie profanate moaștele sale; s-a arătat unui monah și starețului și le-a spus: „Luați osemintele mele și puneți-le în ascuns, în muntele acesta, în adânc, să nu le poată găsi cineva. Iar pentru credincioși, luați un deget al meu.”
Moaștele lui erau izvorâtoare de mir, și degetul acela l-au uns cu mir și mirosea foarte frumos. Și au luat și crucea de plumb și le-au pus în biserică spre închinare.
Dar iată, n-au spus mai departe unde s-au ascuns sfintele lui moaște. Într-adevăr, barbarii au venit și au căutat sfintele moaște și nu le-au găsit. Degetul și crucea de plumb au putut fi ascunse.
Și iată, Sfântul Nicodim a făcut multe minuni și după plecarea sa din viața aceasta. Și rugătorii la degetul Sfântului Nicodim primeau multe daruri și vindecări și multe izbăviri de rău.
Și a vrut un domn de la București să vină să ia moaște, degetul său, dar nu s-a lăsat luat. Și mai mulți au vrut să îl înstrăineze, dar Sfântul Nicodim nu s-a lăsat. Și acum este pomenit cu mare cinste și mulți găsesc la Mănăstirea Tismana, ctitoria Sfântului Nicodim, alinare, bucurie și vindecare.
Tot astăzi prăznuim și pe Sfântul Gherasim Iscru. Acest părinte Gherasim s-a născut în anul 1912. Mulți mi-au spus, când eram la București, că l-au cunoscut direct nașii mei, părintele Grigorie Băbuș și Sfântul Părinte Sofian, și vorbeau despre acest Gherasim Iscru, care a fost un mare trăitor.
El a fost călugăr și pe la Tismana a trecut și la Neamț; a făcut și trei ani de seminar la Neamț. După aceea s-a desființat seminarul, a trecut și a continuat seminarul la Cernica. A făcut și Facultatea de Teologie și a devenit un împătimitor propovăduitor al dreptei credințe.
Iar în anul 1945 a fost arestat și a suferit multe bătăi și chinuri. Și iată, și Gherasim Iscru s-a numărat printre cei care ocroteau pe aceștia. Acesta a venit în închisoare și a fost mult batjocorit. Și l-a batjocorit un lepădat de credință, pe nume Vasilescu.
Și acesta s-a îmbolnăvit atât de rău și a dat seama că boala aceasta nu este întâmplătoare. Și și-a adus aminte de unde a căzut, că a căzut din credință, din locul cel mai de sus. Că, atâta timp cât ești în credință și comuniune cu Dumnezeu, ești în pridvorul Raiului.
De acolo a căzut și a venit să se spovedească la Sfântul Gherasim, pe care îl și torturase. Și i-a cerut iertare că a greșit. Și Sfântul Gherasim i-a spus: „Cum să nu te iert? Hristos ne-a iertat pe toți, toți greșim; să fii iertat”.
Și a zis: „Dacă sunt iertat, poți să mă și împărtășești?”, că pe ascuns sfinții aveau și prescură și vin, și le aduceau pe ascuns alții, și făceau și Liturghie în temniță.
Și s-a împărtășit. Și acest Vasilescu s-a împărtășit, și Sfântul Gherasim. Și amândoi au murit în aceeași zi. Și iată, înfrățiți în temniță au ajuns înfrățiți și în Raiul lui Dumnezeu.
De aceea îi rugăm pe Sfântul Nicodim de la Tismana și pe Sfântul Gherasim să ne fie și nouă mijlocitori înaintea lui Dumnezeu în cer și oricine cade să nu se deznădăjduiască. Se poate întoarce la Hristos, că Hristos nu refuză pe cei ce se întorc la El. El ne așteaptă mereu să ne întoarcem la El, chiar dacă unii s-au lepădat și au greșit.
De aceea, iată, aceste sărbători să le trăim cu Hristos, pentru că dacă am fost cu credință și L-am așteptat cu post, cu rugăciune, cu metanie, cu spovedanie, Hristos S-a născut și în ieslea sufletelor noastre.
Să ne rămână în ieslea sufletelor noastre și să ne sfințească și pe noi. Și dorim tuturor celor ce întâmpinați aceste sărbători, celor ce iubiți pe Dumnezeu Tatăl, pe Fiul Său și pe Duhul Sfânt, pe Maica Domnului și pe sfinți, și o rugăm pe Maica Domnului, care este astăzi cinstită în soborul de sfinți pe care îi are în jurul său și sub acoperământul său, să ne primească și pe noi sub acoperământul său, ca să fim și noi primiți în Raiul pe care Fiul ei l-a dobândit de la Tatăl Cel Ceresc, prin jertfa pe care a adus-o încă de la naștere, prin jertfa acelor copii și prin smerenia Fiului, Care S-a culcat în ieslea vitelor mică și S-a înfășat cu paie.
Iar prin această smerenie Își vestește smerenia cea mai mare, când va fi pe drumul Patimilor: va fi înjosit, chinuit și răstignit, va muri pe cruce și va fi pus în groapă.
Și smerenia Fiului ne duce la ridicarea noastră și la împărăția Sa cu noi, ca să fim și noi părtași la Raiul pe care îl dobândește prin moartea și Învierea Sa. El este Cel dintâi Care deschide Raiul și îi ia cu Sine pe strămoșii Adam și Eva, pe Set, pe Abel, pe Noe, pe Avraam, pe Iov, pe toți prorocii și pe toți drepții din Vechiul Testament.
Să ne ajute Dumnezeu și pe noi să avem parte de această viață de căință și de răscumpărare, ca să ne primească pe noi Maica Domnului în cer, în Raiul Fiului Său și al Tatălui Ceresc. Amin.”
