Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a rostit miercuri un cuvânt de învățătură după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Sfântul Teodor Sicheotul, exemplu de viață duhovnicească
În predica sa, ÎPS Teodosie a evidențiat viața Sfântului Teodor Sicheotul, arătând că acesta s-a născut din părinți credincioși și a fost crescut în dragoste față de Dumnezeu, alegând încă din tinerețe calea rugăciunii.
La vârsta de 14 ani, sfântul a părăsit casa părintească, cu învoirea mamei sale, și s-a retras într-o peșteră, unde s-a dedicat vieții ascetice. În apropiere se afla o biserică închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, căruia îi cerea ajutorul în rugăciunile sale.
Darul vindecării și slujirea preoțească
Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că, datorită vieții sale curate și a rugăciunii neîncetate, Sfântul Teodor Sicheotul a primit darul vindecării, devenind sprijin pentru numeroși credincioși care veneau la el pentru alinarea suferințelor trupești și sufletești.
Deși și-a dorit să rămână monah, sfântul a fost hirotonit preot, iar ulterior episcop al Anastasiopolei, în urma chemării Bisericii. În această slujire, el s-a remarcat prin jertfelnicie, milostenie și grijă față de credincioși.
Sfârșit cu semnificație duhovnicească
ÎPS Teodosie a evocat și momentul trecerii la cele veșnice a sfântului, arătând că acesta a avut parte de vedenii duhovnicești, inclusiv arătarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și venirea îngerilor care l-au chemat la Dumnezeu.
Sfântul a fost văzut zâmbind înainte de moarte, semn al bucuriei întâlnirii cu Dumnezeu, pe Care L-a iubit și slujit întreaga viață.
Pomenirea Sfântului Apostol Natanael
În cadrul aceleiași predici, ÎPS Teodosie a amintit și de Sfântul Apostol Natanael, identificat cu Simon Zilotul, cel care, după minunea din Cana Galileii, L-a urmat pe Hristos.
Acesta a dus o viață de propovăduire și jertfă, sfârșind prin mucenicie, asemenea celorlalți apostoli, cu excepția Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, care a fost exilat în insula Patmos.
Îndemn la rugăciune și urmarea sfinților
În încheiere, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să urmeze exemplul sfinților și să le ceară ajutorul în viața de zi cu zi.
„Să ne rugăm să ne fie mijlocitori și rugători, pentru că avem nevoie de sprijinul și ajutorul lor”, a transmis Arhiepiscopul Tomisului.
La slujbă au participat numeroși credincioși, care au luat parte la Sfânta Liturghie și la cuvântul de învățătură rostit în catedrala arhiepiscopală din Constanța.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 22 aprilie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos a înviat!
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi noi prăznuim un mare ierarh, pe Sfântul Teodor Sicheotul. Acesta s-a născut din părinți credincioși, l-au crescut în credință, în dragoste, în bucuria de a-L lăuda pe Dumnezeu și de a rămâne în comuniune cu El.
La 14 ani, el părăsește casa părintească, cu învoirea mamei sale, care îl vedea tot timpul rugându-se și știa că, dacă pleacă, va fi și mai rugător și mai aproape de Dumnezeu, spre folosul părinților săi. A mers într-o peșteră și acolo s-a rugat, iar lângă peșteră, în zona aceea, era o biserică închinată Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. A mers la această biserică, a cerut ajutorul Sfântului Gheorghe și s-a dus în peșteră și s-a rugat.
Rugăciunile sale au început să dea roade, de aceea mulți creștini veneau să-și tămăduiască sufletele și bolile trupești.
S-a dus vestea despre el peste tot și rugăciunile sale arătau dragostea față de Dumnezeu, mai întâi, dar și față de semenii săi. De aceea, ierarhul de la Constantinopol a venit cu mai mulți părinți și l-a hirotonit preot, deși el nu voia, căci dorea să rămână monah, dar, primind această slujire preoțească, a fost de și mai mare folos tuturor credincioșilor, căci veneau la el și își aduceau durerile și suferințele lor.
Vindeca și boala leprei, izgonea și duhurile necurate și toate bolile le tămăduia prin mijlocirea sa, căci Dumnezeu tămăduia, dar, pentru că era neîncetat rugător, mare postitor și iubitor de Dumnezeu și de oameni, a avut acest dar.
După ce a murit ierarhul din zona aceea, el a fost chemat să fie hirotonit episcop; poporul îl voia episcop, dar el nu ar fi voit. Însă, patriarhul Constantinopolului i-a spus că trebuie să facă și în această privință ascultare și a fost hirotonit ierarh al Anastasiopolis.
Ca ierarh, era jertfelnic și rugător și mereu îi ajuta pe toți creștinii; era milostiv și aducea multă dragoste credincioșilor, îi întărea în credință, îi asculta în durerile lor și era un atât de bun povățuitor.
După ce a fost ierarh timp de 10 ani, a dorit să se retragă în pustie, să se roage, să slujească mai departe și să fie mângâiere tuturor creștinilor și monahilor și și-a cunoscut sfârșitul.
Le-a spus ucenicilor săi că se apropie de sfârșitul său și, înainte de a se sfârși, a avut bucuria – pentru că avea mare evlavie la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință – să i se arate Sfântul Gheorghe.
Și, întâi, i-a spus: „Vino după mine”, și l-a chemat Sfântul Gheorghe după el; l-a urmat și apoi s-a trezit. După aceea, în noaptea următoare, l-a văzut pe Sfântul Gheorghe pe un cal și i-a spus: „Încalecă și tu pe celălalt cal”, căci mai era un cal liber; și a făcut aceasta și a mers cu Sfântul Gheorghe într-un loc cu totul luminos și frumos, și iarăși s-a trezit.
Și, când i-a venit ceasul sfârșitului, exact atunci când îi spusese îngerul, a văzut mai mulți îngeri care au venit să-i spună: „Am venit să te luăm la Cel pe Care L-ai slujit și Care te așteaptă, la Dumnezeul și Stăpânul cerului și al pământului.”
El se minuna de această vedenie. Stăteau în jurul lui mulți monahi, iar el vorbea nu cu gura, ci cu inima și cu mintea sa cu îngerii care au venit la el. Erau atât de luminoși și frumoși și de aceea toți l-au văzut zâmbind înainte de a muri, că era bucuros că se desparte de lumea cea deșartă și este chemat la Dumnezeu, pe Care Îl dorea atât de mult, pe Care L-a iubit atât de mult și cu Care a fost în comuniune neîncetat.
Așa s-a sfârșit Sfântul Teodor Sicheotul, ierarhul Anastasiopolei, care a fost un mare rugător, un mare ajutător și mijlocitor pentru vindecarea de boli și pentru izbăvirea de toate patimile și păcatele. Sfârșindu-se, el zidise o biserică în cinstea Sfântului Gheorghe; a fost așezat acolo, iar trupul său a rămas neputrezit și, mai apoi, făcându-se multe minuni, a fost așezat într-o raclă, spre folosul credincioșilor.
Dar tot astăzi îl prăznuim și pe Sfântul Apostol Natanael. Acesta a fost mirele din Cana Galileii. După ce a văzut minunea săvârșită de Mântuitorul, a luat rămas-bun de la soția sa, de la mireasa sa, și L-a urmat pe Hristos. A fost atât de devotat lui Hristos și, iată, a avut o viață curată și sfântă; a propovăduit acolo unde a fost chemat și este numit și Simon Zilotul, cum îl cunoaștem, iar o părticică din moaștele lui se află și la o biserică din București, în cartierul Pajura.
A fost un sfânt care a propovăduit în taină și cu mare bucurie, dar nu a scăpat de viața mucenicească; în cele din urmă a murit mucenicește, ca și ceilalți apostoli, în afară de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, care este singurul ce a fost dus spre mucenicie, dar a fost izbăvit de bunul Dumnezeu și a fost exilat în insula Patmos, unde a avut de împlinit descoperirea dumnezeiască; acolo a scris Apocalipsa și a murit la adânci bătrâneți, la peste 100 de ani.
Iată, mulțumim lui Dumnezeu pentru sfinții de astăzi și să ne rugăm și noi să ne fie mijlocitori și rugători, pentru că avem nevoie de ajutorul și de mijlocirea lor. Și acum să ne rugăm în continuare pentru sufletele noastre și ale celor care sunt împreună cu noi în rugăciune.”
