Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a explicat semnificația începutului Postului Adormirii Maicii Domnului și originea acestei perioade de nevoință, în cuvântul de învățătură rostit vineri, 31 iulie, după Sfânta Liturghie săvârșită în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Ierarhul a vorbit despre pregătirea Maicii Domnului pentru mutarea sa la cer, despre viața Sfântului Cuvios Evdochim și despre pilda Sfântului și Dreptului Iosif din Arimateea.
„Astăzi începe Postul Adormirii Maicii Domnului”
La începutul predicii, Arhiepiscopul Tomisului a amintit că, după Lăsatul secului din ajun, Biserica intră în Postul Adormirii Maicii Domnului.
„Iată, suntem în ultima zi a lunii iulie și, pentru că această zi este vineri, ieri, joi, am avut Lăsatul secului, iar astăzi începe Postul Adormirii Maicii Domnului”, a spus Înaltpreasfințitul Teodosie.
„Maica Domnului s-a pregătit pentru mutarea sa la cer, ținând post deplin”
Explicând originea postului, ierarhul a arătat că Maica Domnului s-a pregătit pentru trecerea la cele veșnice prin post și rugăciune, după ce Fiul lui Dumnezeu i-a vestit că o va lua la El în Împărăția cerurilor.
„Fiul său i-a făcut cunoscut că în curând o va lua la El, în ceruri, ca să fie împreună mamă și Fiu și, pentru că este și Maica neamului omenesc, să vegheze de sus, din ceruri, asupra tuturor credincioșilor, ca o mamă adevărată și purtătoare de grijă”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
Înaltpreasfințitul Teodosie a subliniat că pregătirea Maicii Domnului pentru Adormire a fost una de deplină dăruire.
„Primind această veste, Maica Domnului s-a pregătit pentru mutarea sa la cer, ținând post deplin. N-a mai gustat nimic, ci doar s-a rugat să fie vrednică să ajungă la Fiul său în ceruri. S-a rugat și pentru cei rămași pe pământ, pentru neamul omenesc care vine la credință, ca și aceștia să fie vrednici să ajungă acolo unde Se află Fiul său, Cel care a biruit și a zdrobit iadul și S-a înălțat la ceruri cu trupul luat din Maica Sa cea sfântă și curată”, a spus ierarhul.
Sfântul Cuvios Evdochim, model de credință și milostenie
În continuarea cuvântului său, Arhiepiscopul Tomisului a evocat viața Sfântului Cuvios Evdochim, pe care l-a prezentat drept un exemplu de credință, postire și rugăciune.
„Acesta era un om drept. Împăratul Teofil, în secolul al IX-lea, l-a numit dregător în Capadocia. Acolo era un om credincios, îi învăța pe toți să se roage, era postitor, rugător și milostiv”, a afirmat Înaltpreasfințitul Teodosie.
Ierarhul a amintit că sfântul a rămas statornic în credință până la sfârșitul vieții și că Dumnezeu l-a proslăvit prin minunile săvârșite la sfintele sale moaște.
Iosif din Arimateea, cel care a oferit Domnului propriul mormânt
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit și despre Sfântul și Dreptul Iosif din Arimateea, care, împreună cu Nicodim, a coborât de pe Cruce trupul Mântuitorului și I-a oferit propriul mormânt.
„Pentru că Domnul Iisus nu avea un mormânt pregătit, Iosif I-a oferit propriul său mormânt. Astfel, Sfântul Mormânt, la care ne închinăm astăzi, este mormântul lui Iosif din Arimateea”, a spus ierarhul.
Înaltpreasfințitul Teodosie a subliniat că acest gest a rămas una dintre marile mărturii de iubire și credință din istoria mântuirii.
„A fost o mare binecuvântare pentru Iosif că L-a așezat pe Domnul în propriul său mormânt, iar Dumnezeu l-a răsplătit pentru această faptă. Trupul Domnului a rămas acolo din seara zilei de vineri până în dimineața Învierii”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
Rugăciune către cei doi sfinți
În încheiere, Înaltpreasfințitul Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să ceară mijlocirea Sfântului Cuvios Evdochim și a Sfântului și Dreptului Iosif din Arimateea.
„Îi rugăm pe acești doi sfinți drepți să ne fie și nouă rugători și mijlocitori în Împărăția lui Dumnezeu, ca să avem și noi parte de învierea morților, după cum, din mormântul lui Iosif, a înviat Domnul nostru Iisus Hristos”, a încheiat Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, vineri, 31 iulie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur oficiată de Arhiepiscopul Tomisului, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți credincioși,
Iată, suntem în ultima zi a lunii iulie și, pentru că această zi este vineri, ieri, joi, am avut Lăsatul secului, iar astăzi începe Postul Adormirii Maicii Domnului.
Cum a luat naștere acest post? Maica Domnului ducea dorul Fiului său atât de mult, pentru că L-a iubit nespus și, mai ales, după ce a fost martoră la pătimirile Fiului său, Care a făcut atâta bine oamenilor, iar unii dintre cei cărora le-a făcut bine au fost tocmai cei care au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!”
Fiul său i-a făcut cunoscut că în curând o va lua la El, în ceruri, ca să fie împreună mamă și Fiu și, pentru că este și Maica neamului omenesc, să vegheze de sus, din ceruri, asupra tuturor credincioșilor, ca o mamă adevărată și purtătoare de grijă.
Primind această veste, Maica Domnului s-a pregătit pentru mutarea sa la cer, ținând post deplin. N-a mai gustat nimic, ci doar s-a rugat să fie vrednică să ajungă la Fiul său în ceruri. S-a rugat și pentru cei rămași pe pământ, pentru neamul omenesc care vine la credință, ca și aceștia să fie vrednici să ajungă acolo unde Se află Fiul său, Cel care a biruit și a zdrobit iadul și S-a înălțat la ceruri cu trupul luat din Maica Sa cea sfântă și curată.
Iată, noi îl prăznuim astăzi pe Sfântul Cuvios Evdochim. Acesta era un om drept. Împăratul Teofil, în secolul al IX-lea, l-a numit dregător în Capadocia. Acolo era un om credincios, îi învăța pe toți să se roage, era postitor, rugător și milostiv.
Astfel a trăit până la sfârșitul vieții sale, păstrând o credință vie și dreaptă, însoțită de postire și rugăciune neîncetată. Dumnezeu l-a răsplătit și l-a primit în lăcașurile Sale.
Sfântul și dreptul Evdochim a fost îngropat în Capadocia, însă sufletul său s-a înălțat la cer. La moaștele sale se săvârșeau multe vindecări. De aceea, patriarhul Constantinopolului a hotărât ca moaștele Sfântului Evdochim să fie aduse în capitala Imperiului, la Constantinopol, unde se păstrează și astăzi.
Tot astăzi îl prăznuim și pe Sfântul și Dreptul Iosif din Arimateea, cel care, împreună cu Nicodim, a coborât de pe Cruce trupul Domnului.
Pentru că Domnul Iisus nu avea un mormânt pregătit, Iosif I-a oferit propriul său mormânt. Astfel, Sfântul Mormânt, la care ne închinăm astăzi, este mormântul lui Iosif din Arimateea.
A fost o mare binecuvântare pentru Iosif că L-a așezat pe Domnul în propriul său mormânt, iar Dumnezeu l-a răsplătit pentru această faptă. Trupul Domnului a rămas acolo din seara zilei de vineri până în dimineața Învierii, iar în toată ziua Sâmbetei celei Mari S-a odihnit în mormântul lui Iosif.
Iosif este cinstit astăzi ca unul dintre marii drepți, aflat la hotarul dintre Vechiul și Noul Testament.
Iată, Noul Testament începe atât de frumos cu Domnul, al Cărui trup a fost așezat în mormântul lui Iosif.
Îi rugăm pe acești doi sfinți drepți să ne fie și nouă rugători și mijlocitori în Împărăția lui Dumnezeu, ca să avem și noi parte de învierea morților, după cum, din mormântul lui Iosif, a înviat Domnul nostru Iisus Hristos.”
