Joi, 5 februarie, după săvârșirea Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o predică dedicată Sfintelor Mucenițe Agata și Teodula, evidențiind credința lor statornică și puterea mărturisirii lui Hristos în fața persecuțiilor.
Credința neclintită a Sfintei Mucenițe Agata
În cuvântul său, ierarhul a subliniat virtutea curăției și tăria duhovnicească a Sfintei Mucenițe Agata, care a ales să-și dedice viața lui Hristos încă din copilărie.
„Aceasta s-a născut în Sicilia, era frumoasă și bogată și ea a hotărât din copilărie să-și păstreze curăția trupului. De aceea au hotărât unii să o căsătorească cu un mare dregător, Quintilian, dar ea a refuzat și a spus: «Eu nu vreau să fiu căsătorită cu un bărbat de aici, de pe pământ, eu vreau să rămân mireasa lui Hristos»”, a arătat Înaltpreasfințitul Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a rememorat suferințele muceniței, care a fost supusă la chinuri cumplite pentru credința sa, inclusiv mutilarea trupului. În mijlocul durerii, Sfânta Agata a rămas statornică în rugăciune și a primit vindecare minunată prin mijlocirea Sfântului Apostol Petru.
„Ea a spus: «Eu nu vreau să folosesc leacuri omenești, leacul meu este rugăciunea la Dumnezeu». Iar bătrânul i-a spus: «De la Dumnezeu am fost trimis, eu sunt Apostolul Petru. Îți spun acum că ești vindecată de toată rana din piept»”, a relatat ierarhul.
Potrivit predicii, mucenița și-a dat sufletul în temniță, fiind ulterior cinstită de creștini drept ocrotitoare și tămăduitoare de boli grele.
Mărturisirea curajoasă a Sfintei Mucenițe Teodula
În continuare, ierarhul a vorbit despre viața și jertfa Sfintei Mucenițe Teodula, care a trăit în timpul persecuțiilor declanșate de împărații Dioclețian și Maximian.
„Teodula cinstea pe Dumnezeu cel adevărat, dar a fost adusă să se închine zeului Adrian, care avea o statuie mare, iar Teodula a spus: «Eu nu mă închin decât Dumnezeului cel adevărat, Iisus Hristos. Nu este alt Dumnezeu afară de Acesta»”, a transmis Arhiepiscopul Tomisului.
Înaltpreasfinția Sa a relatat că, prin rugăciune, mucenița a zdrobit idolii păgâni și a convertit mai mulți dregători imperiali, care au primit credința creștină și au suferit moarte martirică.
„La cuvântul de rugăciune al Teodulei, statuile au dispărut, iar dregătorul a primit să fie botezat. Când a fost întrebat ce pedeapsă va primi, a mărturisit: «Acum și eu sunt creștin»”, a spus ierarhul.
Jertfa mucenițelor – model de curaj și statornicie
În finalul predicii, Arhiepiscopul Tomisului a evidențiat puterea exemplului oferit de cele două mucenițe, care au înfruntat cu tărie persecuțiile și au adus la credință chiar pe prigonitorii lor.
„Cele două mucenițe, tinere, fecioare, credincioase, au biruit toată hotărârea crudă a împăraților persecutori și au rămas mărturisitoarele lui Hristos și au adus la credință acești dregători ai împăratului”, a subliniat ierarhul.
Înaltpreasfințitul Teodosie a îndemnat credincioșii să privească jertfa mucenițelor drept model de viață creștină, arătând că lumina credinței transformă suferința în bucurie duhovnicească.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 5 februarie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Astăzi, noi prăznuim două sfinte mucenițe pline de credință, de curaj, deși femei pline de bărbăție, ca virtutea cea mai vie pe care au avut-o, și o credință atât de vie și puternică.
Prima pomenită este Sfânta Muceniță Agata. Aceasta s-a născut în Sicilia, era frumoasă și bogată și ea a hotărât din copilărie să-și păstreze curăția trupului. De aceea au hotărât unii să o căsătorească cu un mare dregător, Quintilian, dar ea a refuzat și a spus: „Eu nu vreau să fiu căsătorită cu un bărbat de aici, de pe pământ, eu vreau să rămân mireasa lui Hristos”.
De aceea s-a împotrivit acestei căsătorii. A fost dată în seama unei femei, Afrodisia, pentru că era atât de credincioasă și voia să trăiască în curăție, să fie mireasa lui Hristos. Afrodisia n-a putut să o întoarcă spre păcate și să-i întoarcă gândurile spre căsătorie.
De aceea a venit asupra ei un călău cu o foarfecă de fier și i-a tăiat pieptul. Sigur s-a produs o rană, ea se ruga în toată durerea ei și i s-a arătat un bătrân care a venit și a spus: „Eu am venit să te ajut să fii vindecată”. Dar ea a răspuns bătrânului: „Eu sunt femeie, nu pot să mă dezbrac să arăt pieptul în fața unui bărbat”.
Și a venit acel bătrân cu niște leacuri, iar Agata a spus: „Eu nu vreau să folosesc leacuri omenești, leacul meu este rugăciunea la Dumnezeu”. Și bătrânul i-a spus: „De la Dumnezeu am fost trimis, eu sunt Apostolul Petru. Îți spun acum că ești vindecată de toată rana din piept, că ți-a fost tăiat pieptul cu multă cruzime.” Și rana a dispărut.
Și deodată a fost vindecată și după aceea n-au înțeles miracolul vindecării călăii și au pus-o în temniță. În temniță au chinuit-o și erau rușinați toți cei care o chinuiau, pentru că era mai puternică decât toți bărbații care o chinuiau. Și ea se ruga necontenit și acum mulțumea și Sfântului Petru că i-a dat vindecare, iar Dumnezeu a rânduit ca să-și dea sufletul în temniță. Și iată, trupul ei a fost îngropat cu cinci sute de creștini și este socotită tămăduitoare de cancer, pentru că orice rană atât de puternică aduce și boala cancerului și este mult cinstită Sfânta Muceniță Agata.
Cealaltă muceniță se numește Teodula. Aceasta a trăit în vremea împăraților foarte cruzi, Dioclețian și Maximian. Dioclețian a fost cel mai crud persecutor al creștinilor și Teodula cinstea pe Dumnezeu cel adevărat, dar a fost adusă să se închine zeului Adrian, care avea o statuie mare, iar Teodula a spus: „Eu nu mă închin decât Dumnezeului cel adevărat, Iisus Hristos. Nu este alt Dumnezeu afară de Acesta. Cei pe care îi numiți zei nu sunt zei sau Dumnezeu, ci idoli”.
Și atunci au început să o chinuiască, dar Teodula a zis: „Duceți-mă acolo unde spuneți voi că este zeul vostru, să-i aduc cinstire”. Venind la capiștea zeului Adrian, s-a rugat și acesta s-a sfărâmat, a căzut statuia lui. Ighemonul care răspundea de această statuie și unde se făceau sărbători, iar împăratul Dioclețian ținea la această statuie a lui Adrian și îl socotea zeu mare, a trimis un dregător al său să vadă ce se petrece aici.
A auzit că a fost sfărâmat acel zeu și a hotărât ca pe ighemonul pe care îl pusese aici să-l dea la moarte. Acesta s-a adresat acestei tinere, Teodula, și i-a spus: „Salvează-mă de la moarte cu rugăciunile tale, că văd că ești puternică. Fă ca acest zeu Adrian să fie din nou întreg și, dacă faci aceasta, voi crede și eu în Dumnezeul tău, Iisus Hristos”. A făcut aceasta și, cu adevărat, l-a făcut din nou întreg. Și a venit, trimis de împărat, un dregător al său, Komentarisie.
Acesta, venind, a vrut să o silească pe Teodula să cinstească pe zei, dar ea a spus: „Iată, aveți zei, eu nu-i cinstesc”. Și acela a zis: „Am zei în casa în care trebuie să stau”. Și a mers Teodula cu acel Comentarisiu în casa lui și i-a vorbit de Hristos. Avea și el acolo niște statui, iar la cuvântul de rugăciune al Teodulei acelea au dispărut și l-a întrebat Komentarisie pe Teodula de ce au dispărut zeii lui. „Pentru că nu sunt zei, sunt lucruri omenești. Adevăratul Dumnezeu este Iisus Hristos”. I-a vorbit despre Iisus Hristos, iar acesta a primit să fie botezat și Teodula s-a îngrijit să găsească un preot să-l boteze.
Și au venit înaintea dregătorului trimis de împăratul Dioclețian, amândoi, iar Komentarisie i-a spus: „Acum și eu sunt creștin. Ce îmi vei face?”. Și, sigur, pedeapsa a fost, pentru că era dregătorul împăratului, să-i fie tăiat capul cu sabia și a fost tăiat capul cu sabia.
A venit un alt trimis, Voitos, și acesta a spus celui care era rânduit să fie călăul, răspunzător înaintea împăratului: „Dă-mi voie să o fac pe aceasta să se închine zeilor noștri, că eu nu voi face ce a făcut Comentarisiu, nu mă voi lua după ea, voi fi puternic și nu voi face ca ea să mă convingă să cinstesc zeii”. Și a luat-o la palatul său și același lucru s-a petrecut, pentru că, iată, atât de puternică rugăciune avea Teodula, încât și pe idolii acestuia i-a făcut nevăzuți și i-a vorbit de Hristos, iar acesta s-a creștinat.
Și au venit în fața ighemonului, iar acesta a primit această veste că și al doilea dregător al împăratului a fost cucerit de această tânără, Teodula, ca să cinstească pe Hristos. De aceea, ce puteau să-i mai facă? Ea a fost pusă în temniță și acesta și-a primit moartea martirică, iar Teodula, prin tăierea sabiei, a primit și al doilea trimis al împăratului moartea martirică. Iar Teodula a fost trimisă într-un cuptor cu foc și acolo nu a ars, dar s-a rugat și Dumnezeu i-a luat sufletul.
Cele două mucenițe, tinere, fecioare, credincioase, au biruit toată hotărârea crudă a împăraților persecutori și au rămas mărturisitoarele lui Hristos și au adus la credință acești dregători ai împăratului, care au devenit cu adevărat foarte sârguincioși în a face voia lui Dumnezeu și a deveni și ei creștini.
De aceea, iată, mulțumim lui Dumnezeu pentru această noapte luminată, care ne-a adus bucuria să fie ca o nouă noapte de Înviere, să ne bucurăm.”
