Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a evidențiat, joi, 23 aprilie, în predica rostită după Sfânta Liturghie oficiată la Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Constanța, măreția duhovnicească a Sfântului Gheorghe, pe care l-a numit „cel mai mare între mucenici”.
Mărturisire în fața prigoanei
În cuvântul adresat credincioșilor, ierarhul a prezentat viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, subliniind curajul acestuia de a-și mărturisi credința într-o perioadă de persecuții violente împotriva creștinilor.
Născut în Capadocia din părinți creștini, Sfântul Gheorghe a ajuns în slujba împăratului Dioclețian, fiind ridicat la rang înalt în armată. Cu toate acestea, atunci când autoritățile au cerut lepădarea de credință, sfântul a refuzat categoric.
„Nu este după mintea sănătoasă această poruncă, pentru că este atât de nedreaptă ca oamenii cinstiți să fie omorâți pentru că nu cinstesc idolii”, a arătat ierarhul, evocând mărturisirea sfântului în fața împăratului.
Minuni care au întărit credința
Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a subliniat că, în timpul chinurilor, Sfântul Gheorghe a fost întărit prin minuni, rănile sale fiind vindecate în chip dumnezeiesc, iar suferința devenind prilej de convertire pentru mulți dintre cei prezenți.
Un moment deosebit l-a reprezentat învierea unui mort, la rugăciunea sfântului, fapt care a dus la întoarcerea la credință a unei mulțimi numeroase.
„Toți, când au auzit aceasta, au crezut – mulțime mare – în Hristos”, a amintit Arhiepiscopul Tomisului.
De asemenea, chiar împărăteasa Alexandra, impresionată de minunile săvârșite, a mărturisit credința în Hristos și a primit cununa muceniciei.
„Cel mai mare între mucenici”
În partea centrală a predicii, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a evidențiat locul aparte pe care Sfântul Gheorghe îl ocupă în viața Bisericii:
„Este cel mai mare între mucenici, cu cele mai multe minuni făcute, atât în timpul vieții, cât și după plecarea din această viață.”
Ierarhul a explicat că puterea Sfântului Gheorghe izvorăște din rugăciunea neîncetată și din statornicia în credință, acesta devenind un model de urmat pentru toți credincioșii.
Moaștele Sfântului Gheorghe, aduse în România
În același context, Arhiepiscopul Tomisului a amintit că, în aceste zile, capul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost adus, pentru prima dată în România, de la o mănăstire din Muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator din Episcopia Alexandriei și Teleormanului.
„Mâine seară, la ora 21:00, voi fi acolo să săvârșesc Taina Sfântului Maslu”, a anunțat ierarhul.
Predica a subliniat actualitatea mesajului transmis de Sfântul Gheorghe: credința statornică, curajul mărturisirii și puterea rugăciunii, care transformă suferința în biruință duhovnicească.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 23 aprilie, după Sfânta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului la Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Constanța:
”Hristos a înviat!
Preacucernice părinte paroh, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Mare sărbătoare este astăzi, și mai ales pentru această biserică închinată Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, o biserică atât de frumoasă, cu pictura vestitului pictor Nicolae Tonitza, întreținută atât de îngrijit. Dar marea sărbătoare este strălucirea sfințeniei și biruința Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Acesta s-a născut în Capadocia, din părinți creștini, care de mic copil l-au învățat dreapta credință, pentru că religia oficială era cea păgână. A crescut în credință și a fost rugător. A rămas orfan de tată, dar mama sa a avut grijă de el în mod deosebit.
Fiind un tânăr frumos la chip și voinic, s-a înrolat în armată, fără să-și arate credința. Împăratul Dioclețian, mare prigonitor al creștinilor, l-a ridicat la rangul de comite, iar Gheorghe se bucura de multă cinste. După ce a încetat prigonirea creștinilor, atunci s-a și înrolat Sfântul Gheorghe în armata împăratului.
După o vreme, a venit din nou un val de prigoană asupra creștinilor, iar împăratul a poruncit ca toți creștinii să fie închiși și uciși. Mulți fugeau, alții mărturiseau și mureau. Au fost chemați și soldații pentru a li se verifica credincioșia. Împăratul i-a chemat la Nicomidia, iar acolo a ajuns și Gheorghe, care tocmai omorâse un balaur în care se ascundea un demon. A luat toată averea sa, era în Palestina, și împărțit-o la săraci și s-a dus la împărat.
Împăratul a chemat pe toți sfetnicii și dregătorii săi: „Mergeți peste tot și unde veți găsi creștini, siliți-i să se lepede și să se închine zeilor noștri.”
Sfântul Gheorghe, care era de față, l-a înfruntat și i-a zis: „O, împărate, ce poruncă este aceasta? Este nedreaptă, pentru că sunt atât de cinstiți creștinii. În luptele pe care le-am dus, pentru care m-ai ridicat în rang. Cu creștinii am luptat ca să apăr imperiul și demnitatea ta, împărate. Creștinii sunt cei mai cinstiți oameni.”
Dar împăratul i-a spus lui Gheorghe: „Iată, eu iubesc foarte mult un zeu și acesta îmi spunea toate cele ce se vor petrece și mi-a spus că nu mai poate să-mi prorocească din pricina celor drepți, că nu mai are puterea să-mi spună ce va fi. Și am întrebat cine sunt acești drepți și mi-au spus că sunt creștinii. De aceea, eu trebuie să-mi apăr demnitatea mea și cine nu respectă porunca mea va avea de suferit moartea.”
Sfântul Gheorghe l-a înfruntat iarăși și i-a spus: „Nu este după mintea sănătoasă această poruncă, pentru că este atât de nedreaptă, ca oamenii cinstiți să fie omorâți pentru că nu cinstesc idolii. Aceia nu au viață. De aceea, iată, eu nu voi cinsti niciodată pe aceștia.”
Și atunci a poruncit să-l bată pe Sfântul Gheorghe în toate chipurile și l-au bătut, și era plin de răni, dar Îl mărturisea pe Hristos. Însă, toate rănile i s-au vindecat.
Iată, a poruncit să-l tragă pe roată. I-au sfârtecat trupul, era trupul făcut bucăți, dar îngerul Domnului a venit și l-a vindecat. Mulțimea păgânilor care asista la această priveliște a început să creadă și ea în Hristos.
Atunci a zis împăratul să-l arunce într-o varniță cu var nestins. Și l-au pus acolo și l-au îngropat în varnița aceea, iar apoi au venit să-i scoată oasele, dacă mai sunt. Și, în loc să-i scoată oasele, el a ieșit întreg de acolo.
Ce să-i mai facă? Doar o singură cale mai era. Și cu o sabie în burtă l-a înțepat un soldat, dar sabia s-a întors și nu l-a ucis.
Iar unul dintre dregători i-a zis lui Gheorghe: „Tu poți să înviezi morții?”
Și Gheorghe a zis: „Eu nu înviez morții, dar, dacă Îl rog pe Dumnezeu, El înviază morții.”
Și a poruncit. Erau acolo niște morminte vechi și a strigat Gheorghe: ”Ieși tu cel ce te afli în acest mormânt și mărturisește cum ai înviat!”
S-a desfăcut pământul și a înviat mortul. Și l-au întrebat: „De când ai murit?” Iar el a spus: „De 300 de ani.”
Și iată, toți, când au auzit aceasta, au crezut – mulțime mare – în Hristos.
Atunci sfetnicii împăratului i-au spus: „Nu mai ai ce să faci decât să-l pedepsești prin ucidere directă, cu sabia.” Și așa i-au făcut Sfântului Gheorghe.
L-au dus și la fiarele sălbatice să-l sfâșie, dar acelea s-au apropiat cu blândețe de el. Toate chinurile au fost zadarnice, căci Sfântul Gheorghe era atât de puternic, încât, în cele din urmă, i-au tăiat capul cu sabia și numai așa au putut să-l omoare pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
Trebuie să vă spun că și împărăteasa Alexandra, cu o zi înainte, a fost închisă în temniță – soția împăratului Dioclețian – pentru că numai orbii nu puteau să vadă minunile Sfântului Gheorghe.
Împărăteasa Alexandra a zis: „Eu îmi las haina strălucită de împărăteasă și cred în Dumnezeu pe Care Îl mărturisește acest răbdător de chinuri.”
Și a crezut, iar pentru ea s-a hotărât, de asemenea, tăierea capului. Dar a zis: „Roagă-te pentru mine”, i-a spus Sfântului Gheorghe.
Sfântul Gheorghe s-a rugat ca ea să nu fie umilită, iar înainte de a i se tăia capul, rugându-se, îngerii au venit și i-au luat sufletul.
Și iată, și împărăteasa Alexandra este muceniță împreună cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință.
Multe alte minuni a făcut: multe boli a tămăduit, mulți demoni a izgonit, pentru că puterea Sfântului Gheorghe a fost atât de mare, fiind un rugător neîncetat. Orice făcea, se și ruga, în tot timpul vieții sale, și era un mărturisitor al lui Hristos.
De aceea îl cinstim cu mare cinste. Să fiți fericiți, credincioșii acestei biserici, că aveți un astfel de ocrotitor, primul între mucenici pomenit, pentru că este cel mai mare între mucenici, cu cele mai multe minuni făcute, atât în timpul vieții, cât și după plecarea din această viață.
La sfintele sale moaște s-au făcut nenumărate minuni. Iată, de la o mănăstire din Muntele Athos s-a adus capul Sfântului Gheorghe la Mănăstirea Pantocrator, în Episcopia Alexandriei și Teleormanului.
Mâine seară, la ora 21:00, voi fi acolo să săvârșesc Taina Sfântului Maslu.”
