Sâmbătă, 27 decembrie, în a treia zi a Nașterii Domnului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o predică amplă și profundă la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Dorna Arini, județul Suceava, după săvârșirea Sfintei Liturghii, prilejuită de pomenirea Sfântului Arhidiacon Ștefan, cel dintâi mucenic al Bisericii.
Mărturia Sfântului Ștefan, model de credință și jertfă
Pornind de la cuvintele Scripturii – „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta Tatălui” –, ierarhul a arătat că viața Sfântului Ștefan a fost una de jertfă totală, de mărturisire fără compromis a adevărului despre Hristos. Deși tânăr, Sfântul Ștefan era „plin de înțelepciune, viteaz și puternic”, ales dintre cei șapte diaconi ai Bisericii primare pentru a sluji la mesele obștii, dar și pentru a propovădui cu îndrăzneală Evanghelia.
ÎPS Teodosie a explicat contextul în care Sfântul Ștefan a fost rânduit la slujirea diaconiei, atunci când eleniștii – evrei întorși din diaspora – se simțeau nedreptățiți, iar Apostolii au hotărât să aleagă bărbați „plini de credință și de Duhul Sfânt”, pentru a păstra unitatea și rânduiala în Biserică.
Propovăduirea adevărului și judecata nedreaptă
Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că Sfântul Ștefan nu s-a limitat la slujirea practică, ci, cunoscând bine Scripturile, propovăduia cu mare putere taina mântuirii: Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Pătimirea, Moartea, Învierea și Înălțarea Sa la ceruri. Această mărturisire a stârnit mânia arhiereilor, cărturarilor și fariseilor, care, neavând motive reale de condamnare, l-au adus în fața Sinedriului.
În fața judecătorilor săi, Sfântul Ștefan a trecut în revistă istoria mântuirii, de la creație și patriarhi până la Hristos, arătând că El este Mesia vestit de proroci. Momentul culminant a fost vedenia sa: cerurile deschise și Fiul lui Dumnezeu stând de-a dreapta Tatălui – mărturie considerată hulă de către conducătorii Legii vechi.
Iertarea, pecetea muceniciei
ÎPS Teodosie a accentuat că adevărata biruință a Sfântului Ștefan nu a fost doar curajul mărturisirii, ci iertarea: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta, că nu știu ce fac”. Aceste cuvinte, rostite sub ploaia de pietre, arată desăvârșirea iubirii creștine și asemănarea cu Hristos pe Cruce.
Ierarhul a amintit și prezența lui Saul, viitorul Apostol Pavel, care păzea hainele celor ce-l ucideau pe Ștefan, subliniind că jertfa primului mucenic a fost sămânță pentru convertirea și lucrarea misionară ulterioară a marelui Apostol al neamurilor.
„Sămânța lui Ștefan” și chemarea adresată credincioșilor
Citând din tâlcuirile Sfinților Părinți și din cuvintele Sfântului Asterie din Amasia, ÎPS Teodosie a arătat că Sfântul Ștefan este pus înaintea tuturor ca model de statornicie, de curaj și de dragoste fără condiții. „Sămânța mărturisirii credinței de la Ștefan” s-a înmulțit în istorie prin nenumărați mucenici și mărturisitori.
În final, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să nu se teamă de prigoană și de încercări, ci să rămână statornici în credință, având nădejde că Hristos vindecă rănile celor care suferă pentru numele Lui.
Rugăciune și bucurie în Hristos
Predica s-a încheiat cu un apel la rugăciune și comuniune:
„Să ne rugăm și să avem bucuria să trăim împreună cu Sfântul Ștefan în viața aceasta de acum, dar și în viața cea viitoare”, a spus ÎPS Teodosie, urând totodată sănătate, credință vie și mărturisitoare tuturor celor care poartă numele Sfântului Arhidiacon Ștefan.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 27 decembrie, după Sfânta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului la Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Dorna Arini, județul Suceava:
”„Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta Tatălui.”
Preacucernici părinți, preacuvioase maică stareță, preacuvioase maici, iubiți credincioși,
Iată, în a treia zi a Nașterii Domnului prăznuim și pe cel dintâi mucenic, Sfântul Arhidiacon Ștefan. Viața lui a fost plină de jertfe. El era tânăr, dar plin de înțelepciune, un bărbat viteaz și puternic.
Când au venit la masa comună și la liturghiile de fiecare zi și eleniști, adică evrei care se întorseseră din diaspora și erau numiți eleniști pentru că nu mai știau limba lor și vorbeau grecește, aceștia erau nemulțumiți, că li se părea că văduvele lor, la masa de obște, erau trecute cu vederea. Atunci au venit la Apostoli și le-au spus: ajutați-ne să fim și noi serviți ca ceilalți.
Și Sfântul Apostol Petru, înaintea tuturor, a adunat pe ceilalți Apostoli și le-a zis: „Bărbați frați, noi trebuie să propovăduim Cuvântul lui Dumnezeu, dar iată că sunt mulți care stau la mese și nu sunt ajutați să slujească. De aceea, alegeți șapte bărbați dintre voi, plini de credință și de Duhul Sfânt, ca să facă această slujire. Iar noi ne vom pune mâinile peste ei și ei vor fi slujitori.”
Și au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, și pe Filip, și pe Prohor, și pe Nicanor, și pe Timon, și pe Parmenas, și pe Nicolae, prozelit din Antiohia.
Punându-și mâinile peste ei, au devenit slujitori cei mai mici și au fost rânduiți să slujească la mese. Dar, iată, Ștefan știa Scripturile, era plin de credință și, slujind la mese, când ducea hrana, propovăduia atât de înflăcărat, încât toți cei care îl ascultau își întăreau credința și o lămureau.
Aceasta s-a auzit și la arhiereii Legii vechi, și la cărturari, și la farisei, care l-au pândit. Și, într-adevăr, Ștefan era ascultat de toți creștinii care mergeau dimineața la Liturghie și apoi la mesele comune.
După o vreme, l-au răpit de acolo și l-au dus la judecată. L-au întrebat de ce face aceasta și cu ce drept face aceasta, pentru că Ștefan făcuse să se înmulțească numărul creștinilor, care încă erau nedumeriți ce să creadă mai întâi și ce să facă mai întâi.
Și, iată, a mers înaintea Sinedriului și a vorbit înaintea tuturor cu atâta flacără și cu atâta convingere. Le-a vorbit despre cum Dumnezeu i-a făcut pe primii oameni, despre potopul cu Noe, despre cum l-a ales pe Avraam, pe care l-a făcut părintele multor neamuri, și le-a spus: este părintele nostru al evreilor, dar este numit și părintele multor neamuri, deci este părinte al tuturor. Și toți îl ascultau cu sete.
Și după aceea, iată, scrâșneau din dinți, pentru că poporul îl asculta pe Ștefan. Fariseii voiau să-l condamne, dar nu aveau niciun motiv. Însă Ștefan a spus toată istoria poporului evreu: cum a fost ales Moise, cum s-a suit pe munte și a primit Legea, cum s-a zidit templul, cum prorocii au vestit cele despre Hristos, pe Care el Îl propovăduia, Cel Care a așezat și Cina cea de Taină, apoi a pătimit, a murit, dar a înviat și S-a înălțat la ceruri.
Și iată, el spunea: „Eu propovăduiesc adevărul, că Hristos este Dumnezeul Cel viu, Cel vestit de proroci, și nu putem sta împotriva adevărului.” Și se ruga Sfântul Ștefan și zicea: „Doamne, dă-mi putere să Te propovăduiesc mai departe.” Și multe cuvinte a propovăduit, iar glasul lui era puternic și se auzea departe, și au venit mulți să-l asculte.
Și îl aprobau în tot ceea ce spunea: că Dumnezeu S-a făcut om ca să ne răscumpere pe noi, a pătimit, a murit pe cruce, a fost îngropat, dar a înviat și S-a înălțat la ceruri și S-a așezat de-a dreapta Tatălui. Și, când a spus că S-a așezat de-a dreapta Tatălui, a privit spre cer.
Și iată, Mântuitorul i S-a arătat aievea și n-a putut să tacă, să nu mărturisească adevărul. Și a zis Sfântul Ștefan: „Iată, eu acum văd cerurile deschise și pe Fiul lui Dumnezeu stând de-a dreapta Tatălui.” Și toți au căzut cu fețele la pământ la aceste cuvinte. Doar preoții Legii vechi, arhiereii și cărturarii au găsit pricină să-l condamne pentru aceste cuvinte.
El spunea adevărul, iar ei au zis: „Iată, ce dovezi mai vreți? A hulit pentru că a spus că L-a văzut pe Dumnezeu și pe Fiul stând de-a dreapta Tatălui. Cine a mai văzut pe Dumnezeu? Aceasta este hulă; de aceea să-l pedepsim.”
Și cum să-l pedepsească? Au hotărât să-l ucidă cu pietre. Și au început să arunce cu pietre asupra lui. Dar Ștefan se ruga și zicea: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta, că nu știu ce fac.”
Și, când a rostit aceste cuvinte – „că nu știu ce fac” –, mai tare s-au mâniat și au început să arunce cu pietre asupra lui, până când s-a făcut un morman de pietre peste trupul lui, și astfel a murit.
Și acolo hainele lui erau păzite de rudenia sa, Saul, care va fi viitorul Apostol Pavel, care s-a învoit cu călăii la uciderea lui Ștefan, pentru că era mare apărător al Legii vechi.
Dar iată un lucru minunat. Gamaliel, marele învățător al Legii vechi, care l-a învățat și pe Saul Legea cea veche și pe atâția alții, spusese mai înainte: „Nu vă mai osteniți; dacă această învățătură este de la Dumnezeu, nu-i veți putea sta împotrivă.”
Acum, văzând minunea cu Ștefan, că din cer se arăta și o lumină, despre care vorbea Ștefan, că vede pe Fiul stând de-a dreapta Tatălui, Gamaliel și alții dintre cei care erau învățători ai Legii s-au botezat și vor suferi și ei moarte mucenicească.
Iată, Sfântul Ștefan este cel dintâi mucenic, cum spun Sfinții Părinți. Sămânța mărturisirii credinței de la Ștefan se va înmulți și vor fi mulți mucenici, iar între mucenici va fi și cel care păzea hainele, Saul, care va deveni Apostol, pentru că Domnul i s-a arătat. El va propovădui atât de mult, va merge până la Roma, va sta în închisoare, va scrie din lanțuri scrisori către comunitățile pe care le-a întemeiat și acolo va muri și Saul, nu spânzurat ca Petru – pentru că era cetățean roman –, ci prin tăierea capului cu sabia, pe Calea Ostia.
Iată, Sfântul Ștefan este cel dintâi mucenic. Despre el scriu Sfinții Părinți atât de frumos și îl pun înaintea apostolilor care s-au lepădat de Hristos. Și Sfântul Asterie din Amasia are acest cuvânt atât de frumos:
„Bucură-te, Sfinte Ștefan, că nu te-ai poticnit niciodată, nu te-ai temut de moarte, că Îl purtai pe Cel fără de moarte în sufletul tău și în toată viața ta.
Să nu te superi, Petre, că îl voi lăuda mai mult pe Ștefan decât pe tine: tu te-ai lepădat de Hristos, pe urmă te-ai întors, dar el nu s-a lepădat nicio clipă.
Să nu te superi, Pavele, că Ștefan a fost înaintea ta: tu te-ai învoit la moartea lui, el te-a iertat, cum a iertat pe toți călăii, că nu știu ce fac. Nici tu, Pavele, nu știai în ceasul acela de ce Ștefan Îl mărturisește pe Hristos.
Bucură-te, Ștefan, că ai murit cu numele lui Hristos în minte și în inimă și cu ochii ațintiți la Cer, unde vedeai slava lui Dumnezeu și pe Fiul Sfânt stând de-a dreapta Tatălui.
Odihnește-te, Sfinte Ștefan, Întâiul Mucenic și Arhidiacon, și trimite raze de lumină tuturor pământenilor care sunt în îndoială, în necredință, în nepăsare, în netrăirea lui Hristos, care doar vorbesc despre Hristos, dar nu-L mărturisesc prin fapte și prin viața lor.”
Astfel, Sfântul Ștefan ne dă cea mai frumoasă învățătură, cea mai statornică și cea mai puternică: să fim și noi, împreună cu Sfântul Ștefan, mărturisitori ai dreptei credințe. Să nu ne temem de prigoană, de nicio vătămare, că dacă suntem vătămați pentru numele lui Dumnezeu, rănile noastre le va vindeca Hristos.
Să ne bucurăm de această sărbătoare și Sfântul Ștefan să ne însoțească mai departe. Îl rugăm pe Sfântul Întâiul Arhidiacon Ștefan și pe ceilalți mărturisitori să fie tot timpul cu noi; ei să se roage din cer pentru noi, iar noi, de pe pământ, să ne rugăm și să avem bucuria să trăim împreună cu Sfântul Ștefan în viața aceasta de acum, dar și în viața cea viitoare. Amin.
Urăm tuturor celor ce poartă numele Sfântului Ștefan, Arhidiaconului Ștefan Laurențiu și tuturor celor care poartă numele de Ștefan, Ștefana, Ștefania, să aveți parte de sănătate, de înțelepciune, de bucurie, de credință vie și mărturisitoare, iar această credință să vă fie mântuitoare. Amin.”
