Luni, 23 martie, după slujba Deniei Canonului cel Mare, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat puterea pocăinței și rolul esențial al rugăciunii în viața credincioșilor.
Canonul Mare – „cea mai lungă, dar și cea mai frumoasă slujbă”
Ierarhul a evidențiat importanța duhovnicească a slujbei Canonului Mare, subliniind caracterul ei profund penitențial.
„Iată, slujba din seara aceasta, care s-a mutat de miercuri seara luni seara, mai devreme, cu două zile, această slujbă a Canonului Mare întreg este cea mai lungă, dar și cea mai frumoasă, pentru că au fost atâtea pilde de pocăință.”
În același context, ÎPS Teodosie a arătat bogăția imnografică a acestei rânduieli:
„Au fost peste 250 de cântări ale Canonului Sfântului Andrei Criteanul, cântări de căință, de răcorire a sufletului, de unire prin căință cu Dumnezeu, cu Maica Domnului și cu mai mulți sfinți.”
Rugăciunea de căință – calea vindecării sufletului
În centrul predicii s-a aflat îndemnul la pocăință, ca mijloc de întoarcere la Dumnezeu și de vindecare lăuntrică.
„Cele mai folositoare rugăciuni pentru noi sunt cele de căință. În orice împrejurare, de câte ori greșim, cu căința și cu rugăciunile de căință ne găsim vindecarea sufletului. Acestea ne întorc la Dumnezeu, și Dumnezeu ne întâmpină de câte ori ne întoarcem, cum a întâmpinat pe fiul cel risipitor.”
Ierarhul a subliniat că această lucrare a pocăinței este universală, adresată fiecărui om:
„Care dintre noi nu este fiu risipitor? Pentru că toți am greșit.”
Rugăciunea – „cea mai mare bogăție spirituală”
Înaltpreasfinția Sa a vorbit și despre valoarea inestimabilă a rugăciunilor Bisericii, pe care le-a numit un adevărat tezaur.
„Rugăciunile Bisericii sunt cu adevărat cea mai mare bogăție spirituală pe care noi trebuie să o trăim intens și, prin acestea, să dăm aripi sufletului, ca să se întoarcă la Dumnezeu, Care ni l-a dat.”
În final, Arhiepiscopul Tomisului a îndemnat la păstrarea neîncetată a legăturii cu Dumnezeu:
„Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate. Dumnezeu să ne ajute tuturor și să nu pierdem legătura cu Dumnezeu nicio clipă. Să ne rămână în mintea, în inima noastră și în toate bucuriile noastre, cele lăuntrice, prin care să-L lăudăm pe Dumnezeu și să ne căim.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 23 martie, după slujba Deniei Canonului cel Mare oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, slujba din seara aceasta, care s-a mutat de miercuri seara luni seara, mai devreme, cu două zile, această slujbă a Canonului Mare întreg este cea mai lungă, dar și cea mai frumoasă, pentru că au fost atâtea pilde de pocăință.
Cele patru fragmente din prima săptămână a postului, din Canonul Sfântului Andrei Criteanul, în seara aceasta le-am avut toate la rând, la un loc. În afară de alte cântări, că au mai fost și altele, au fost peste 250 de cântări ale Canonului Sfântului Andrei Criteanul, cântări de căință, de răcorire a sufletului, de unire prin căință cu Dumnezeu, cu Maica Domnului și cu mai mulți sfinți.
Să ne fie nouă acest canon de mare folos.
Vreau să felicit mai ales pe cântăreți, că au avut răbdare și n-au sărit un rând. Au avut multă râvnă să cânte toate cântările, nu numai ale canonului, ci și celelalte intercalate în acest canon. Le mulțumesc și să le țină Dumnezeu râvna aceasta, ca să iubească biserica și toate slujbele ei.
Sigur că, fiind târziu, nu e de vorbit mult. Ce putem să spunem despre slujba din această seară? Este cu adevărat o dăruire către Dumnezeu prin toate simțirile noastre, prin toate doririle noastre, pentru sănătatea sufletului nostru.
Dacă noi am avea mereu cântările din această seară și poate le multiplicăm, ca unii să aibă în post aceste cântări de căință, acestea ne sunt de mare ajutor, pentru că ne împrospătează bucuria de a fi cu Dumnezeu prin căință.
Cele mai folositoare rugăciuni pentru noi sunt cele de căință. În orice împrejurare, de câte ori greșim, cu căința și cu rugăciunile de căință ne găsim vindecarea sufletului. Acestea ne întorc la Dumnezeu, și Dumnezeu ne întâmpină de câte ori ne întoarcem, cum a întâmpinat pe fiul cel risipitor.
Care dintre noi nu este fiu risipitor? Pentru că toți am greșit.
De aceea să ne pregătim să ducem mai departe postul cu căința, cu rugăciunea de laudă, de mulțumire, cu toate celelalte rugăciuni pe care Biserica le are, ca pe un tezaur inegalabil. Rugăciunile Bisericii sunt cu adevărat cea mai mare bogăție spirituală pe care noi trebuie să o trăim intens și prin acestea să dăm aripi sufletului, ca să se întoarcă la Dumnezeu, Care ni l-a dat, că sufletul Dumnezeu ni l-a dat.
Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate. Dumnezeu să ne ajute tuturor și să nu pierdem legătura cu Dumnezeu nicio clipă. Să ne rămână în mintea, în inima noastră și în toate bucuriile noastre, cele lăuntrice, prin care să-L lăudăm pe Dumnezeu și să ne căim.”
