Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit joi, 14 mai, despre puterea rugăciunii, ocrotirea Maicii Domnului și mărturisirea credinței până la jertfă, în predica rostită după Acatistele Maicii Domnului, al Sfântului Mucenic Ioan Valahul și al Sfântului Cuvios Pahomie cel Mare, oficiate în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Ierarhul a subliniat că Maica Domnului rămâne ocrotitoarea credincioșilor și mijlocitoare înaintea Fiului ei pentru toți cei aflați în necazuri și încercări.
„Acatistul icoanei Maicii Domnului Grabnic Ascultătoarea și Izbăvitoarea, atâtea raze de lumină ne-a adus, că Maica Domnului ne veghează, ne poartă de grijă, ne mijlocește tuturor bucurii, ne scoate din necaz, ne ajută să ne întărim în credință, în dragostea pentru Fiul ei și pe Fiul ei Îl îndeamnă să ne poarte de grijă, să ne aducă tuturor daruri duhovnicești bogate”, a spus ÎPS Teodosie.
Sfântul Ioan Valahul, model de curaj și mărturisire
În cuvântul său, Arhiepiscopul Tomisului a evocat viața și martiriul Sfântului Ioan Valahul, tânărul român luat prizonier de otomani în vremea lui Mihnea Turcitul și ucis pentru că a refuzat lepădarea de credința în Hristos.
„Ioan era foarte rugător și Îl simțea pe Hristos în inima sa. De aceea s-a luptat (…) și a zis Ioan: «Ce cinste poți să-mi dai? Cea mai mare cinste este că Îl port în sufletul, în inima și în viața mea pe Împăratul împăraților, Dătătorul de viață către toți oamenii, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu»”, a afirmat ierarhul.
ÎPS Teodosie a arătat că tânărul mucenic a primit moartea cu bucurie, având credința că va intra în Împărăția lui Dumnezeu.
„Doamne Iisuse Hristoase, dacă mă faci părtaș la mucenicie, știu că mă vei primi în Împărăția Ta cea cerească”, a spus Sfântul Ioan Valahul înaintea martiriului, potrivit relatării prezentate de Arhiepiscopul Tomisului.
„Hristos este lumina lumii”
În continuarea predicii, ierarhul a vorbit și despre viața Sfântului Cuvios Pahomie cel Mare, unul dintre marii organizatori ai monahismului creștin.
ÎPS Teodosie a amintit că Sfântul Pahomie a transformat pustiul într-o adevărată cetate monahală, unde mii de călugări trăiau în rugăciune și ascultare.
„Să nu vă despărțiți de învățătura curată a lui Hristos. Că Hristos este viața noastră, cu El trebuie să rămâneți, că fără Hristos nu ajungem la lumină. Hristos este lumina lumii și El ne întărește atât de mult”, a citat ierarhul din ultimele îndemnuri adresate de Sfântul Pahomie ucenicilor săi.
La final, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să se roage mai intens și să rămână sub ocrotirea Maicii Domnului și a sfinților.
„Să rugăm pe Sfântul Ioan Valahul, român de-al nostru, pe Sfântul Pahomie cel Mare și pe Maica Domnului să ne fie pe mai departe rugători și ajutători, să rămânem sub acoperământul Maicii Domnului”, a încheiat ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 14 mai, după Acatistele Maicii Domnului, al Sf. Mc. Ioan Valahul si al Sf. Cuv. Pahomie Cel Mare, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos a înviat!
Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, mai avem câteva zile de lumină pătrunzătoare a Învierii Domnului, până miercurea viitoare.
În seara aceasta s-au citit niște acatiste frumoase. Iar avem un sfânt român, Sfântul Ioan Valahul, luat prizonier în timpul voievodului Țării Românești, Mihnea Turcitul. Atunci a fost pustiită țara de agareni și au luat tineri și copii ostatici.
A ajuns la Constantinopol. A fost dat în seama, pe drum, unui ostaș voinic. Dar și tânărul, deși avea 17-18 ani, era frumos, voinic, iar acel agarean s-a împătimit și a vrut să-l necinstească.
Ioan era foarte rugător și Îl simțea pe Hristos în inima sa. De aceea s-a luptat și, fără să dorească aceasta, pentru că a insistat turcul să-l necinstească, să-i batjocorească trupul, a ajuns să moară.
Sigur, vizirul a hotărât să-l dea în primire soției acelui turc care a murit. Aceasta a venit să-l ademenească, tocmai ca femeia lui Putifar pe Iosif, dar n-a reușit. I-a făgăduit tot felul de daruri și de cinste, dar el a spus: „Nu ai ce cinste să-mi dai”.
Voia să-l treacă la islam, să se căsătorească cu el în locul soțului care a murit. Și a zis Ioan: „Ce cinste poți să-mi dai? Cea mai mare cinste este că Îl port în sufletul, în inima și în viața mea pe Împăratul împăraților, Dătătorul de viață către toți oamenii, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu”.
Astfel, dar, a fost bătut, dat în primirea judecătorului, a fost închis, a înfruntat cu multă îndrăzneală pe judecători și pe hegemoni și, în cele din urmă, a fost dat la moarte mucenicească.
Dar tânărul s-a bucurat și a rostit cu multă bucurie: „Doamne Iisuse Hristoase, dacă mă faci părtaș la mucenicie, știu că mă vei primi în Împărăția Ta cea cerească”.
Și așa a devenit mucenic și avem un rugător din neamul nostru în ceruri, atât de tânăr și de vrednic. De aceea am citit și Acatistul, care are versuri atât de frumoase despre viața, dar mai ales despre pătimirea cu răbdare, cu înțelepciune și cu dragoste de Hristos a Sfântului Ioan Valahul.
Am citit și Acatistul Sfântului Pahomie cel Mare, ce a fost un mare trăitor și un mare povățuitor al călugărilor. A mers în pustiu și a făcut din pustiu un oraș. Atâtea chilii și atâtea posturi pentru călugări s-au făcut. Să fie șapte mii de călugări într-o priveliște de pustie este foarte mult. Puține orașe acum au șapte mii de locuitori, dar atunci, iată, a fost pildă tuturor de credință, de mărturisirea credinței, de dragoste.
A fost cel care a îndrumat atâția tineri și atâția doritori de viață pustnicească, încât le-a dăruit multora calea spre mântuire.
Și-a cunoscut și sfârșitul cu două zile mai devreme. L-a destăinuit ucenicilor săi, care s-au adunat cu toții, și le-a dat ultimele povețe și le-a spus: „Să nu vă despărțiți de învățătura curată a lui Hristos. Că Hristos este viața noastră, cu El trebuie să rămâneți, că fără Hristos nu ajungem la lumină. Hristos este lumina lumii și El ne întărește atât de mult”.
Acatistul icoanei Maicii Domnului Grabnic Ascultătoarea și Izbăvitoarea, atâtea raze de lumină ne-a adus, că Maica Domnului ne veghează, ne poartă de grijă, ne mijlocește tuturor bucurii, ne scoate din necaz, ne ajută să ne întărim în credință, în dragostea pentru Fiul ei și pe Fiul ei Îl îndeamnă să ne poarte de grijă, să ne aducă tuturor daruri duhovnicești bogate.
Să rugăm pe Sfântul Ioan Valahul, român de-al nostru, pe Sfântul Pahomie cel Mare și pe Maica Domnului să ne fie pe mai departe rugători și ajutători, să rămânem sub acoperământul Maicii Domnului, sărbătoarea strămoșilor noștri, care s-au remarcat pentru râvna lor de a cânta toată noaptea în cinstea Maicii Domnului și a se ruga. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate. Să ne și rugăm mai intens.
De când a fost adus la Sfântul Cuvios Mucenic Efrem, în peștera liliecilor, la mănăstire, am adus și rugăciunea Sfântului Efrem. După rugăciunea Sfântului Ciprian și dezlegarea cea mare, voi face și rugăciunea Sfântului Cuvios Mucenic Efrem, atât de folositoare, care ne aduce tuturor alinare, sprijin și, cu adevărat, mântuire.
Amin.”
