În Duminica Floriilor, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit despre sensul profund al Intrării Domnului în Ierusalim, subliniind că această sărbătoare deschide drumul către Patimi și Înviere și cheamă fiecare credincios la o schimbare lăuntrică reală.
Intrarea în Ierusalim și sensul duhovnicesc al sărbătorii
La începutul cuvântului său, ierarhul a evidențiat frumusețea zilei și legătura dintre bucuria praznicului și lucrarea lui Dumnezeu în viața oamenilor, arătând că Floriile nu sunt doar o sărbătoare exterioară, ci o chemare la întâlnirea cu Hristos:
„Este o zi de mare sărbătoare și Dumnezeu ne-a rânduit astăzi o zi atât de frumoasă după mai multe zile de ploi. Iată, astăzi avem soare, avem mare mângâiere de la Bunul Dumnezeu în această zi și sperăm să fie așa și peste o săptămână.”
În continuare, Înaltpreasfinția Sa a explicat contextul evanghelic al praznicului, arătând că mulțimile L-au întâmpinat pe Hristos după minunea învierii lui Lazăr, recunoscând în El pe Cel trimis de Dumnezeu:
„Iată, este sărbătoarea Intrării în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos, după ce l-a înviat pe Lazăr din morți, și a venit mulțime de oameni să-L însoțească. Mulțime de oameni Îl așteptau și la intrarea în cetatea Ierusalimului și toți strigau: Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, osana, Fiul lui David.”
Drumul spre Cruce începe din această zi
Ierarhul a arătat că, dincolo de entuziasmul mulțimilor, această zi marchează începutul suferințelor Mântuitorului, fiind poarta către Săptămâna Patimilor:
„Iată, așadar, această sărbătoare pregătește, începând de mâine, de luni, începutul Patimilor Domnului, care vor culmina cu prinderea Sa, joi seara, și apoi cu răstignirea Sa, în ziua de vineri, după ce va fi judecat și condamnat să fie răstignit pe cruce între doi tâlhari.”
Înaltpreasfințitul Teodosie a insistat asupra faptului că această perioadă trebuie trăită conștient, ca timp de jertfă și de apropiere de Dumnezeu:
„Sigur, săptămâna aceasta care urmează este săptămâna de jertfă, este săptămâna atât de sfântă, pentru că, prin jertfa Sa, Mântuitorul a ajuns la Înviere, la biruința asupra păcatului și asupra morții.”
Chemarea la pocăință și la schimbarea vieții
Într-un apel direct către credincioși, ierarhul a arătat că fiecare este chemat să își cerceteze viața și să se întoarcă la Dumnezeu, lepădând răul și alegând binele:
„Săptămâna Patimilor trebuie să fie trăită și gândită de fiecare creștin în parte. Toți trebuie să conștientizăm că am greșit, că am făcut rele, că nu L-am iubit pe Dumnezeu din toată inima și în toată vremea, că nu i-am iubit pe semenii noștri cât trebuia, că poate uneori ne-am mâniat sau am ținut minte răul.”
El a subliniat că adevărata unire a omului este cu Hristos, Cel care aduce viață și mântuire:
„Toate acestea trebuie să le dăm deoparte, pentru că aceste rele trebuie să se îndepărteze de la noi, iar noi să ne unim cu binele, să ne unim cu Hristos, Care este Împăratul cerului și al pământului, Stăpânul vieții noastre, Dătătorul nostru de bine, Răscumpărătorul neamului omenesc și al fiecăruia dintre noi în parte.”
25 de ani de păstorire și rodirea misiunii la Tomis
În partea finală a predicii, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a vorbit despre împlinirea a 25 de ani de păstorire în Arhiepiscopia Tomisului, evocând dezvoltarea vieții bisericești și misionare din Dobrogea:
„Să ne bucurăm de această sfântă zi frumoasă, în care, iată, eu mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a hărăzit până acum 25 de ani de păstorire aici, în cetatea aceasta a Tomisului, capitala Sciției Minor de odinioară, unde, iată, a propovăduit Sfântul Apostol Andrei și a întemeiat Biserica apostolică.”
Ierarhul a amintit și extinderea rețelei de parohii, mănăstiri și instituții teologice și sociale, ca rod al lucrării bisericești din această perioadă.
Mesaj de recunoștință față de Patriarhul României
În același context, Arhiepiscopul Tomisului a adresat un mesaj de mulțumire Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, evidențiind importanța construirii Catedralei Naționale:
„De aceea Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate. Mulțumesc și Întâistătătorului Bisericii noastre, Preafericitului Părinte Daniel, pentru că a făcut Catedrala Neamului Românesc și a dăruit românilor o mare bucurie și o mare nădejde.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, duminică, 5 aprilie, de Florii, în altarul de vară al Catedralei Arhiepiscopale „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța:
„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Osana, Fiu lui David, binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului, Osana întru cei de sus.
Preacuvioase Părinte Vicar, preacuvioși și preacucernici părinți, preacuvioase Părinte Ghelasie, venit din Germania pentru a ne aduce daruri, preacuvioase Părinte Vicar administrativ Moise Bogdan, preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Este o zi de mare sărbătoare și Dumnezeu ne-a rânduit astăzi o zi atât de frumoasă după mai multe zile de ploi. Iată, astăzi avem soare, avem mare mângâiere de la Bunul Dumnezeu în această zi și sperăm să fie așa și peste o săptămână.
Iată, este sărbătoarea Intrării în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos, după ce l-a înviat pe Lazăr din morți, și a venit mulțime de oameni să-L însoțească. Mulțime de oameni Îl așteptau și la intrarea în cetatea Ierusalimului și toți strigau: Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, osana, Fiul lui David.
Fariseii și cărturarii și căpeteniile preoților s-au întristat foarte că tot poporul s-a dus după Iisus, după ce a făcut acea minune a învierii lui Lazăr din morți. S-au sfătuit mai-marii poporului cu fariseii să-L piardă pe Iisus, ba chiar să-l omoare și pe Lazăr, că din pricina lui, că a fost înviat din morți, mulți s-au dus după Iisus și Îl iubeau pe Iisus și numai pe El Îl ascultau.
Dar iată, de ce a venit călare pe mânzul asinei? De ce a avut aceste onoruri aduse? El a venit călare pe mânzul asinei pentru că nimeni n-a îmblânzit vreodată un mânz de asină. Câte o asină bătrână se îmblânzește. Asina este socotită necurată.
De aceea, pentru că Hristos a venit să cheme toate neamurile la mântuire, a șezut pe mânzul asinei. Așa cum mânzul asinei a fost îmblânzit de Mântuitorul, și oamenii păgâni din toate popoarele vor fi îmblânziți și chemați prin glasul Său să ia parte la mântuirea pe care Părintele Ceresc o aduce tuturor oamenilor din toate neamurile.
Aceste strigăte „osana” se adresau împăraților. Oare a vrut Iisus să fie împărat? Nicidecum! Au vrut de mai multe ori să-L pună împărat, dar El a răspuns: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”.
De aceea, El a venit la Ierusalim ca să înceapă pregătirea pentru jertfa pe care avea să o aducă pentru întreg neamul omenesc. Este o zi astăzi de bucurie și Intrarea în Ierusalim semnifică intrarea noastră în cetatea lui Dumnezeu, în Ierusalimul cel de sus.
De aceea, acolo îngerii pururea Îi cântă lui Dumnezeu: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot”, iar aici, pe pământ, I-au cântat lui Iisus: „Osana”.
N-a așteptat El cântarea aceasta. Din inspirație, și copiii au început să strige „osana”, și s-au supărat mai-marii poporului și Îi ziceau lui Iisus: „N-auzi ce zic aceștia?”.
Și Iisus le-a zis: „Oare n-ați citit în Scripturi că din gura copiilor și a celor ce sug s-a pregătit laudă? Dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga.”
Și iată, ceea ce spune Iisus avea să se petreacă, pentru că atunci când El a fost chinuit pe cruce și a murit, pietrele s-au despicat și morții s-au ridicat și soarele s-a întunecat și multe semne s-au făcut, ca să se arate că El este Fiul lui Dumnezeu.
Iată, așadar, această sărbătoare pregătește, începând de mâine, de luni, începutul Patimilor Domnului, care vor culmina cu prinderea Sa, joi seara, și apoi cu răstignirea Sa, în ziua de vineri, după ce va fi judecat și condamnat să fie răstignit pe cruce între doi tâlhari.
Sigur, săptămâna aceasta care urmează este săptămâna de jertfă, este săptămâna atât de sfântă, pentru că, prin jertfa Sa, Mântuitorul a ajuns la Înviere, la biruința asupra păcatului și asupra morții.
De aceea, iată, avem această bucurie astăzi să strigăm și noi lui Iisus: „Vino și la noi, intră precum ai intrat în cetatea Ierusalimului, intră și în sufletele noastre și în inimile noastre și ajute-ne să fim și noi, cu Tine, biruitori asupra păcatului. Învață-ne să ne rugăm, să ne jertfim, să trăim după voia Părintelui Ceresc și rămâi cu noi, pentru că Tu ești Mântuitorul și Izbăvitorul sufletelor noastre.”
Iată, așadar, Mântuitorul vine nu ca să-I aducă lumea laude, ci vine ca să-Și pregătească jertfa Sa mântuitoare pentru întreg neamul omenesc. Această jertfă trebuie să o trăim și noi.
Săptămâna Patimilor trebuie să fie trăită și gândită de fiecare creștin în parte. Toți trebuie să conștientizăm că am greșit, că am făcut rele, că nu L-am iubit pe Dumnezeu din toată inima și în toată vremea, că nu i-am iubit pe semenii noștri cât trebuia, că poate uneori ne-am mâniat sau am ținut minte răul. Toate acestea trebuie să le dăm deoparte, pentru că aceste rele trebuie să se îndepărteze de la noi, iar noi să ne unim cu binele, să ne unim cu Hristos, Care este Împăratul cerului și al pământului, Stăpânul vieții noastre, Dătătorul nostru de bine, Răscumpărătorul neamului omenesc și al fiecăruia dintre noi în parte.
Să ne bucurăm de această sfântă zi frumoasă, în care, iată, eu mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a hărăzit până acum 25 de ani de păstorire aici, în cetatea aceasta a Tomisului, capitala Sciției Minor de odinioară, unde, iată, a propovăduit Sfântul Apostol Andrei și a întemeiat Biserica apostolică.
Și după ce a aflat că Filip Apostolul, concetățeanul său, a fost aproape de moarte, că l-au chinuit păgânii, l-a chemat aici să se mângâie și a venit și a stat 20 de ani aici. Iar Sfântul Andrei a plecat mai departe, prin Bizanț, în Grecia, și acolo a creștinat mulți demnitari și a fost condamnat la răstignirea pe cruce.
Iată, colaboratorii mei au făcut un volum al celor 25 de ani de păstorire, cu activitatea pe care am desfășurat-o aici, la Tomis, pentru că s-a întemeiat, în primul rând, Facultatea de Teologie, care era doar o grupă în cadrul altei facultăți.
S-au înființat la facultate cursurile de master, de doctorat și școala postdoctorală. Am întemeiat și în județul Tulcea, la început, în primii șapte ani de arhierie, în toată Dobrogea, am lăsat zece mănăstiri noi la Tulcea, iar aici avem peste cincizeci de mănăstiri și schituri, și am găsit doar trei.
Am întemeiat multe biserici și, cu ajutorul preoților și al credincioșilor, s-au zidit aici peste o sută de biserici. În Constanța s-au înmulțit parohiile: aveam aici doar douăzeci și acum avem peste patruzeci de parohii numai în orașul Constanța.
Am înființat și noi protoierii și, iată, seminarul teologic, școală de cântăreți și atâtea instituții sociale, case sociale. Avem în tot județul nostru școli pentru cei oropsiți și asistență socială pentru toți necăjiții.
Am întemeiat aici și, în fiecare zi, avem daruri pentru cei lipsiți și ajutăm și pe cei bolnavi, și pe cei săraci, și pe cei necredincioși îi chemăm să învețe dreapta credință.
De aceea mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate și mulțumesc celor care au scris în cartea aceasta părerea lor, experiența lor, pe care au împărtășit-o prin misiunea mea de păstor aici, în locurile apostolice ale Tomisului.
Le mulțumesc tuturor, mulțumesc mult colaboratorilor mei, celor doi părinți vicari: părintele Andrei, starețul Mănăstirii Dervent, care până nu demult a fost exarhul mănăstirilor și, cu ajutorul sfinției sale, am întemeiat atâtea mănăstiri și schituri, și părintelui vicar Bogdan Moise, care până acum un an și ceva a fost decanul Facultății de Teologie, dar prin experiența sa și prin dăruirea sa îmi este atât de folositor aici, la centrul eparhial.
Le mulțumesc părinților consilieri, părinților protoierei, stareților, starețelor, tuturor monahilor și monahiilor și dumneavoastră, tuturor credincioșilor. Le mulțumesc tuturor celor ce ne-au ajutat.
Mulțumesc domnului președinte al Consiliului Județean, Florin Mitroi, care, iată, astăzi are și ziua numelui său. Mulțumesc vicepreședintelui Consiliului, domnului primar al orașului nostru, domnilor primari ai orașelor și comunelor din Arhiepiscopia noastră, că toți sunt în strânsă legătură cu Biserica noastră, cu preoții și cu credincioșii noștri.
De aceea, mulțumindu-vă tuturor, vă doresc să împărtășiți cu mine bucuria zilei de astăzi, împlinirea celor 25 de ani care au trecut ca un vis. Nu-mi vine să cred, parcă a fost ieri.
Aceeași bucurie, aceeași energie, aceeași dragoste aveam acum 25 de ani, aceeași greutate. Nu am crescut nici în greutate și nici nu am vreo slăbiciune care să fi pus amprentă pe trupul și pe sufletul meu.
De aceea Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate. Mulțumesc și Întâistătătorului Bisericii noastre, Preafericitului Părinte Daniel, pentru că a făcut Catedrala Neamului Românesc și a dăruit românilor o mare bucurie și o mare nădejde.
Și mulțumesc tuturor celor care îmi ascultă cuvântul, nu de la mine, că niciodată nu vorbesc din vreo părere proprie, ci din inspirația lui Dumnezeu, că aceasta este cea mai curată, cea mai sfântă și cea mai adevărată și de folos pentru sufletele și pentru viețile noastre.”
