Marți, 7 octombrie, după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o predică de profundă încărcătură duhovnicească despre jertfă, credință și curajul mărturisirii.
Mucenicia, dovadă a credinței adevărate
ÎPS Teodosie a vorbit despre viața și mucenicia Sfinților Serghie și Vah, sfetnici ai împăratului Domitian din Roma, care, deși se bucurau de demnitate și cinste lumească, au preferat să sufere chinuri grele și moarte martirică decât să se lepede de Hristos.
„Erau sfetnicii cei mai apropiați ai împăratului, nimeni nu putea ajunge la el decât prin ei. Aveau haine de demnitari și erau cinstiți de împărat. Dar, în ascuns, erau creștini”, a spus ierarhul.
Când împăratul i-a chemat să aducă jertfă idolilor, sfinții au mărturisit cu tărie: „Noi avem un Dumnezeu viu și adevărat, Căruia Îi jertfim. Nu jertfim celor care nu au nici suflet, nici viață și nici o putere.”
Împăratul s-a mâniat, dar, neputându-i ucide dintr-o dată, i-a trimis la ighemonul Antioh. Acolo, Sfântul Vah a fost bătut până la moarte, iar trupul său a fost aruncat spre hrană păsărilor. Creștinii ascunși i-au luat trupul și l-au îngropat cu cinste.
Sfântul Serghie, rămas în viață, a fost silit să meargă încălțat cu sandale cu piroane de fier, până când trupul i-a fost plin de răni, dar s-a rugat fără încetare. „Dumnezeu a trimis pe îngerul Său și l-a vindecat”, a spus Arhiepiscopul Tomisului. În cele din urmă, Serghie a fost decapitat pentru credința sa.
Polihron, tânărul care a izvorât apă în pustie
În continuare, ierarhul a vorbit despre Sfântul Polihron, un tânăr cu credință fierbinte, ale cărui rugăciuni au adus apă într-un loc secetos. „Mulți s-au adunat în jurul lui, pe care îi povățuia către Dumnezeul cel adevărat și viu”, a amintit ÎPS Teodosie.
Pentru refuzul de a se închina idolilor, Polihron a fost ucis prin tăierea capului, dar viața și credința lui au devenit izvor de lumină și nădejde pentru creștini.
„Dacă ne jertfim viața pentru Hristos, Dumnezeu ne va răsplăti”
În încheierea predicii, Arhiepiscopul Tomisului a îndemnat credincioșii la trăirea unei credințe vii, întemeiate pe jertfă și faptă:
„Și noi să ne rugăm să avem această credință: că dacă ne jertfim viața pentru Hristos — în post, în rugăciune, în milostenie, în ajutorarea semenilor — niciodată nu vom avea de pierdut ceva, ci totdeauna Dumnezeu ne va răsplăti orice osteneală și orice jertfă a noastră.”
Program liturgic anunțat de ierarh
La final, Înaltpreasfinția Sa a anunțat că va sluji miercuri, 8 octombrie, la Dorna Arini, unde va oficia Sfânta Liturghie de la ora 8.00, iar de la ora 17.00 sau 17.30 va săvârși Taina Sfântului Maslu.
„Dumnezeu să primească Sfintele rugăciuni și să ne întărim în mila și ajutorul Lui Dumnezeu, căci El ne va ajuta”, a încheiat Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, marți, 7 octombrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, noi astăzi prăznuim doi mari mucenici, iar al treilea, tot mucenic — Polihronie. Sfinții Serghie și Vah erau din Roma; aceștia erau sfetnici ai împăratului Domitian. Ei erau ostași viteji, care au obținut multe victorii în luptele lor. Erau sfetnicii cei mai apropiați ai împăratului, nimeni nu putea ajunge la împărat decât prin ei. Aveau haine de demnitari și erau cinstiți de împărat.
Dar, în ascuns, erau creștini și au fost pârâți la împărat că nu sunt credincioși lui, pentru că nu aveau aceeași credință pe care o avea împăratul. Auzind aceasta, împăratul a vrut să se convingă dacă este adevărată pârâ pe care a primit-o de la cei ce îi pizmuiau pe cei doi, căci erau atât de apropiați de el, i-a chemat, așadar, împăratul, ca împreună cu el să jertfească idolilor.
Dar ei au răspuns: „Noi avem un Dumnezeu viu și adevărat, Căruia Îi jertfim. Nu jertfim celor care nu au nici suflet, nici viață și nici o putere, căci sunt doar obiecte făcute de mâini omenești.”
Împăratul s-a mâniat foarte tare și le-a dat atunci să mănânce din jertfa adusă acelor așa-ziși zei. N-au voit însă să mănânce nici din aceea, spunând: „Noi avem hrana de la Cel ce S-a dat pe Sine pentru noi, cu Trupul și Sângele Său, ca să ne fie hrană spre viață veșnică.”
Și s-a mâniat împăratul. Dar pentru că avea sentimente adânci și puternice față de ei, i-a trimis în Răsărit, la un ighemon, Antioh, ca acolo să fie judecați.
Au fost duși cei doi înaintea lui Antioh. Mai întâi l-au bătut cumplit pe cel mai tânăr, pe Vah, și l-au chinuit atât de mult încât nu mai avea carne pe el, ci erau doar oasele. Așa și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
S-a dat apoi poruncă să fie aruncat afară, ca hrană păsărilor și animalelor sălbatice. Însă, creștinii care îl iubeau și știau că, deși era în slujba împăratului, nu s-a lăsat ademenit de darurile vremelnice ale acestuia, i-au luat trupul și l-au îngropat cu cinste — creștinii care stăteau ascunși în peșteri.
Iată, Sfântul Serghie a fost pus în închisoare și apoi scos pentru a fi silit să se închine idolilor. Dar Serghie s-a opus cu totul. Atunci i-au dat în picioare încălțăminte cu piroane ascuțite de fier și l-au silit să meargă înaintea unei șarete cu care mergeau călăii.
El a mers, sângele curgea, dar a ajuns, deși drumul era lung, pentru că se ruga neîncetat. Văzând aceasta, l-au aruncat în temniță ca să se răzgândească. Dar în temniță el s-a întărit și mai mult în credință, iar Dumnezeu a trimis pe îngerul Său și l-a vindecat.
A fost chemat din nou să aducă jertfă idolilor, dar s-a opus cu totul, și atunci n-au mai văzut altă cale decât să-i taie capul cu sabia. Așa s-a săvârșit și Sfântul Serghie.
Iar Polihron era un copil tânăr care a început să creadă în Dumnezeu și să se roage cu atâta credință, încât rugăciunile sale curate aduceau multe daruri și bucurii creștinilor. Și pentru că locul în care se afla era unul secetos, Polihron s-a rugat și a izvorât acolo apă. A început să mulțumească lui Dumnezeu, iar mulți s-au adunat în jurul lui, pe care îi povățuia către Dumnezeul cel adevărat și viu.
S-a aflat aceasta la stăpânire, și atunci a fost chemat să aducă jertfă idolilor. Polihron s-a opus cu totul și a zis: „Iată, eu am ajuns să fiu slujitor al lui Hristos.” A fost făcut slujitor, citeț, apoi diacon, și slujea în biserică.
Când a fost chemat să aducă jertfă idolilor, el a spus: „Eu aduc jertfă lui Hristos, Căruia Îi slujesc necontenit.” Atunci și lui Polihron i-au tăiat capul.
Iată, mucenicii lui Hristos s-au bucurat, mergând la moarte cu bucurie, știind că moartea le aduce sufletele înaintea lui Hristos. Și noi să ne rugăm să avem această credință: că dacă ne jertfim viața pentru Hristos — în post, în rugăciune, în milostenie, în ajutorarea semenilor — niciodată nu vom avea de pierdut ceva, ci totdeauna Dumnezeu ne va răsplăti orice osteneală și orice jertfă a noastră.
Iubiți credincioși, mâine voi sluji la Dorna Arini. Acolo voi săvârși Sfânta Liturghie de la ora 8.00, iar de la ora 17.00 sau 17.30 voi oficia Taina Sfântului Maslu.
Dumnezeu să primească Sfintele rugăciuni și să ne întărim în mila și ajutorul Lui Dumnezeu, căci El ne va ajuta.”
