Marți, 27 ianuarie, după săvârșirea Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a rostit o predică amplă despre viața, mărturisirea și puterea duhovnicească a Sfântului Ioan Gură de Aur, subliniind sensul mântuitor al prigonirilor și valoarea lor pedagogică în viața creștinului.
Ierarhul a evocat aducerea moaștelor Sfântului Ioan de la Comana la Constantinopol, după ani de exil și suferință, prezentându-l ca model de curaj, dreptate și iubire de adevăr.
Predicatorul „cu gura de aur”
ÎPS Teodosie a amintit că Sfântul Ioan Gură de Aur a fost recunoscut drept cel mai strălucit predicator al Bisericii, numele său fiind inspirat de mărturia unei femei evlavioase care spunea: „Gura ta este de aur, pentru că îmi copleșește sufletul, inima și auzul meu se desfată la cuvintele tale”.
Sfântul ierarh a fost, de asemenea, unul dintre cei mai mari comentatori ai Sfintei Scripturi, citind și tâlcuind Scriptura în mod repetat, descoperind de fiecare dată sensuri noi și adânci.
Viața sa a fost caracterizată de dragoste, moralitate, milostenie și înțelepciune, dar și de fermitate față de nedreptate. ÎPS Teodosie a arătat că Sfântul Ioan nu a evitat confruntarea cu păcatul nici atunci când acesta era săvârșit de persoane cu rang înalt, mustrând-o inclusiv pe împărăteasa Eudoxia pentru abuzurile ei.
Exilul și întoarcerea în slavă la Constantinopol
Predica a rememorat episodul exilării Sfântului Ioan, hotărâtă de două ori de împărăteasă. Prima izgonire a fost urmată de un cutremur, pe care poporul l-a interpretat ca semn al nedreptății făcute ierarhului. Ulterior, pentru că mustrările au continuat, Sfântul Ioan a fost trimis din nou în exil, în Armenia, la Comana.
Pe drum a îndurat chinuri, iar la capătul vieții s-a stins cu dorul după credincioșii săi. După 31 de ani, împăratul Teodosie cel Mic a hotărât aducerea moaștelor la Constantinopol, unde au fost primite cu mare evlavie. În mod simbolic, chiar și cei care contribuiseră la alungarea sa au primit iertare, gest care a arătat măsura iubirii și a iertării creștine.
Mângâierea celor prigoniți
ÎPS Teodosie a subliniat dimensiunea pastorală a Sfântului Ioan Gură de Aur, amintind scrisorile adresate lui Chiriac, căruia îi oferea mângâiere și întărire în fața nedreptăților. Sfântul aducea exemple din Scriptură – Sfinții Trei Tineri, prorocul Isaia – pentru a arăta că suferința asumată cu credință duce la încununare.
Cea mai înaltă pildă rămâne însă Mântuitorul Iisus Hristos, Care, fiind fără de păcat, a primit batjocura, suferința și răstignirea pentru mântuirea oamenilor.
„Cum să ne întristăm noi de prigoniri? Prigonirile sunt vestiri ale bunătăților”, a subliniat ierarhul, amintind și parabola săracului Lazăr și a bogatului nemilostiv, ca imagine limpede a răsplătirii drepte din Împărăția lui Dumnezeu.
Vindecări și puterea moaștelor
În cuvântul său, Arhiepiscopul Tomisului a evocat și minuni săvârșite la moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur, între care vindecarea unui bolnav adus la racla sfântului. Aceste mărturii întăresc credința în lucrarea harului și în mijlocirea sfinților.
Exemplul Sfintei Împărătese Marciana
La final, ÎPS Teodosie a amintit și viața Sfintei Împărătese Marciana, sora împăratului Traian, model de curăție, smerenie și milostenie. Deși a primit titlul de Augustă, a rămas o femeie rugătoare și dăruitoare, slujind pe cei aflați în nevoi.
Chemare la nădejde și statornicie
Predica s-a încheiat cu un îndemn la încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu și la asumarea încercărilor ca prilej de creștere duhovnicească. Cu rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur și ale Sfintei Împărătese Marciana, credincioșii sunt chemați să lucreze cu râvnă pentru mântuirea lor și să păstreze nădejdea în lumina lui Hristos.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, marți, 27 ianuarie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, noi astăzi îl prăznuim pe Sfântul Ioan Gură de Aur, când sfintele lui moaște de la Comana, unde a fost exilat timp de 31 de ani, au fost aduse la Constantinopol ca să fie așezate în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol.
Sfântul Ioan Gură de Aur este cel mai strălucit predicator; de aceea i s-a și pus acest nume. O femeie înțeleaptă, plină de credință, care nu se sătura să-l asculte, iată, a rostit în biserică: „Gura ta este de aur, pentru că îmi copleșește sufletul, inima și auzul meu se desfată la cuvintele tale.”
Cu adevărat, a fost cel mai mare comentator al Sfintei Scripturi. De peste 150 de ori citind Sfânta Scriptură, de fiecare dată a descoperit ceva nou și a comentat atât de mult și de frumos Sfânta Scriptură.
Era un om al dragostei, al moralității, al milosteniei, al înțelepciunii. Dar, iată, el nu-i cruța pe cei care erau demnitari și trăiau în păcate. De aceea, nici pe împărăteasa Eudoxia nu a cruțat-o, ci, venind înaintea Sfântului Altar, a asemănat-o cu cea pe care a luat-o Irodiada, femeia fratelui său, Filip, și i-a spus că este o nouă Irodiadă.
S-a întristat această împărăteasă Eudoxia și a hotărât de două ori să-l izgonească pe Sfântul Ioan. Prima dată l-a întors poporul, că s-a produs cutremur și toți au înțeles că, din cauza izgonirii ierarhului Ioan de la Constantinopol, s-a produs cutremurul. Dar el nu a fost mai blând cu împărăteasa. Continuând abuzurile ei, iarăși a certat-o și iarăși l-a trimis în exil, în Armenia, la Comana.
Soldații au primit poruncă să-l chinuiască pe drum și l-au chinuit, dar acolo a fost primit de un ierarh și a slujit. S-a sfârșit acolo, cu dorul după credincioșii săi, și iată a hotărât împăratul Teodosie cel Mic, după 31 de ani, să fie aduse sfintele moaște acolo unde a păstorit, la Constantinopol, și din Constantinopol a făcut o cetate a rugăciunii.
Și iată, fiind adus Sfântul Ioan Gură de Aur, a fost întâmpinat de mulți creștini care erau bolnavi și aceștia l-au întâmpinat cu dragoste. S-au oprit și la acea vie a văduvei, pe care o răpise împărăteasa Eudoxia. Și acolo Sfântul Ioan Gură de Aur, deși erau doar sfintele lui moaște, a glăsuit să fie iertată și Eudoxia. A fost adus în biserică și așezat aici și aici a proclamat iertare pentru cei ce au contribuit la izgonirea sa.
Au fost așezate sfintele lui moaște cu multă cinste în biserica din Constantinopol și acolo se află și astăzi. Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru noi toți, este un mare părinte: cel mai mare comentator al Sfintei Scripturi, cel mai mare sfătuitor al părinților care erau triști din cauza prigonirilor.
Îi scrie o scrisoare atât de duioasă lui Chiriac, care se întristase pentru nedreptate, și îi spune să nu fie trist. Îi dă pildă pe toți cei care au fost schingiuiți. Și îi scrie: „Dacă pe mine mă vor izgoni, nu sunt primul izgonit. Atâția au fost izgoniți.” Îi dă pildă pe Sfinții Trei Tineri și zice: „Dacă mă vor pune în groapă, nici de aceasta nu mă întristez, că Sfinții Trei Tineri au fost puși în groapă împreună cu Daniel, dar Dumnezeu le-a ajutat.” Și de acolo a ieșit foc și i-a tulburat pe alții. „De va fi să mă taie cu ferăstrăul, îl am pe profetul Isaia, care a fost înaintea mea tăiat.” Și așa îi dă pildă de toate suferințele care duc la încununare.
Dar cea mai mare pildă, i-o spune Sfântul Ioan Gură de Aur lui Chiriac, despre Mântuitorul Hristos. El este fără de păcat, nu avea nicio datorie față de noi ca să vină să ne răscumpere, și totuși a suferit batjocoriri, bătăi, chinuri, răstignire, adăpare cu oțet și cu fiere și atâtea altele.
Cum să ne întristăm noi de prigoniri? Prigonirile sunt vestiri ale bunătăților. Și îi spune pilda cea mai cunoscută: „Adu-ți aminte de săracul Lazăr, bolnav, plin de răni, cum a fost chinuit și umilit de bogatul cel nemilostiv. Dar, iată, săracul Lazăr a ajuns în Rai. Bogatul, care nu a avut decât îndestulare și desfătare, a ajuns în iad. Și cine se ruga? Se ruga bogatul ca săracul să-l ajute, pe care el nu l-a ajutat și l-a disprețuit.”
„Nu mai fi trist, Chiriac”, îi spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Și niciun creștin nu trebuie să fie trist, că orice necaz este aducător de răsplată, cu harul și cu lumina lui Hristos Dumnezeu.
Și așa, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost așezat în biserica din Constantinopol și acolo se află și astăzi. Și, când a fost adus un bolnav care zăcea de multă vreme în pat, a cerut să fie dus la locul unde era așezat trupul nestricăcios al Sfântului Ioan Gură de Aur și s-a vindecat pe deplin.
Și iată, astăzi prăznuim și pe împărăteasa Marciana. Marciana era sora împăratului Traian. Era o femeie curată, înțeleaptă și, fără voia ei, împăratul Traian, cunoscând viața ei frumoasă, în anul 105 a numit-o Augustă. A trăit până în anul 114, ducând o viață atât de curată, încât nu se aștepta la o asemenea demnitate. A primit-o cu smerenie și a fost tot mai rugătoare, mai milostivă și dăruitoare către toți cei aflați în nevoi.
De aceea, avem astăzi exemplul unui mare ierarh, dar și al unei împărătese, sora împăratului Traian, numită Marciana Augusta Ulpia.
Cu rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur, ale Sfintei Împărătese Marciana și ale tuturor celor pomeniți, să fim și noi întăriți și bucurați de Bunul Dumnezeu, Care să ne dea tuturor dragostea și râvna de a lucra pentru mântuirea noastră. Amin.”
