Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, a rostit sâmbătă seară o predică în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, după oficierea Acatistului Învierii Domnului, al Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii și al Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina. Ierarhul a vorbit despre sfințenia celor două personalități duhovnicești prăznuite și despre forța dumnezeiască a credinței primite prin har.
Sfântul Antonie de la Iezerul Vâlcii — „Un sfânt român care a suit vrednicia neamului nostru până la cer”
ÎPS Teodosie l-a evocat pe Sfântul Antonie de la Iezer, numit „Noul Sfânt Antonie”, despre care a spus că este „de neam aromân” și a atins înaltă sfințenie prin viața sa ascetică.
„Virtuțile sale au făcut ca mulți dintre cei ce-l căutau pentru rugăciune să primească vindecări, ajutoare și daruri de la Dumnezeu.”
Ierarhul a subliniat că pomenirea lui ridică duhovnicește întreaga obște românească:
„A suit vrednicia neamului nostru până la cer, unde se află cu sfinții și cu îngerii.”
Sfânta Mare Muceniță Ecaterina — înțelepciune biruitoare și credință mucenicească
Arhiepiscopul a reamintit înțelepciunea și viața mărturisitoare a Sfintei Ecaterina, provenită din familie bogată și cultivată, dar care a renunțat la cinstirea idolilor pentru a-L urma pe Hristos.
„A simțit că a ei credință nu e sănătoasă și nu e adevărată și a căutat până a găsit adevărul… și a dorit să devină mireasa lui Hristos.”
Ierarhul a amintit episodul în care sfânta a înfruntat o sută de filosofi păgâni, pe care i-a convins prin mărturisirea credinței:
„Pe toți i-a biruit cu înțelepciunea și cu credința sa, încât toți s-au făcut creștini… dar au primit cununa muceniciei și cununa de viață veșnică în ceruri.”
Sfânta Cecilia — feciorie, lumină și convertirea celor din jur
În continuarea predicii, ÎPS Teodosie a vorbit despre Sfânta Cecilia, pomenită în aceeași zi, subliniind curajul și mărturisirea ei în contextul unei căsătorii impuse:
„Nu poți să te atingi de mine, că am făgăduit să fiu mireasa lui Hristos.”
Prin mărturia sa, ea nu doar și-a păstrat curăția, ci l-a condus la credință pe soțul Valerian și pe fratele acestuia, Tiburtie:
„Și au murit cu toții mucenici, și alții împreună cu ei.”
„Credința este lumină îmbrăcată în har” — darul primit la Mirungere
În partea centrală a predicii, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre credință ca realitate duhovnicească lucrătoare, întemeiată pe harul primit la Botez și Mirungere:
„Credința este lumină atât de puternică, pentru că este îmbrăcată în har. Noi primim credința atunci după Botez, când ne ungem cu Sfântul Mir. Acolo sunt darurile Sfântului Duh.”
El a îndemnat la păstrarea vie a credinței:
„Credința este un mare dar; de aceea, să ținem acest dar aprins.”
Chemare la rugăciune și iertare
Ierarhul a încheiat predica printr-un apel la rugăciune și îndreptare sufletească:
„Avem nevoie de mult ajutor de la Bunul Dumnezeu, ca să ni se ierte păcatele noastre, să fim mai rugători și mai credincioși înaintea lui Dumnezeu.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 22 noiembrie, după Acatistele Învierii Domnului, al Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii si al Sf. M. Mc. Ecaterina, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, Sfântul Antonie de la Iezerul Vâlcii este un sfânt român, numit Noul Sfânt Antonie. Este de neam aromân și este atât de plin de sfințenie prin viața sfântă pe care a dus-o. Cu adevărat, virtuțile sale au făcut ca mulți dintre cei ce-l căutau pentru rugăciune să primească vindecări, ajutoare și daruri de la Dumnezeu. De aceea, cinstirea pe care i-am adus-o și în această seară, și o aducem mâine când săvârșim și Sfânta Liturghie, se cuvine ca unui sfânt de un neam cu noi, dar care a suit vrednicia neamului nostru până la cer, unde se află cu sfinții și cu îngerii.
Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, al cărei Acatist l-am citit, este cu adevărat o înțeleaptă fecioară, din părinți bogați, de bun neam, dar păgâni. Ea a învățat toată filosofia până la 18 ani, dar nu numai atât: a simțit că a ei credință nu e sănătoasă și nu e adevărată și a căutat până a găsit adevărul și iată, a devenit creștină și a dorit să devină mireasa lui Hristos. Înțelepciunea ei i-a umbrit pe toți filozofii și învățații.
O sută de filozofi au fost trimiși să vorbească cu ea și pe toți i-a biruit cu înțelepciunea și cu credința sa, încât toți s-au făcut creștini și iată, au fost pedepsiți, căci ei acum se duceau în toate părțile de unde erau, fiind chemați de împărat, și duceau credința peste tot. De aceea, cu toții au fost uciși, dar au primit cununa muceniciei și cununa de lumină și de viață veșnică în ceruri.
Sfânta Ecaterina s-a încununat prin multe chinuri, în tot felul a fost lovită, chinuită, trasă pe roată, și la toate a răbdat cu rugăciune, iar în cele din urmă i s-a tăiat și ei capul. Și iată, este mireasa lui Hristos, cum și-a dorit, și este o rugătoare pentru noi atât de puternică în ceruri și un model pentru toate cele care vor să fie mai aproape de Hristos.
Așa a fost și Sfânta Cecilia, pe care azi am pomenit-o, o fată bogată și înțeleaptă, și a fost logodită cu mire, Valerian, și el bogat. Iar când a intrat în camera de nuntă i-a spus: „Nu poți să te atingi de mine, că am făgăduit să fiu mireasa lui Hristos.” Și a început să-i vorbească de Hristos, iar el a înțeles atât de bine, încât s-a învoit și el să rămână în curăție, și episcopul de atunci, iată, l-a botezat și l-a adus și pe fratele său Tiburtie la credință. Și au murit cu toții mucenici, și alții împreună cu ei.
Credința este lumină atât de puternică, pentru că este îmbrăcată în har. Noi primim credința atunci după Botez, când ne ungem cu Sfântul Mir. Acolo sunt darurile Sfântului Duh. Credința este un mare dar; de aceea, să ținem acest dar aprins. Și acum să ne rugăm și pentru iertarea păcatelor noastre, pentru că avem nevoie de mult ajutor de la Bunul Dumnezeu, ca să ni se ierte păcatele noastre, să fim mai rugători și mai credincioși înaintea lui Dumnezeu.”
