ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit marți, 11 august, despre valoarea credinței și despre lucrarea harului Sfântului Duh în viața creștinului, subliniind că aceasta nu reprezintă doar acceptarea unei informații, ci este „o mare putere” primită de om prin Sfintele Taine.
În predica rostită după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, ierarhul a evocat viețile Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului și Mitropolitul Țării Românești, și Sfântului Sfințit Mucenic Evplu, Arhidiaconul, prezentați credincioșilor drept mărturisitori ai dreptei credințe.
Sfântul Nifon și apărarea dreptei credințe
În prima parte a cuvântului său, ÎPS Teodosie a prezentat principalele momente din viața Sfântului Nifon, amintind că acesta s-a născut în Grecia, din părinți credincioși, și a primit la botez numele Nicolae.
După moartea tatălui său, viitorul ierarh a intrat în viața monahală, iar ulterior a ajuns în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Dionisiu.
„A fost foarte râvnitor, smerit și ascultător și l-au iubit toți părinții din Mănăstirea Dionisiu”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie a amintit apoi alegerea Sfântului Nifon ca Patriarh al Constantinopolului și lupta sa pentru apărarea învățăturii ortodoxe.
„El a trebuit să lupte pentru apărarea dreptei credințe, care fusese pusă în discuție la Sinodul de la Ferrara-Florența, unde au fost și reprezentanți ai catolicilor, dar și ai ortodocșilor. Unii au rămas cu anumite păreri luate de la cei din Apus, de aceea Sfântul Nifon a luptat pentru dreapta credință”, a afirmat ierarhul.
Venirea Sfântului Nifon în Țara Românească
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit și despre legătura Sfântului Nifon cu Țara Românească. După ce a fost îndepărtat din scaunul patriarhal și a ajuns la Adrianopol, acesta l-a întâlnit pe domnitorul Radu cel Mare, care l-a adus în Țara Românească.
Potrivit ÎPS Teodosie, Sfântul Nifon a contribuit la reorganizarea vieții bisericești și „a adus prospețime în viața cea duhovnicească”.
„El a fost un râvnitor și a răspândit dreapta credință”, a subliniat Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a evocat și conflictul dintre Sfântul Nifon și Radu cel Mare, apărut după ce mitropolitul l-a mustrat pe domnitor pentru o situație matrimonială pe care o considera contrară moralei creștine.
„Mitropolitul Nifon i-a făcut observații foarte categorice și i-a spus că nu se cade să facă așa ceva. De aceea, voievodul l-a izgonit din scaun pentru că a îndrăznit să facă aceste observații celui ce era atunci domnitor”, a explicat ÎPS Teodosie.
Moaștele Sfântului Nifon, aduse în Țara Românească
Un alt moment prezentat în predică a fost cel al aducerii moaștelor Sfântului Nifon în Țara Românească, la inițiativa Sfântului Voievod Neagoe Basarab.
Moaștele au fost așezate, pentru o perioadă, deasupra mormântului lui Radu cel Mare, în contextul dorinței lui Neagoe Basarab ca înaintașul său să primească iertare pentru nedreptatea săvârșită față de Sfântul Nifon.
După înapoierea moaștelor la Mănăstirea Dionisiu, monahii athoniți i-au dăruit lui Neagoe Basarab capul Sfântului Nifon.
„Pentru dragostea lui Neagoe Basarab și pentru credința lui, părinții de la Sfântul Munte, de la Mănăstirea Dionisiu, i-au dăruit capul Sfântului Nifon, care este și acum în Țara Românească și este la Târgoviște”, a spus ÎPS Teodosie.
Sfântul Evplu: „Cum să mă lepăd, că El este viața mea?”
În continuarea predicii, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre Sfântul Sfințit Mucenic Evplu, arhidiaconul care a refuzat să renunțe la credința în Hristos în timpul persecuțiilor.
ÎPS Teodosie a arătat că Sfântul Evplu a fost bătut și constrâns să se lepede de credință și să se supună poruncilor prin care se cerea cinstirea idolilor.
„Arhidiaconul Evplu a spus că nu se poate supune, nu se poate lepăda de Cel care este înlăuntrul său, Căruia I-a slujit și Îi slujește (…). Spunea: «Cum să mă lepăd, că El este viața mea?»”, a relatat ierarhul.
Pentru mărturisirea sa, Sfântul Evplu a îndurat bătăi și răni, iar în cele din urmă a fost decapitat.
„Și pentru această mărturisire a lui Hristos, după multe bătăi și răni pe care le-a primit, i s-a tăiat capul și așa s-a încununat mucenicul mărturisitor, Arhidiaconul Evplu”, a spus ÎPS Teodosie.
ÎPS Teodosie: Credința nu este doar „am auzit și cred”
Pornind de la exemplele celor doi sfinți, Arhiepiscopul Tomisului a insistat asupra sensului profund al credinței în viața creștinului. Potrivit ierarhului, credința nu poate fi redusă la cunoașterea sau acceptarea intelectuală a unor adevăruri religioase.
„În fiecare zi, sfinții ne dau mărturie despre valoarea credinței. Credința este darul de la Dumnezeu cel mai mare și acest dar nu este doar o informație: am auzit și cred, ci credința este o mare putere pe care o primește cel ce este botezat când este miruit și se spune: «Pecetea darului Sfântului Duh»”, a afirmat ÎPS Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a explicat că prin Mirungere cel nou-botezat primește darul Sfântului Duh, iar credința îl pune pe om în legătură cu Dumnezeu prin har.
„Se primesc cele șapte daruri ale Sfântului Duh, între care cel dintâi dar este credința, care face legătura, prin harul pe care îl primește cel botezat, cu Însuși Dumnezeu, Cel ce dăruiește acest har”, a spus ierarhul.
„După ce ne mărturisim păcatele, harul se înnoiește în noi”
ÎPS Teodosie a legat această lucrare a harului de pocăință și de Taina Spovedaniei, îndemnându-i pe credincioși ca în perioada postului să se mărturisească și, atunci când primesc dezlegare, să se împărtășească.
„Și noi avem acest har, pe care adeseori îl alungăm. De aceea, mai ales în posturi și când ne vine vremea să ne mărturisim, ne mărturisim păcatele și, după ce ne mărturisim păcatele, harul se înnoiește în noi”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul le-a adresat apoi credincioșilor un îndemn explicit:
„Toți cei care țineți rânduiala postului să nu treacă postul fără mărturisire și, dacă aveți dezlegare, să vă și împărtășiți.”
În încheiere, ÎPS Teodosie a cerut mijlocirea celor doi sfinți pomeniți în această zi, pentru păstrarea credinței și a harului lucrător în viața creștinilor:
„Rugăm pe Sfântul Ierarh Nifon, Patriarh al Constantinopolului și Mitropolit al Țării Românești, și pe Sfântul Sfințit Mucenic, Arhidiaconul Evplu, să ne fie nouă rugători și mijlocitori înaintea lui Dumnezeu, ca să păzim credința și harul să rămână în noi lucrător, prin care să dobândim și noi calea suișului către cer și Împărăția cea veșnică, de care să ne învrednicească Bunul Dumnezeu.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, marți, 11 august, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi prăznuim doi mari sfinți, un ierarh și un mucenic. Sfântul Nifon s-a născut în Grecia, din părinți credincioși, și din botez a primit numele Nicolae. Dar a iubit foarte mult credința și părinții l-au crescut în dreapta credință.
De aceea, murind tatăl său, el a plecat la o mănăstire unde se afla un pustnic foarte iscusit. Și, după ce a stat ucenic la acest pustnic, a venit la o mănăstire unde și-a primit și chipul monahicesc, și-a schimbat numele din Nicolae în Nifon. El apoi a mers în Sfântul Munte și acolo a ucenicit la Mănăstirea Dionisiu și a fost foarte râvnitor, smerit și ascultător și l-au iubit toți părinții din Mănăstirea Dionisiu.
Despre viața lui curată și plină de dragoste și de jertfe, iată, au aflat și toți cei de la Patriarhia din Constantinopol, de aceea a fost ales Patriarh al Constantinopolului. În această calitate, ales fiind la 1483, în următorul an, el a trebuit să lupte pentru apărarea dreptei credințe, care fusese pusă în discuție la Sinodul de la Ferrara-Florența, unde au fost și reprezentanți ai catolicilor, dar și ai ortodocșilor. Unii au rămas cu anumite păreri luate de la cei din Apus, de aceea Sfântul Nifon a luptat pentru dreapta credință.
Venind un împărat favorabil celor din Apus, Sfântul Nifon a fost izgonit din scaun și a ajuns la Adrianopol, iar voievodul Radu cel Mare al Țării Românești, care fusese la Constantinopol, întâlnindu-l acolo, l-a luat în Țara Românească să pună ordine în Mitropolia Țării Românești. Venind aici, Ierarhul Nifon a înființat episcopiile de Râmnic și Buzău și a adus prospețime în viața cea duhovnicească. El a fost un râvnitor și a răspândit dreapta credință.
Neagoe Basarab, care era iubitor de cultură, a primit de la Mitropolitul Nifon multe învățături și povețe, iar domnitorul Radu cel Mare a intrat într-o dispută cu Mitropolitul Nifon și a căsătorit-o pe sora sa cu soțul unei boieroaice din Moldova, care aveau și copii. Și, pentru că a despărțit această familie, Mitropolitul Nifon i-a făcut observații foarte categorice și i-a spus că nu se cade să facă așa ceva. De aceea, voievodul l-a izgonit din scaun pentru că a îndrăznit să facă aceste observații celui ce era atunci domnitor.
Radu cel Mare a plecat din scaun și a fost ales voievodul Neagoe Basarab în 1512. Mitropolitul Nifon a plecat la Sfântul Munte, la Mănăstirea Dionisiu, unde mai fusese, și acolo s-a și sfârșit. Iar domnitorul succesor al lui Radu cel Mare, Neagoe Basarab, a gândit să nu rămână cu blestem înaintașul său, Radu cel Mare.
De aceea, a cerut sfintele moaște ale Sfântului Nifon, care erau frumos mirositoare, și a fost canonizat pentru minunile ce s-au făcut la moaștele sale. Și a cerut să fie aduse moaștele, măcar pentru o vreme, în Țara Românească. Au fost așezate sfintele moaște deasupra mormântului voievodului Radu cel Mare, ca să fie iertat de blestemul ce era asupra lui, că el l-a adus pe Mitropolitul Nifon în Țara Românească, care a făcut lucrări atât de frumoase în Biserică, și tot el l-a izgonit, pentru că Mitropolitul a îndrăznit să-i facă observații morale, că a despărțit o familie din Moldova pentru sora sa, pe care a căsătorit-o cu acel boier.
De aceea, iată, după ce sfintele moaște au fost ținute o vreme deasupra mormântului voievodului Radu cel Mare, au fost duse înapoi sfintele moaște, că domnitorul Neagoe Basarab le-a dus tocmai ca să nu rămână un blestem al celui ce a fost mitropolit în Țara Românească. Dar, pentru dragostea lui Neagoe Basarab și pentru credința lui, părinții de la Sfântul Munte, de la Mănăstirea Dionisiu, i-au dăruit capul Sfântului Nifon, care este și acum în Țara Românească și este la Târgoviște, unde era atunci Mitropolia Țării Românești.
Sfântul Nifon a fost un mare păstor și acum este mare sărbătoare la Târgoviște, pentru că ierarhul de la Târgoviște poartă numele Sfântului Nifon, care era Mitropolitul Țării Românești, fost și patriarh ecumenic.
Celălalt mucenic, Sfântul Evplu, a fost un arhidiacon care era foarte râvnitor să propovăduiască dreapta credință. Într-această îndrăzneală, l-au luat și l-au bătut și l-au pus să se lepede de credință, că era împăratul păgân care dădea porunci categorice să fie cinstiți idolii. Arhidiaconul Evplu a spus că nu se poate supune, nu se poate lepăda de Cel care este înlăuntrul său, Căruia I-a slujit și Îi slujește, și era împărtășit. Spunea: „Cum să mă lepăd, că El este viața mea?”.
Și pentru această mărturisire a lui Hristos, după multe bătăi și răni pe care le-a primit, i s-a tăiat capul și așa s-a încununat mucenicul mărturisitor, Arhidiaconul Evplu.
În fiecare zi, sfinții ne dau mărturie despre valoarea credinței. Credința este darul de la Dumnezeu cel mai mare și acest dar nu este doar o informație: am auzit și cred, ci credința este o mare putere pe care o primește cel ce este botezat când este miruit și se spune: „Pecetea darului Sfântului Duh”.
Atunci se primește de cel nou-botezat, prunc sau om mare, darul Sfântului Duh. Se primesc cele șapte daruri ale Sfântului Duh, între care cel dintâi dar este credința, care face legătura, prin harul pe care îl primește cel botezat, cu Însuși Dumnezeu, Cel ce dăruiește acest har. Și noi avem acest har, pe care adeseori îl alungăm. De aceea, mai ales în posturi și când ne vine vremea să ne mărturisim, ne mărturisim păcatele și, după ce ne mărturisim păcatele, harul se înnoiește în noi.
Toți cei care țineți rânduiala postului să nu treacă postul fără mărturisire și, dacă aveți dezlegare, să vă și împărtășiți.
Rugăm pe Sfântul Ierarh Nifon, Patriarh al Constantinopolului și Mitropolit al Țării Românești, și pe Sfântul Sfințit Mucenic, Arhidiaconul Evplu, să ne fie nouă rugători și mijlocitori înaintea lui Dumnezeu, ca să păzim credința și harul să rămână în noi lucrător, prin care să dobândim și noi calea suișului către cer și Împărăția cea veșnică, de care să ne învrednicească Bunul Dumnezeu.
Amin.”
