Sâmbătă, 4 octombrie 2025, după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a rostit un cuvânt de învățătură despre credință, feciorie și sfințenie, evocând exemplul marilor sfinți pomeniți în această zi.
Credința – cea mai înaltă filozofie
„Astăzi avem iarăși sfinți aleși de Dumnezeu: Sfântul Ierotei, Episcopul Atenei. Acesta a fost catehizat și adus la credință de Sfântul Apostol Pavel. El se afla în Areopag atunci când Sfântul Apostol Pavel a propovăduit și l-a adus la dreapta credință pe Dionisie Areopagitul, care era un mare filosof. Sfântul Ierotei era de neam grec și, iată, și el cunoștea filosofia timpului. Dar, adus la credință de Sfântul Apostol Pavel, a iubit mai mult credința decât filosofia, socotind credința ca fiind cea mai înaltă filozofie”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a subliniat că Sfântul Ierotei „a fost un om înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri – avea darul de a reține învățăturile folositoare și de a cânta frumos”, iar „teologia sa, luminată de învățătura Sfântului Apostol Pavel, a ridicat cunoașterea lui Dumnezeu la cea mai mare înălțime”.
Jertfa mucenicilor – exemplu de credință statornică
În continuare, ÎPS Teodosie a vorbit despre Sfântul Mucenic Audact și despre fiica sa, Sfânta Calistena, modele de credință și jertfă în fața prigoanei.
„Audact era dregător la curtea împărătească de la Roma, în vremea împăratului Maximin, care era foarte aspru cu creștinii: îi pedepsea, nu-i ierta și nu le îngăduia să vorbească despre Hristos. Audact, creștin în ascuns, a fost nevoit să-și părăsească dregătoria și, pentru refuzul de a jertfi idolilor, i-au fost luate toate averile. S-a refugiat împreună cu fiica sa, Calistena, care i-a urmat în credință. În cele din urmă, Audact a fost ucis pentru Hristos, iar fiica sa a împărțit întreaga avere săracilor și a ales calea vieții duhovnicești.”
Fecioria – mai bună decât căsătoria
Ierarhul a amintit și exemplul Sfântului Amun, un egiptean care a trăit în curăție împreună cu soția sa, arătând că „fecioria este un mare dar al lui Dumnezeu”.
„Amun și soția sa s-au rugat necontenit vreme de optsprezece ani și au înțeles că fecioria este un mare dar pentru fiecare. Dumnezeu le-a ascultat rugăciunile. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune: ‘Cine își mărită fecioara bine face, dar cel ce n-o mărită și o lasă pentru viață curată și mai bine face’”, a arătat Înaltpreasfinția Sa.
Chemare la curăție și dragoste de Dumnezeu
În încheiere, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să urmeze exemplul sfinților pomeniți în această zi:
„Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu ca, pentru rugăciunile acestor sfinți, să ne dăruiască și nouă parte de înțelepciune, de răbdare, de dragoste și de bucurie.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 4 octombrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Astăzi avem iarăși sfinți aleși de Dumnezeu: Sfântul Ierotei, Episcopul Atenei. Acesta a fost catehizat și adus la credință de Sfântul Apostol Pavel. El se afla în Areopag atunci când Sfântul Apostol Pavel a propovăduit și l-a adus la dreapta credință pe Dionisie Areopagitul, care era un mare filosof. Sfântul Ierotei era de neam grec și, iată, și el cunoștea filosofia timpului. Dar, adus la credință de Sfântul Apostol Pavel, a iubit mai mult credința decât filosofia, socotind credința ca fiind cea mai înaltă filozofie.
De aceea, Sfântul Apostol Pavel, după ce a petrecut o vreme cu Sfântul Ierotei în călătoriile sale, l-a așezat episcop la Atena, unde acesta a avut o misiune frumoasă. Era un om înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri — avea darul de a reține învățăturile folositoare și de a cânta frumos.
Sfântul Ierotei este amintit și la Adormirea Maicii Domnului, acolo unde trupul Preasfintei Fecioare se afla și unde au fost adunați apostolii din toate marginile lumii. Sfântul Ierotei a fost cel care a început cântările pentru ducerea Maicii Domnului din casa sa la mormânt.
El este pomenit mai departe ca un mare învățat și propovăduitor, trăind mulți ani. De la Atena a mers să propovăduiască și în alte părți, dar rămâne în istorie ca ierarhul Atenei, cu o pregătire atât filosofică, cât și teologică. În urma învățăturii Sfântului Apostol Pavel, teologia a pus-o la mare înălțime.
Prăznuim astăzi și pe Sfântul Mucenic Audact și pe fiica sa, Calistena. Acest Audact era un om credincios, dregător la curtea împărătească de la Roma, în vremea împăratului Maximin, care era foarte aspru cu creștinii: îi pedepsea, nu-i ierta nicicum și nu le îngăduia să vorbească despre Hristos.
Audact a rămas orfan, dar era un om isteț la minte și creștin în ascuns. Unchiul său a vrut neapărat să-l căsătorească, și l-a căsătorit, însă cea cu care s-a însurat nu era creștină. De aceea, Audact s-a retras din toate demnitățile pe care le avea.
Când a fost pus să jertfească idolilor, el a plecat împreună cu fiica sa, Calistena, care era și ea creștină. Audact s-a refugiat pe ascuns spre Nicomidia. Acolo i-au fost retrase toate averile pentru că nu s-a închinat idolilor, și a plecat sărac, dar bucuros. Și acolo, fiind urmărit, Audact a fost ucis pentru credința sa în Hristos.
Mucenicia sa a fost ofranda adusă lui Dumnezeu. Fiica sa, Calistena, era frumoasă, iar împăratul voia ca ea, fiica lui Audact, să fie căsătorită cu fiul său. Calistena a refuzat aceasta, de aceea s-a refugiat și a fugit, ajungând în Tracia.
Acolo a poposit la o femeie care avea o fiică bolnavă. Cu rugăciunile sale, Calistena a vindecat-o pe fiica aceea, și i s-a dat voie să rămână acolo mai departe. Între timp, a murit Maximin, iar locul lui a fost luat de Liciniu.
Astfel, Calistena a fost îndemnată să meargă la soția lui Liciniu, care nu era alta decât Constanța, sora Sfântului Împărat Constantin. Ajungând acolo, le-a povestit toate cele ce se petrecuseră — cum tatălui său i-au fost răpite averile. Constanța, deși soția împăratului Liciniu, care era păgân, ea însăși fiind creștină, a intervenit și Calistena și-a primit averea înapoi.
Această avere, însă, nu a păstrat-o pentru ea, ci a împărțit-o toată săracilor. Apoi s-a retras și s-a nevoit cu nevoință duhovnicească, dobândind astfel, cu propria osteneală, viața cea veșnică.
Tot astăzi îl prăznuim și pe un egiptean, anume Amun. Acesta a venit în părțile Asiei și era un om credincios. Își dorea să trăiască o viață curată, dar a fost silit de rudele sale să se căsătorească. După căsătorie, i-a spus soției sale: „Eu aș vrea să duc o viață curată”. Iar soția i-a răspuns: „Și eu doresc să duc o viață curată, dar am fost adusă să fiu logodnica ta. Ce vom face acum?”
S-au învoit amândoi și Amun a spus: „Căsătoria este bună, dar fecioria este și mai bună. De aceea să rămânem împreună, dar să ne păzim curăția noastră.” Și au chibzuit cum să o păzească. Amun a spus: „Să stăm în două case diferite.” Dar soția lui a răspuns: „Nu așa, căci atunci vom fi bănuiți că nu suntem soți. Să stăm în aceeași casă, dar să dormim în paturi diferite și să ne rugăm mereu.” Și astfel au făcut. Optsprezece ani s-au rugat necontenit și au înțeles amândoi că fecioria este un mare dar pentru fiecare. Dumnezeu le-a ascultat rugăciunile.
Apoi a venit și libertatea creștină, și s-au despărțit, plecând fiecare să-și împlinească jertfa sa în locuri diferite. Și iată ce înseamnă să urmezi cuvântul Sfintei Scripturi. De ce a spus Amun că fecioria este mai bună decât căsătoria? Pentru că Sfântul Apostol Pavel zice: „Cine își mărită fecioara bine face, dar cel ce n-o mărită și o lasă pentru viață curată și mai bine face.” Acești doi, deși erau soți după trup, au trăit în curăție, păstrând podoaba fecioriei, și astfel și-au câștigat cununa cea neveștejită a măririi. Dumnezeu i-a binecuvântat și i-a luminat.
De aceea, să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu ca, pentru rugăciunile acestor sfinți, să ne dăruiască și nouă parte de înțelepciune, de răbdare, de dragoste și de bucurie.”
