Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, a vorbit joi, 12 martie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, despre importanța cinstirii sfintelor icoane și despre mărturisirea credinței în vremuri de prigoană. În predica rostită credincioșilor, ierarhul a evocat exemplul Sfântului Patriarh Nichifor al Constantinopolului și al Sfântului mucenic Uspasian, modele de statornicie în credință.
Mărturisirea Sfântului Nichifor și apărarea icoanelor
În prima parte a predicii, ÎPS Teodosie a vorbit despre lupta Bisericii împotriva ereziei iconoclaste și despre statornicia Sfântului Nichifor, patriarh al Constantinopolului, care a apărat cinstirea icoanelor chiar cu prețul exilului.
„Sfântul Nichifor mărturisea și îi ajuta pe creștini să nu se depărteze de la adevăr. Și pentru că a primit poruncă să nu mai vorbească despre sfintele icoane, el nu putea să nu vorbească, pentru că trebuia să mărturisească adevărul. A fost amenințat și nu aveau ce să facă altceva decât să-l izoleze, să-l trimită în surghiun.”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul Tomisului a subliniat că această perioadă de prigoană a fost depășită prin restabilirea cultului icoanelor în anul 843, moment care a rămas în tradiția Bisericii drept Duminica Ortodoxiei, prima duminică din Postul Mare.
„Cine nu se închină sfintelor icoane nu-L primește pe Hristos”
În cuvântul său, Arhiepiscopul Tomisului a subliniat semnificația teologică a icoanei în viața creștină.
„Cine nu se închină sfintelor icoane nu-L primește pe Mântuitorul Hristos, Care S-a înfățișat în icoană, în năframa Sfintei Veronica, iar icoana Sa s-a arătat vindecătoare.”, a afirmat ÎPS Teodosie.
Potrivit ierarhului, cinstirea icoanelor este legată direct de credința în întruparea Mântuitorului și de mărturisirea vizibilă a acestei credințe în viața Bisericii.
Exemplul de credință al Sfântului mucenic Uspasian
În a doua parte a predicii, ÎPS Teodosie a evocat și viața Sfântului mucenic Uspasian, militar roman care a ales să-L mărturisească pe Hristos în timpul persecuțiilor împăraților Dioclețian și Maximian.
Redând momentul decisiv al mărturisirii, ierarhul a spus:
„Eu îmi lepăd mantia și brâul, pentru că m-am făcut soldat al Împăratului nemuritor Hristos și nu pot să-ți mai slujesc ție, o, împărate, că eu idolilor nu pot să slujesc, dacă slujesc Împăratului ceresc și lui Dumnezeu în fiecare zi și în fiecare clipă.”, a relatat ÎPS Teodosie, evocând cuvintele mucenicului.
Pentru această mărturisire, Sfântul Uspasian a fost supus unor chinuri cumplite, însă a rămas statornic până la moarte, devenind pentru creștini un model de credință și curaj.
Îndemn la rugăciune
În încheierea predicii, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să rămână statornici în credință și să se apropie de Dumnezeu prin rugăciune.
„De aceea și noi mulțumim lui Dumnezeu că am ajuns aceste zile de bucurie, să fim neîncetat rugători înaintea lui Dumnezeu.”, a spus ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 12 martie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi noi prăznuim mai mulți sfinți.
Primul prăznuit este Sfântul Nichifor, la aducerea sfintelor lui moaște la Constantinopol, pentru că el a pătimit în locuri mai îndepărtate. Iată, el a fost ierarh al Constantinopolului, foarte credincios și rugător, dar în timpul păstoririi sale a fost atât de puternică erezia necinstirii icoanelor, de către mai mulți împărați, între care Leon și, de asemenea, și alți doi împărați persecutori ai sfintelor icoane, socotindu-le idoli.
Sfântul Nichifor mărturisea și îi ajuta pe creștini să nu se depărteze de la adevăr. Și pentru că a primit poruncă să nu mai vorbească despre sfintele icoane, el nu putea să nu vorbească, pentru că trebuia să mărturisească adevărul. A fost amenințat și nu aveau ce să facă altceva decât să-l izoleze, să-l trimită în surghiun. Iată, a fost trimis în surghiun și a mai trăit acolo 20 de ani, iar la adânci bătrâneți a plecat la Domnul.
După el au venit la cârma Patriarhiei de Constantinopol, la început, un eretic, dar apoi a venit un mare ierarh care a restabilit învățătura despre sfintele icoane. Împărăteasa Teodora, împreună cu împăratul Mihail, fiul său, care era minor, pentru că murise împăratul persecutor, soțul împărătesei, au căutat să aducă iarăși cinstirea icoanelor la loc de cinste.
Acestea se petreceau în secolul al IX-lea, iar în anul 843 împărăteasa Teodora a fixat și Duminica Ortodoxiei, la 11 martie 843, prima duminică din Postul Mare. Și iată, după această vreme, de 33 de ani de la sfârșitul Patriarhului Nichifor, un om al credinței, al dragostei și al milosteniei, au fost aduse moaștele Sfântului Nichifor în această sfântă zi și așezate, la început, în Biserica Sfânta Sofia, iar apoi au fost aduse la Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol.
Se cinstește această zi ca o zi mare, căci Sfântul Nichifor a fost un mare păstor, un mare patriarh al Constantinopolului, care a scris și cărți frumoase și a răspândit învățătura peste tot, încât i-a salvat pe creștini de la pieire.
Cine nu se închină sfintelor icoane nu-L primește pe Mântuitorul Hristos, Care S-a înfățișat în icoană, în năframa Sfintei Veronica, iar icoana Sa s-a arătat vindecătoare.
Iar de astăzi îl prăznuim și pe Sfântul Uspasian. Era mare soldat, fruntaș între soldați, în vremea împăraților Dioclețian și Maximian, și au primit poruncă toți soldații și toți fruntașii să fie aspri, să nu se mai audă de numele lui Hristos și să fie uciși toți creștinii.
Când a auzit aceasta, Uspasian a socotit că este vremea să mărturisească pe față credința sa. Erau mulți creștini în ascuns și se rugau noaptea și nu aduceau jertfă idolilor, că nu puteau să slujească la mai mulți domni. Între aceștia era și Uspasian.
Când a auzit această poruncă atât de aspră, iar mulți fugeau și se ascundeau, iar alții se temeau și aduceau jertfă, el a gândit să mărturisească dreapta credință. Și iată, i-a spus împăratului: „Eu îmi lepăd mantia și brâul, pentru că m-am făcut soldat al Împăratului nemuritor Hristos și nu pot să-ți mai slujesc ție, o, împărate, că eu idolilor nu pot să slujesc, dacă slujesc Împăratului ceresc și lui Dumnezeu în fiecare zi și în fiecare clipă.”
S-a mâniat foarte tare împăratul și iată, a poruncit să fie bătut fără milă. A fost bătut, dar suporta bătaia cu bucurie. A poruncit apoi să fie închis și a fost închis într-o temniță întunecoasă, fără să i se dea hrană.
Uspasian se ruga tot timpul și simțea că rugăciunea este hrana care folosește și trupului, nu numai sufletului său și nu a slăbit din pricina lipsei de hrană, că Dumnezeu îl întărea. A fost scos și iată, la început a fost spânzurat. Și fiind spânzurat, i-au adus multe chinuri asupra sa și l-au ars cu făclii aprinse, până când toată carnea i-a curs pe pământ. Și, în cele din urmă, el rugându-se, Dumnezeu i-a primit sufletul.
A poruncit împăratul să fie luată țărâna în care a curs carnea lui și oasele care s-au topit și au curs, și să fie aruncate în mare. Au fost aruncate în mare, dar s-au adunat la un loc și făceau lumină, încât au fost recuperate sfintele lui moaște, care s-au adunat împreună și au fost cinstite.
Și așa s-a sfârșit Sfântul mucenic Uspasian, încât pomenirea lui a rămas cu mare bucurie în rândul credincioșilor și îl cinstesc cu multă bucurie cu toții.
De aceea și noi mulțumim lui Dumnezeu că am ajuns aceste zile de bucurie, să fim neîncetat rugători înaintea lui Dumnezeu.”
