Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit joi, 13 august, despre Schimbarea la Față a Domnului, despre mărturisirea dreptei credințe de către Sfântul Maxim Mărturisitorul și despre pilda de rugăciune a Cuvioșilor Dorotei și Dositei. Ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să trăiască în postire, rugăciune, dragoste și jertfă pentru a rămâne cu Dumnezeu și în viața veșnică.
Predica a fost rostită joi, 13 august, după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Referindu-se la încheierea praznicului Schimbării la Față a Domnului, ÎPS Teodosie a subliniat că această sărbătoare trebuie să rămână permanent în conștiința creștinilor.
„Azi se încheie sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, atât de importantă, pe care să nu o uităm. Această sărbătoare trebuie să rămână permanent în conștiința noastră”, a spus ÎPS Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a explicat că Schimbarea la Față i-a pregătit pe Apostoli pentru Patimile, moartea, Învierea și Înălțarea Mântuitorului.
„Schimbarea la Față este pregătirea ucenicilor Domnului pentru ceea ce va urma după ce Mântuitorul va pătimi, va fi răstignit pe Cruce, va muri, va fi îngropat, va învia și Se va înălța la ceruri”, a afirmat ierarhul.
ÎPS Teodosie: „Această sărbătoare este o sărbătoare a Luminii”
Arhiepiscopul Tomisului a insistat asupra luminii dumnezeiești descoperite Apostolilor pe Muntele Taborului, arătând că aceștia au primit atunci o pregustare a bucuriei pregătite celor care Îl urmează pe Hristos.
„Această sărbătoare este o sărbătoare a Luminii. De aceea se prăznuiește atâtea zile. A început de pe 5, cu Înainte-prăznuirea, și, iată, se încheie astăzi, în ziua de 13 august, pentru că acolo ucenicii au văzut mai dinainte ce va urma pentru cei ce-L urmează pe Hristos, câtă bucurie vor avea în ceruri cei ce-L urmează pe Hristos, împlinesc poruncile, fac voia Lui”, a explicat ÎPS Teodosie.
Potrivit ierarhului, ceea ce au trăit cei trei Apostoli pe Tabor a reprezentat „un crâmpei din marea bucurie și lumina neînserată care se află în ceruri, unde vor merge cei ce s-au pregătit pentru Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu”.
Vorbind despre momentul propriu-zis al Schimbării la Față, ÎPS Teodosie a amintit prezența Apostolilor Petru, Iacob și Ioan, precum și apariția lui Moise și Ilie alături de Mântuitorul.
„Mântuitorul strălucea atât de mult, încât apostolii s-au mirat. Mai mult decât soarele strălucea și, auzindu-i și pe Moise și Ilie vorbind cu El, Petru a fost copleșit de această strălucire. Dar nu numai fața Domnului strălucea, străluceau și hainele Sale, mai puțin, dar erau albe ca zăpada”, a relatat Arhiepiscopul Tomisului.
„Bine este nouă să fim aici”
ÎPS Teodosie a arătat că bucuria trăită pe Tabor a fost atât de puternică, încât Sfântul Apostol Petru și-a dorit ca acel moment să nu se mai încheie.
„Petru, cu ceilalți doi, au simțit cea mai mare bucurie și nu puteau să o exprime, dar atât și-a exprimat Petru: să rămână acolo, să nu mai plece de acolo, din acea lumină și bucurie. Și a zis: «Bine este nouă să fim aici. Voi face aici trei colibe: Ție una, lui Moise una și lui Ilie una»”, a spus ierarhul.
Pornind de la acest moment, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să dorească aceeași comuniune cu Dumnezeu și aceeași bucurie a Împărăției cerești.
„Trebuie să devenim atât de dornici să ne dorim și noi să fim părtași la schimbarea la față care se va împlini cu cei drepți, că va străluci Domnul ca acolo, pe Muntele Taborului”, a afirmat ÎPS Teodosie.
„De asemenea, vor străluci și cei ce vor fi acolo. Ne spune Scriptura: «Drepții vor străluci ca soarele», Mântuitorul strălucea mai mult decât soarele”, a continuat Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a subliniat că dorința Împărăției lui Dumnezeu trebuie să se manifeste nu doar prin gând, ci și prin felul concret în care creștinul își trăiește viața.
„Nu trebuie nici noi să ne despărțim cu mintea, cu inima, cu dorința, dar și cu lucrarea de a ajunge în Împărăția cea cerească, unde binele, frumusețea, strălucirea și bucuria sunt mult mai bogate și mult mai vrednice de dorit decât orice bucurie vremelnică”, a spus ÎPS Teodosie.
Sfântul Maxim Mărturisitorul, apărător al dreptei credințe
În partea a doua a predicii, ÎPS Teodosie a vorbit despre Sfântul Maxim Mărturisitorul și despre apărarea învățăturii privind cele două firi și cele două voințe ale Mântuitorului.
„În vremea aceea era o erezie în care credeau mulți că Mântuitorul a avut o singură voință. Păi, dacă a avut o singură voință, nu avea două firi. A avut două firi și două voințe”, a explicat Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul l-a amintit și pe Papa Martin al Romei, care a luptat împotriva acestei erezii, precum și mărturisirea Sfântului Maxim.
„Sfântul Maxim Mărturisitorul are această, cu adevărat, binemeritată cinstire, pentru că a scris despre dreapta credință, despre cele două voințe ale Mântuitorului. El este prăznuit pe 21 ianuarie, iar astăzi este amintit la aducerea sfintelor sale moaște, că și el a fost exilat. Ele sunt aduse la Constantinopol spre aducere-aminte de adevărul pe care l-a mărturisit”, a precizat ÎPS Teodosie.
Pilda Cuvioșilor Dorotei și Dositei
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit apoi despre Cuvioșii Dorotei și Dositei, prezentând viața lor drept o mărturie a rugăciunii neîncetate și a dăruirii față de Dumnezeu.
„Dorotei era un cuvios care trăia în rugăciune permanentă și l-a luat ucenic pe Dositei și amândoi se rugau necontenit. Nu vorbeau decât cu «da» și «nu», ca să închine timpul lui Dumnezeu. Și îl închinau lui Dumnezeu, căci credeau cu tărie și Îl simțeau pe Dumnezeu în sufletele și în viața lor”, a spus ÎPS Teodosie.
Potrivit Arhiepiscopului Tomisului, rugăciunea, căința, dragostea și jertfa sunt cele care au făcut ca viețile celor doi cuvioși să devină pilde pentru creștini.
„De aceea, s-au sfințit prin această viață de rugăciune, de căință, de dragoste, de jertfă. Și Biserica îi pomenește, pentru că au rămas sfintele lor moaște mărturia rodului rugăciunii neîncetate și al iubirii lor față de Dumnezeu”, a arătat ierarhul.
În încheierea predicii, ÎPS Teodosie a sintetizat îndemnul adresat credincioșilor, arătând că viața trăită alături de Dumnezeu aici trebuie să continue în veșnicie.
„Cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu în postire, în rugăciune, în dragoste și în jertfă rămân cu Dumnezeu și în viața cea viitoare, ceea ce trebuie să ne dorim și noi. Să fim cu Dumnezeu în viața de acum, dar să continuăm cu Dumnezeu și în viața viitoare, rugându-ne, pregătindu-ne, spovedindu-ne, împărtășindu-ne și având dorința și arvunirea vieții veșnice, de care să ne învrednicească Dumnezeu pe toți. Amin”, a încheiat ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 13 august, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Și în această zi avem o sărbătoare. Azi se încheie sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, atât de importantă, pe care să nu o uităm. Această sărbătoare trebuie să rămână permanent în conștiința noastră.
Schimbarea la Față este pregătirea ucenicilor Domnului pentru ceea ce va urma după ce Mântuitorul va pătimi, va fi răstignit pe Cruce, va muri, va fi îngropat, va învia și Se va înălța la ceruri.
Această sărbătoare este o sărbătoare a Luminii. De aceea se prăznuiește atâtea zile. A început de pe 5, cu Înainte-prăznuirea, și, iată, se încheie astăzi, în ziua de 13 august, pentru că acolo ucenicii au văzut mai dinainte ce va urma pentru cei ce-L urmează pe Hristos, câtă bucurie vor avea în ceruri cei ce-L urmează pe Hristos, împlinesc poruncile, fac voia Lui. El le răsplătește atât de mult, pentru că a fost un crâmpei din marea bucurie și lumina neînserată care se află în ceruri, unde vor merge cei ce s-au pregătit pentru Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu.
În ce timp S-a schimbat la Față? I-a luat doar pe trei ucenici, Petru, Iacob și Ioan, și i-a dus în munte, unde S-a rugat stăruitor. Se minunau cum Se ruga acolo, dar, în timp ce Se ruga, au mai apărut doi care se rugau cu Mântuitorul și vorbeau despre sfârșitul Lui. Erau doi sfinți: Moise, care murise de mult, și Ilie, care a fost ridicat la cer înainte de a fi cele ce au urmat, greutățile pentru poporul evreu.
Mântuitorul strălucea atât de mult, încât apostolii s-au mirat. Mai mult decât soarele strălucea și, auzindu-i și pe Moise și Ilie vorbind cu El, Petru a fost copleșit de această strălucire. Dar nu numai fața Domnului strălucea, străluceau și hainele Sale, mai puțin, dar erau albe ca zăpada.
De aceea, Petru, cu ceilalți doi, au simțit cea mai mare bucurie și nu puteau să o exprime, dar atât și-a exprimat Petru: să rămână acolo, să nu mai plece de acolo, din acea lumină și bucurie.
Și a zis: „Bine este nouă să fim aici. Voi face aici trei colibe: Ție una, lui Moise una și lui Ilie una.”
Aici trebuie să devenim atât de dornici să ne dorim și noi să fim părtași la schimbarea la față care se va împlini cu cei drepți, că va străluci Domnul ca acolo, pe Muntele Taborului.
De asemenea, vor străluci și cei ce vor fi acolo. Ne spune Scriptura: „Drepții vor străluci ca soarele”, Mântuitorul strălucea mai mult decât soarele.
Și de aceea, văzând această bucurie, apostolii n-ar fi vrut să se mai despartă de acel moment atât de plin de bucurie, cum nu trebuie nici noi să ne despărțim cu mintea, cu inima, cu dorința, dar și cu lucrarea de a ajunge în Împărăția cea cerească, unde binele, frumusețea, strălucirea și bucuria sunt mult mai bogate și mult mai vrednice de dorit decât orice bucurie vremelnică.
Să rămânem cu această sărbătoare a Schimbării la Față, să o avem cu toții.
Astăzi prăznuim și trei sfinți, pe Sfântul Maxim, la aducerea moaștelor.
În vremea aceea era o erezie în care credeau mulți că Mântuitorul a avut o singură voință. Păi, dacă a avut o singură voință, nu avea două firi. A avut două firi și două voințe.
Papa Martin al Romei, atunci era Ortodoxie și la Roma, a luptat să fie această erezie înlăturată. A convocat și un sinod local, cu 115 participanți, și a condamnat această erezie, dar ea va fi condamnată deplin la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, în 451. Papa Martin a fost ridicat și exilat și, în drumul acesta, el a murit.
Sfântul Maxim Mărturisitorul are această, cu adevărat, binemeritată cinstire, pentru că a scris despre dreapta credință, despre cele două voințe ale Mântuitorului. El este prăznuit pe 21 ianuarie, iar astăzi este amintit la aducerea sfintelor sale moaște, că și el a fost exilat. Ele sunt aduse la Constantinopol spre aducere-aminte de adevărul pe care l-a mărturisit.
Cei doi cuvioși, Dorotei și Dositei: Dorotei era un cuvios care trăia în rugăciune permanentă și l-a luat ucenic pe Dositei și amândoi se rugau necontenit. Nu vorbeau decât cu „da” și „nu”, ca să închine timpul lui Dumnezeu. Și îl închinau lui Dumnezeu, căci credeau cu tărie și Îl simțeau pe Dumnezeu în sufletele și în viața lor.
De aceea, s-au sfințit prin această viață de rugăciune, de căință, de dragoste, de jertfă. Și Biserica îi pomenește, pentru că au rămas sfintele lor moaște mărturia rodului rugăciunii neîncetate și al iubirii lor față de Dumnezeu. Și ne dau pildă că cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu în postire, în rugăciune, în dragoste și în jertfă rămân cu Dumnezeu și în viața cea viitoare, ceea ce trebuie să ne dorim și noi. Să fim cu Dumnezeu în viața de acum, dar să continuăm cu Dumnezeu și în viața viitoare, rugându-ne, pregătindu-ne, spovedindu-ne, împărtășindu-ne și având dorința și arvunirea vieții veșnice, de care să ne învrednicească Dumnezeu pe toți. Amin.”
