Marți, 25 noiembrie, în ziua de prăznuire a Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat Sfânta Liturghie în Biserica „Sfânta Mare Muceniță Ecaterina” din cartierul Tomis Plus, municipiul Constanța. În cuvântul de învățătură rostit la final, Ierarhul a vorbit despre viața Sfintei Ecaterina, despre credința ei neclintită, dar și despre chemarea fiecărui creștin de a căuta Împărăția lui Dumnezeu mai presus de toate.
Sfânta Ecaterina – mireasă a lui Hristos și model de înțelepciune
ÎPS Teodosie a descris viața Sfintei Ecaterina ca pe un „slujitoriu sublim de sfințenie”, amintind că aceasta a fost „cea mai aleasă muceniță”, de neam mare și cu învățătură aleasă, dar care a renunțat la orice privilegiu pentru a deveni mireasa lui Hristos.
Ierarhul a rememorat episodul în care Ecaterina a fost dusă la un mare duhovnic, unde a primit icoana Maicii Domnului cu Pruncul și a fost îndemnată să se roage pentru a-L cunoaște pe Hristos. După botez și după luminarea minții ei, Domnul i S-a arătat ca Mire Ceresc, dăruindu-i inelul logodnei duhovnicești.
„Și astfel s-a logodit Hristos cu Ecaterina și a primit și un inel ca semn. Unde l-a primit? Pe mâna dreaptă.”
Unde se poartă inelul? Îndemnul Arhiepiscopului
Referindu-se la tradiția liturgică, ÎPS Teodosie a precizat că inelul binecuvântat se pune pe mâna dreaptă, conform textului rugăciunilor din cărțile de cult.
„Eu mereu fac cununiile punând inelul pe mâna dreaptă.
În cărți, rugăciunea spune «pe mâna dreaptă», dar, mărunt, scrie să pui pe mâna stângă.
Toți care aveți inelul pe mâna stângă să-l puneți pe mâna dreaptă, că așa e corect și așa e sănătos, așa e adevărat.”
Mucenicia Sfintei și chemarea la sfințenie
Arhiepiscopul a explicat că Sfânta Ecaterina a propovăduit cu îndrăzneală adevărul, iar împăratul s-a mâniat pentru că ea a ales să devină mireasă a lui Hristos. A trecut prin multe chinuri, până când „i s-a tăiat capul și așa a devenit mucenița lui Hristos”.
Credincioșii au fost îndemnați să vadă în viața Sfintei un model de curăție, jertfă și dragoste care rămâne viu până astăzi, iar cei care merg la Muntele Sinai primesc, în chip simbolic, un inel al legăturii cu Hristos, asemenea Ecaterinei.
„Cea mai mare dorire a noastră să fie Împărăția lui Dumnezeu cea Cerească”
În partea finală a predicii, ÎPS Teodosie a subliniat că adevărata bogăție nu se găsește în cele trecătoare, ci în dorirea neîncetată a Împărăției Cerurilor:
„Așa să ne dorim și noi: cea mai mare dorire a noastră să fie aceea de a ajunge în Împărăția lui Dumnezeu cea Cerească.
Nimeni nu este mai frumos, mai vrednic de dorit și mai plin de daruri și de bucurii decât Hristos, care ne-a răscumpărat din păcat și din moarte.”
ÎPS Teodosie a amintit că sfinții sunt mijlocitori ai credincioșilor înaintea lui Dumnezeu, iar Sfânta Ecaterina este „o mare mijlocitoare pentru noi”, alături de Maica Domnului, „mama noastră și apărătoarea cea dintâi”.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, marți, 25 noiembrie, după Sfânta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Biserica Sfânta Mare Muceniță Ecaterina din cartierul Tomis Plus din municipiul Constanța:
”„Bucură-te, Sfântă Mare Muceniță Ecaterina!”
Preacucernici părinți consilieri,
Preacucernici părinți protoierei,
Preacucernice părinte paroh Liviu,
Preacucernici părinți, cinstiți ctitori, iubiți credincioși,
Cu mare bucurie vin la această biserică atât de vie, cu cel mai harnic paroh pe care îl avem în Arhiepiscopia noastră, părintele Liviu, care are răbdare, tact și dragoste pentru toți credincioșii, și vorbește cu toți, îi ascultă pe toți și îi ajută pe toți sufletește, pentru că are dragoste de Dumnezeu, dar și de Biserică, fiindcă toți creștinii alcătuiesc Biserica.
De aceea, iată, astăzi prăznuim sărbătoarea hramului Sfintei Ecaterina. Ea a peregrinat odinioară cu biserica pe care o ocrotește: a fost în aceste locuri, într-o capelă, a mers apoi în zona kilometrului patru-cinci, într-un fel de exil, și iată, s-a întors aici, în această frumoasă biserică ridicată, care nu se va mai dărâma, nici focul nu o va mai arde, cum a ars capela de dinainte, pentru că aceea era improvizată și făcută din materiale ușoare.
Astăzi prăznuim un hram deplin. Și niciodată nu am împărtășit, în afară de Paști și Crăciun, atâția credincioși câți au fost astăzi. Au fost zeci de credincioși, cred că peste o sută de credincioși, care s-au mărturisit și s-au împărtășit, pentru că sunt bine rânduiți, povățuiți și păstoriți de părintele Liviu și de ceilalți care se află sub oblăduirea sa.
Sfânta Ecaterina, pe care o cinstim astăzi, este cea mai aleasă muceniță, într-un mod atât de sublim. Ea era din părinți păgâni, dar a început să învețe toată filosofia, dar și învățătura creștină. Simțea că învățătura creștină este deasupra oricărei filosofii și Îl iubea pe Hristos din cele ce învățase. Credea că este de ajuns să-L iubească, să creadă în El. Ea nu voia să se mărite, cum voiau părinții ei bogați, mai ales de neam mare, de neam împărătesc, ci voia să rămână curată și să fie mireasa lui Hristos.
De aceea au fost aduși înaintea ei 150 de filosofi, și atât de mult i-a povățuit și i-a învățat, încât toți au crezut în Hristos și și-au primit mucenicia.
După aceea, când părinții voiau cu orice preț să o mărite, ea a pus niște condiții:
„Vreau ca mirele meu, dacă vreți să mă măritați, să fie un tânăr bogat ca mine, de neam bun ca mine. Spuneți că sunt frumoasă — să fie frumos ca mine; să fie învățat și înțelept ca mine. Eu un tânăr fără carte nu iau.”
Și nu găseau așa ceva.
Dar părinții spuneau: „Se vor găsi niște fii de împărați care să se asemene cu ceea ce dorești tu.”
Iar Ecaterina a zis: „Nu veți găsi.”
Și iată, mama ei a dorit să o ducă la un mare duhovnic vestit și a dus-o la acel duhovnic. A stat de vorbă cu el, iar duhovnicul i-a spus:
„Iată, vrei să te căsătorești, să ai o căsătorie tainică, spirituală cu Hristos? L-ai văzut vreodată?”
Și ea a zis: „Nu L-am văzut.”
Atunci duhovnicul i-a spus: „Uite, eu îți dau această icoană în care mama Lui, cea care L-a născut, Îl poartă în brațe, când era copil. Mergi și te roagă să ți se arate, ca să poată să-ți fie mire.”
Și s-a rugat toată noaptea și a văzut pe Maica Domnului cu Fiul Său. Maica Domnului spunea către Fiul ei: „Iată, Ecaterina cât de frumoasă este și dorește să-Ți fie mireasă.”
Dar El a întors capul și a zis: „Nu e frumoasă, e urâtă. Este și bogată? – e săracă. Este înțeleaptă? – e proastă.”
Și iată, ea nu înțelegea de ce toate acestea îi erau spuse.
Până la urmă, Maica Domnului L-a întrebat pe Fiul ei ce să facă fata aceasta, că a venit la El să-I fie mireasă. Și i-a spus: „Să meargă la cel care i-a dat icoana, să o învețe.”
Și s-a dus la acel duhovnic și i-a spus ce a văzut. Duhovnicul a întrebat-o: „Tu crezi în Hristos? Vrei să-Ți fie mire? Dar te-ai botezat?” Iar ea a zis: „Nu m-am botezat, n-am știut că trebuie să mă botez.”
Și a învățat-o duhovnicul toată învățătura. Apoi a botezat-o. Și iarăși s-a rugat.
Iar de data aceasta Hristos, care S-a arătat atât de frumos, ca un adevărat Mire, a zis: „Acum cea care Mă dorește este frumoasă. Vreau să fiu Mirele ei și să rămână curată cum este acum, înțeleaptă și povățuitoare altora. Așa să rămână.”
Și astfel s-a logodit Hristos cu Ecaterina și a primit și un inel ca semn. Unde l-a primit? Pe mâna dreaptă.
Și eu mereu fac cununiile punând inelul pe mâna dreaptă. În cărți, rugăciunea spune „pe mâna dreaptă”, dar, mărunt, scrie să pui pe mâna stângă. Toți care aveți inelul pe mâna stângă să-l puneți pe mâna dreaptă, că așa e corect și așa e sănătos, așa e adevărat.
De aceea, iată, Sfânta Ecaterina, după aceea, s-a dus și a propovăduit adevărul. Și împăratul s-a mâniat că ea a devenit mireasa lui Hristos. Propovăduind adevărul, a fost dată la multe chinuri și nu a tăcut până când, iată, a fost martirizată: i s-a tăiat capul și așa a devenit mucenița lui Hristos și mireasa lui Hristos. Că mireasa lui Hristos nu poate fi pe pământ, ci lângă Mirele său, în ceruri.
De aceea, bucurați-vă că aveți o astfel de sfântă înțeleaptă, curată, mijlocitoare pentru mulți, căci mulți au crezut prin Sfânta Ecaterina. Și astăzi, acolo unde se află inelul său, cei care se duc primesc, în mod simbolic, un inel de legătură cu Hristos. Cum ea a avut inelul de logodnă, o legătură cu Hristos, tot astfel, cei care merg la Muntele Sinai, unde se află moaștele Sfintei Ecaterina, primesc acest inel.
Sfânta Ecaterina să ne rămână nouă, tuturor, o pildă de credință, de înțelepciune, de jertfă, de dragoste. Era atât de bogată, de neam atât de mare, că, dacă ar fi vrut să trăiască precum o împărăteasă, ar fi avut de toate și toți s-ar fi plecat înaintea ei. Dar ea a vrut să se plece înaintea Mirelui său, Hristos, înaintea Părintelui Ceresc, și să se îmbrace cu harul Duhului Sfânt.
Așa să ne dorim și noi: cea mai mare dorire a noastră să fie aceea de a ajunge în Împărăția lui Dumnezeu cea Cerească. Nimeni nu este mai frumos, mai vrednic de dorit și mai plin de daruri și de bucurii decât Hristos, care ne-a răscumpărat din păcat și din moarte.
Lui să ne rugăm neîncetat. Dar pentru a ne primi Sfântul Mire, Hristos, pe toți, noi trebuie să avem mijlocitori înaintea lui Dumnezeu, iar sfinții sunt mijlocitorii noștri.
Sfânta Ecaterina este o mare mijlocitoare pentru noi. Iar Maica Domnului este mama noastră. Astăzi s-a încheiat sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor.
De aceea, rugăm pe Sfânta Ecaterina, pe Sfântul Mercurie, pe toți sfinții care ne sunt mijlocitori și care sunt împreună cu Maica Domnului. Să roage pe Maica Domnului să fie blândă cu noi, o mamă duioasă cum este, să ne primească pe toți, să ne poarte în brațele sale. Ea nu doarme, ea veghează mereu. Noi mai lenevim, mai dormim, unii se mai petrec.
Să nu uităm de aceste daruri pe care Maica Domnului ni le poate aduce nouă tuturor. De aceea, rugăm pe Maica Domnului să ne fie mamă, iar pe Sfânta Ecaterina să ne fie continuă mijlocitoare — și către Maica Domnului, și către Mirele său, Iisus Hristos — ca toți să avem parte de viață tihnită, creștinească, să rămânem cu Hristos în viața de acum și în viața viitoare.
Amin.”
