Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a afirmat miercuri, în predica rostită după slujba Vecerniei oficiate la biserica „Sfântul Gheorghe” din Mangalia, că „cea mai frumoasă biserică este aceea care este plină de credincioși”.
Îndemn la participare și comuniune
„Este o mare mângâiere să fim, în ajunul Sfântului Gheorghe, în această atât de frumoasă biserică (…), dar mai ales prin prezența frățiilor voastre. Cea mai frumoasă biserică este aceea care este plină de credincioși”, a spus Înaltpreasfințitul Teodosie.
Ierarhul a subliniat că frumusețea unui lăcaș de cult este dată în primul rând de comunitatea credincioșilor care participă la slujbe și se roagă împreună.
Exemplul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe
În predica sa, Arhiepiscopul Tomisului a evocat viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, arătând că acesta a rămas statornic în credință în vremea persecuțiilor împotriva creștinilor.
„Darul de a trăi cu Hristos nu poate fi egalat de niciun dar pământesc”, a subliniat ierarhul, evocând mărturisirea sfântului în fața împăratului.
Mărturisirea credinței și puterea minunilor
Potrivit Înaltpreasfințitului Teodosie, Sfântul Gheorghe a îndurat numeroase chinuri fără a se lepăda de credință, fiind întărit de Dumnezeu, iar prin rugăciunea sa s-au săvârșit minuni care au dus la convertirea multor păgâni.
El a amintit și de vindecările și minunile care au continuat după moartea sfântului, prin sfintele sale moaște.
Îndemn la credință și fapte bune
În final, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să rămână „fii ai Învierii” și să își întărească credința prin fapte bune.
„Să avem credință mărturisitoare și mereu însoțită de faptele cele bune ca să ne mântuim cu toții”, a transmis Înaltpreasfințitul Teodosie.
La slujba Vecerniei oficiată la biserica „Sfântul Gheorghe” din Mangalia au participat numeroși credincioși.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 22 aprilie, după slujba Vecerniei, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului la biserica „Sfântul Gheorghe” din Mangalia:
„Hristos a înviat!
Preacucernici părinți consilieri, precucernice părinte protoiereu, precuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Este o mare mângâiere să fim, în ajunul Sfântului Gheorghe, în această atât de frumoasă biserică, nu numai prin odoarele ei permanente, dar mai ales prin prezența frățiilor voastre.
Cea mai frumoasă biserică este aceea care este plină de credincioși și în seara aceasta ați venit mulți la Sfânta Biserică pentru cinstirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, ocrotitorul acestui sfânt lăcaș.
Era originar din Capadocia și a iubit pe Dumnezeu din copilărie. De aceea, deși a fost înrolat în armată, iar împăratul era păgân, el și-a păstrat credința.
A fost o persecuție în vremea împăratului Dioclețian, care, sfătuit de demnitarii săi, s-a întors cu mare îndârjire împotriva creștinilor și a dat o lege categorică: toți creștinii să fie urmăriți și chemați să se lepede de credința creștină și să primească credința împăratului.
Cine nu se va supune va fi supus la chinuri și, dacă nici după mai multe încercări nu se va supune, să fie omorât. Și mulți creștini au fost omorâți; unii au fugit în locuri pustii și s-au adăpostit, iar alții, slabi fiind, s-au lepădat de credință.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a avut de înfruntat un mare balaur și a zis: „În acest balaur este diavolul. Dacă biruiesc balaurul, voi primi și pe tiranul care pune aceste condiții pentru ca soldații lui să fie cinstitori ai idolilor.
A venit la capiștea idolească unde a fost chemat și a fost întrebat: „Te lepezi? Dacă este creștin, te lepezi de credința aceasta să vii la credința noastră?”
Sfântul Gheorghe a răspuns: „Eu nu mă lepăd.” Avea rangul de comis, avea o dregătorie, iar împăratul i-a făgăduit molte onoruri și daruri dacă se va lepăda de credință.
Dar Sfântul Gheorghe a răspuns: „Darul pe care îl am eu acum, că trăiesc cu Hristos, este cel mai mare; nu-l poate egala niciun dar pământesc. De aceea, eu rămân cu darul pe care l-am primit de Sus, că Hristos a rămas cu mine. De aceea, îl iubesc și îl ador și orice ar fi nu mă voi despărți de El.”
Atunci au început asupra lui tot felul de chinuri. A fost dus să jertfească idolilor și să fie silit, dar Sfântul Gheorghe s-a rugat și s-a cutremurat capiștea și toți idolii au căzut.
S-a mâniat împăratul și a poruncit să fie bătut fără milă; i se rupea carnea de pe trup, dar îngerul Domnului, trimis de Dumnezeu, i-a vindecat rănile.
A fost pus apoi pe o roată cu țepi ascuțiți și de la o înălțime să aducă roata, ca să îl tragă pe roată. Tot trupul i-a fost sfârtecat, dar Dumnezeu l-a vindecat din nou.
Mulți dintre păgâni au crezut în Hristos văzând aceste minuni.
Au încercat și alte chinuri, bătăi, batjocuri: au trimis un soldat să îl lovească cu sabia în pântece, dar vârful sabiei s-a întors și a rămas nevătămat. Alte multe chinuiri, inspirate de cel viclean i-au adus Sfântului Gheorghe. L-au pus în vasul cu var nestins și varul iremediabil arde, dar nu a pățit nimic. Multe alte meșteșugiri diavolești de chinuire i-au fost aduse Sfântului Gheorghe, dar Sfântul Gheorghe se ruga tot timpul, iar Hristos era cu el și îl făcea biruitor, încât mulțime de păgâni au venit la credința în Hristos și au primit și ei să moară decât să trăiască în minciună.
Pentru că Sfântul Gheorghe a batjocorit acei idoli și a spus: „Cum puteți să credeți în obiectele care nu au suflet, nici viață? De ce vă amăgiți cu minciuna, în loc să veniți la adevărul care se dovedește prin fapte?”
Dar, până la urmă, i-au adus mucenicia prin tăierea capului cu sabia, după ce o mulțime mare de păgâni au venit la Hristos.
După aceea a murit și împăratul Dioclețian. L-au răpus pe Sfântul Gheorghe cu voia lui Dumnezeu, dar nu au putut răpune credința în Hristos. Credința în Hristos a rămas mai puternică prin Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, de aceea este numit purtător de biruință.
Minunile au continuat și după ce trupul Sfântului Gheorghe a fost îngropat; mulți bolnavi veneau la sfintele lui moaște și se vindecau.
Dar o mare minune care a fost? Înainte de a fi ucis cu sabia, un sfetnic al împăratului, un dregător, l-a întrebat: „Poți să înviezi morții?”
Iar Sfântul Gheorghe a răspuns: „Nu eu înviez morții, dar pot să mă rog lui Dumnezeu, căci El înviază morții.”
Erau acolo morminte vechi și a zis să fie chemat unul dintre cei din morminte, care era mort de aproape 300 de ani, dinainte de venirea lui Hristos. Și, iată, l-a strigat pe nume pe unul dintre cei morți și i-a zis: „Vino afară!” Și s-a dat pământul la o parte și a înviat. Și l-a întrebat: „Cine ești?” Iar el a răspuns: „Eu sunt din vremea de dinainte de propovăduirea lui Hristos și, dacă am fost chemat de slujitorul lui Hristos, mărturisesc adevărul. Nu eram bine acolo unde m-am dus, dar, iată, dacă a venit glasul lui Dumnezeu, rostit prin Sfântul Gheorghe, am ieșit.” Pentru că Sfântul Gheorghe a zis: „În numele lui Iisus Hristos îți spun să ieși afară din mormânt.”
Și a mărturisit aceasta, iar mulți s-au adăugat la mulțimea celor care veniseră prin celelalte minuni. Chiar și un om făcut bucăți a fost vindecat fără nicio rană! Ce orbire a avut împăratul Dioclețian și sfetnicii lui!?
Dar aceștia aveau slujitori care îi țineau în minciună, adică demonii, care se ascundeau nu doar în idoli, ci și în mințile și inimile lor.
Sfântul Gheorghe a continuat să facă multe minuni și, mai târziu, a venit vremea libertății creștinilor, în timpul Sfântului Împărat Constantin. Trupul Sfântului Gheorghe a fost scos, iar multe minuni s-au făcut prin sfintele sale moaște și se fac și astăzi, pentru că Sfântul Gheorghe este viu prin sfintele sale moaște nestricăcioase și prin sufletul său, care este în cer, împreună cu îngerii și cu ceilalți sfinți, rugându-se pentru noi.
Sfântul Gheorghe este primul mucenic pomenit între mucenicii din toată biserica ortodoxă universală, pentru că este cel mai puternic, a fost cel mai hotărât, a dat pildă de credință dintre cele mai puternice. Multe minuni s-au făcut prin el și sunt istorisite în viața sa cu multă claritate.
Măcar una să vă spun din cele multe: într-un loc era o fată foarte bolnavă. Au adus-o la sfintele moaște ale Sfântului Gheorghe și s-au rugat slujitorii împreună cu părinții fetei și, îndată, s-a ridicat și I-a mulțumit Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și a zis: „L-am văzut cum a venit la mine și m-a apucat de mână și a zis: «De acum nu vei mai fi bolnavă».”
Și s-a ridicat, iar părinții au mulțumit și s-au minunat toți cei de față. Și atâtea alte minuni a făcut.
Și, iată, este între sfinții tămăduitori, pentru că multe boli a vindecat. De aceea este o mare bucurie că s-a adus capul Sfântului Gheorghe la Mănăstirea Pantocrator. Iar vineri seara, la ora 21, voi fi acolo să săvârșesc Taina Sfântului Maslu; este o mare binecuvântare ca, la capul Sfântului Gheorghe, să se săvârșească această sfântă taină.
Sfântul Gheorghe rămâne cu adevărat „Făt-Frumos” pentru noi. „Făt-Frumos” din poveștile românești este personificarea Sfântului Gheorghe. De aceea nu este întâmplător acest lucru, pentru că Sfântul Gheorghe a fost cel mai puternic rugător și biruitor și, de aceea, trebuie să-l avem în evlavia noastră permanentă. Este sfântul care, iată, este prăznuit mai ales în această perioadă, în lumina cântărilor Învierii.
De aceea, una dintre cântări spune: „Răsărit-a primăvara cea dulce, strălucită, Învierea lui Hristos, dar și pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtător al minunilor lui Hristos, prin glasul său hotărât, pe care Hristos întotdeauna îl ascultă.”
Și noi să fim Sfântului Gheorghe îndatorați permanent.
Felicit pe părintele Octavian, care s-a îngrijit, cu ajutorul celor ce au sprijinit cu fonduri, a înnoit această biserică. Este atât de frumoasă și de primitoare. Să veniți cu drag la această biserică.
Aveți și slujitori vrednici aici; eu vin cu bucurie la această biserică și simt aripile harului Sfântului Gheorghe, care ne îmbie să ne rugăm atât de mult.
De aceea, să-L rugăm pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe să ne fie nouă tuturor pildă de credință și de rugăciune, dar și sporitor al rugăciunilor noastre. Să-l rugăm să nu scădem în credință, să nu scădem în faptele cele bune. El a rămas tot timpul cu Dumnezeu și, rămânând cu Dumnezeu, vorbind cu Dumnezeu și trăind cu Dumnezeu, nu a avut nicio înfrângere.
A dobândit și credința în Hristos a împărătesei Alexandra, soția împăratului persecutor Dioclețian.
Împărăteasa Alexandra a fost condamnată la moarte împreună cu Sfântul Gheorghe și închisă în temniță își aștepta sfârșitul. Sfântul Gheorghe s-a rugat lui Dumnezeu ca împărăteasa, cea atât de bună, care îmbrățișase credința în Hristos, să fie scutită de umilință. Și împărăteasa s-a rugat, iar înainte de a fi dusă la execuție, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, prin venirea îngerilor care au luat sufletul ei.
Să ne ajute Dumnezeu să ne întărim și noi din credința Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și din minunile lui, să fim mereu rugători și mărturisitori ai lui Hristos și al adevărului cel mai puternic, al Învierii lui Hristos.
De aceea a înviat morți, pentru a arăta că Hristos ne-a adus răscumpărarea din păcate și din moarte și ne-a dăruit Învierea tuturor. Să rămânem și noi fii ai Învierii, să nădăjduim, să ne pregătim de această Înviere ca să fim întotdeauna cu Hristos cel înviat din morți, care ne așteaptă și ne primește în împărăția cea cerească, înaintea Părintelui Ceresc, împărăție pe care Hristos a deschis-o și a pregătit în casa Tatălui Său locuri de bucurie și de petrecere cu îngerii și cu sfinții pentru noi toți. Să nu pierdem locul pregătit de Hristos și mijlocit acum de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, și să ne vedem în Împărăția cea Cerească precum ne privim acum, pentru că numai cei din ceruri se pot vedea, iar cei din iad nu se pot vedea.
Să avem credință mărturisitoare și mereu însoțită de faptele cele bune ca să ne mântuim cu toți. Amin.
Hristos a înviat!”
