În cuvântul de învățătură rostit sâmbătă, 25 octombrie, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit despre puterea mărturisirii și despre jertfa Sfinților Marcian și Martirie, prăznuiți în această zi de Biserica Ortodoxă.
ÎPS Teodosie a amintit că mucenicii au trăit în perioada ereziei ariene, care a dezbinat Biserica, afirmând că Hristos ar fi fost o creatură a Tatălui, și nu Fiul Său cel veșnic. În contrast cu erezia, mucenicii au rămas neclintiți în dreapta credință, mărturisind că „Hristos este Fiul lui Dumnezeu, nu o făptură a Lui”.
„Niciodată nu putem mărturisi altceva decât adevărul”
Înaltpreasfințitul a evocat curajul și statornicia celor doi sfinți, care, deși amenințați, nu s-au lepădat de Hristos:
„Li s-a cerut să mărturisească neadevărul, dar au răspuns: Niciodată nu putem mărturisi altceva decât adevărul, că Hristos este Fiul lui Dumnezeu!”
Chiar și atunci când li s-au oferit bogății, haine scumpe și privilegii, mucenicii nu s-au plecat, ci au rămas credincioși adevărului dumnezeiesc.
„Au spus: Noi credința adevărată o mărturisim și nu ne vom lepăda de ea. Și, mărturisind credința cea adevărată, au fost aduși spre pedeapsă. Dar nu s-au întristat, ci s-au bucurat, zicând unul către altul: Cât de bine este să ne dăm viața pentru Hristos, răscumpărătorul păcatelor noastre, Dumnezeu adevărat!”
Moartea lor, o biruință a credinței
Ierarhul a relatat că, înainte de a fi executați, sfinții Marcian și Martirie s-au rugat lui Dumnezeu cu smerenie și bucurie:
„Doamne Iisuse Hristoase, Tu, care ne-ai răscumpărat din păcat și din moarte și ne-ai dăruit viața cea veșnică, primește acum rugăciunile noastre. Suntem fericiți să murim pentru Tine; primește sufletele noastre și dăruiește-ne darul vieții pe care l-ai câștigat prin jertfa Ta pe Cruce și prin învierea Ta.”
După ce s-au rugat, și-au plecat capetele, primind moartea ca pe o cunună a biruinței.
„În clipa aceea au strigat: Hristoase, primește sufletele noastre în lăcașurile Tale și dă înțelepciune celor care încă nu Te-au cunoscut și nu cred în Tine.”
Creștinii le-au îngropat cu cinste moaștele, iar Sfântul Ioan Gură de Aur a ridicat mai târziu o biserică deasupra mormintelor lor, în cinstea mărturisirii lor pentru Hristos.
„Credința este cel mai mare dar al omului”
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului a subliniat valoarea neprețuită a credinței, îndemnându-i pe credincioși să o păstreze curată și lucrătoare:
„Vedem, așadar, cât de scumpă este credința – cel mai mare dar al omului. Să o păzim nealterată, căci fără credință nu există cale către cer și către mântuire.”
ÎPS Teodosie a îndemnat credincioșii să-L aibă pe Hristos drept Stăpân al vieții lor și să urmeze exemplul mărturisitorilor care au apărat adevărul cu prețul vieții:
„Să iubim credința și pe Hristos să-L avem cu adevărat Stăpân al vieții noastre, Cel care, prin credință, ne ajută să ajungem la El și să ne bucurăm de binecuvântarea pe care a lăsat-o Bunul Dumnezeu, ca și noi să fim urmași ai acestor mărturisitori ai adevărului.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 25 octombrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Astăzi prăznuim doi mari mucenici pilduitori: Marcian și Martirie. Ei au trăit în vremea împăratului Constanțiu, fiul Sfântului Împărat Constantin cel Mare.
Erezia lui Arie a dezbinat atunci Biserica, iar urmașii acestuia au atras chiar și pe împărat de partea lor. Ortodocșii, care mărturiseau că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, au fost prigoniți. Ereticii, urmașii lui Arie, dimpotrivă, spuneau că Hristos ar fi fost o creatură a Tatălui, și nu Fiul Lui cel adevărat.
Astfel s-a născut o mare tulburare în Biserică. Cei doi, Marcian și Martirie, erau luptători pentru dreapta credință. Patriarhul Pavel al Constantinopolului a fost mai întâi izgonit și trimis în exil, fiind înlocuit cu ereticul Macedonie. Iar sfinții Marcian și Martirie, mărturisitori ai adevărului, îi întăreau pe mulți prin înțelepciunea și curajul lor.
Împăratul de atunci a trimis oștile sale ca să-i biruiască pe ortodocși și să-i ridice pe arieni. S-a dus vestea despre Marcian și Martirie că sunt mărturisitori ai lui Hristos-Dumnezeu, și au fost chemați în fața judecătorilor ca să lepede credința.
Li s-a cerut să mărturisească neadevărul, dar au răspuns: „Niciodată nu putem mărturisi altceva decât adevărul, că Hristos este Fiul lui Dumnezeu!”.
Au încercat să-i mituiască, oferindu-le aur, argint, haine scumpe și promisiuni de privilegii, dar ei nu s-au plecat. Au spus: „Noi credința adevărată o mărturisim și nu ne vom lepăda de ea.”
Și, mărturisind credința cea adevărată, au fost aduși spre pedeapsă. Dar nu s-au întristat, ci s-au bucurat, zicând unul către altul: „Cât de bine este să ne dăm viața pentru Hristos, răscumpărătorul păcatelor noastre, Dumnezeu adevărat!”.
În fața judecătorilor au spus cu tărie: „Noi nu mărturisim altceva decât că Hristos este Fiul lui Dumnezeu și nu o creatură a Lui.”
Ortodocșii care erau de față s-au bucurat de mărturisirea lor, dar judecătorul le-a spus: „Veți fi pedepsiți cu moartea.”
Iar ei au răspuns: „Dacă avem acest privilegiu de a muri mărturisind că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, să ne ajute Dumnezeu! Suntem fericiți să facem aceasta.”
Li s-a dat sentința: „Dacă rămâneți în această credință, veți fi condamnați la moarte.”
Au cerut un răgaz ca să se roage și au spus:
„Doamne Iisuse Hristoase, Tu, care ne-ai răscumpărat din păcat și din moarte și ne-ai dăruit viața cea veșnică, primește acum rugăciunile noastre. Suntem fericiți să murim pentru Tine; primește sufletele noastre și dăruiește-ne darul vieții pe care l-ai câștigat prin jertfa Ta pe Cruce și prin învierea Ta.”
Apoi, rugându-se, și-au plecat capetele, iar călăii le-au tăiat. În clipa aceea au strigat: „Hristoase, primește sufletele noastre în lăcașurile Tale și dă înțelepciune celor care încă nu Te-au cunoscut și nu cred în Tine.”
Așa au murit sfinții Marcian și Martirie, mărturisindu-L pe Hristos. Creștinii le-au luat sfintele moaște și le-au îngropat cu mare cinste.
Sfântul Ioan Gură de Aur a ridicat deasupra mormântului lor o biserică, iar sfinții Marcian și Martirie au devenit ocrotitorii acelui sfânt lăcaș.
Vedem, așadar, cât de scumpă este credința – cel mai mare dar al omului. Să o păzim nealterată, căci fără credință nu există cale către cer și către mântuire.
Să iubim credința și pe Hristos să-L avem cu adevărat Stăpân al vieții noastre, Cel care, prin credință, ne ajută să ajungem la El și să ne bucurăm de binecuvântarea pe care a lăsat-o Bunul Dumnezeu, ca și noi să fim urmași ai acestor mărturisitori ai adevărului.
Mulțumesc frumos! Dumnezeu să ne ajute tuturor!”
