ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit sâmbătă, 28 martie, un cuvânt de învățătură după săvârșirea Acatistelor Învierii, al Sfântului Cuvios Maria Egipteanca și al Sfântului Ierarh Diadoh, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, subliniind forța pocăinței și lucrarea harului în viața omului.
Modele de lumină: Sfântul Diadoh și rânduiala vieții duhovnicești
Arhiepiscopul Tomisului a evidențiat că sfinții pomeniți sunt modele de viață duhovnicească autentică, dobândită prin iubirea deplină față de Dumnezeu. În acest context, a amintit învățătura Sfântului Diadoh, insistând asupra unității dintre credință și trăire:
„Sfântul Diadoh voia să guste numai din bucuriile cele spirituale. De aceea, el este și în învățătura de credință un reper foarte important și anume el spune să nu vorbim de Dumnezeu și să nu ne rugăm dacă ne aflăm cu mintea, cu inima și cu purtarea în afara Lui. Trebuie, tot timpul, dacă vorbim de Dumnezeu, să fim cu El”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul a arătat că viața sfântului confirmă această învățătură, fiind o existență în care dimensiunea duhovnicească a condus întreaga viață.
Sfânta Maria Egipteanca – dovada că nimeni nu este pierdut
Referindu-se la viața Sfintei Maria Egipteanca, Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că aceasta reprezintă cea mai puternică mărturie a întoarcerii din păcat:
„Sfânta Maria Egipteanca este cea mai bună pildă de căință pentru orice om păcătos care crede că nu mai are șansă de mântuire”, a evidențiat ierarhul.
Acesta a relatat momentul decisiv al schimbării, când, oprindu-se în fața bisericii, a înțeles starea în care se afla și a cerut ajutorul Maicii Domnului:
„Și, cu adevărat, Maica Domnului a ajutat-o. I-a făgăduit Maicii Domnului îndreptare și a rugat-o pe Maica Domnului să o ajute să se întoarcă de la rău la bine”, a explicat ÎPS Teodosie.
Dreptatea lui Dumnezeu și transformarea omului
Ierarhul a explicat că există o echilibrare duhovnicească între cădere și ridicare, iar viața Sfintei Maria Egipteanca arată cum nevoința și pocăința pot transforma radical firea omului.
După anii de păcat, perioada de nevoință a fost urmată de o viață de luminare și apropiere profundă de Dumnezeu, devenind un model pentru toți credincioșii.
„Fără Hristos nu putem face nimic”
În partea finală, ÎPS Teodosie a transmis un îndemn direct la încredințarea totală în Dumnezeu și la desprinderea de influența răului:
„Când te încredințezi lui Dumnezeu, trebuie să ai toată nădejdea că nu mai ești pradă diavolului”, a afirmat ierarhul.
Totodată, acesta a amintit cuvintele Mântuitorului, subliniind dependența totală a omului de Hristos:
„Fiți următori Mie și primiți-Mă pe Mine, că fără Mine nu puteți face nimic”, a adăugat ÎPS Teodosie.
Îndemn la statornicie în post și credință
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului a îndemnat credincioșii să rămână ancorați în viața duhovnicească și să ducă postul până la capăt, ca drum sigur spre mântuire și comuniune cu Hristos.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 28 martie, după Acatistele Învierii, al Sf. Cuv. Maria Egipteanca și al Sf. Ier. Diadoh, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți,
Iată doi sfinți ale căror acatiste le-am citit, care strălucesc atât de mult de lumina dumnezeiască, pentru că atât de mult L-au iubit pe Dumnezeu.
Sfântul Diadoh voia să guste numai din bucuriile cele spirituale. De aceea, el este și în învățătura de credință un reper foarte important și anume el spune să nu vorbim de Dumnezeu și să nu ne rugăm dacă ne aflăm cu mintea, cu inima și cu purtarea în afara Lui. Trebuie, tot timpul, dacă vorbim de Dumnezeu, să fim cu El.
Și iată, viața lui a fost pilduitoare și a apărat învățătura despre Sfânta Treime atât de mult și a apărat dimensiunea duhovnicească a firii noastre, arătând că cele duhovnicești trebuie să conducă cele firești, și a dus o viață sfântă și curată și se roagă pentru noi.
Sfânta Maria Egipteanca este cea mai bună pildă de căință pentru orice om păcătos care crede că nu mai are șansă de mântuire. A greșit atât de mult, Sfânta Maria, care 17 ani a petrecut numai în păcate grele.
Iată, Dumnezeu a ajutat-o să se trezească și, prin mijlocirea Maicii Domnului, ea, rămasă orfană de mamă, a ajuns a nimănui și s-a lăsat condusă de instincte.
Dar când a ajuns să meargă unde se închinau creștinii la lemnul Sfintei Cruci și nu a putut de trei ori să intre, un zid nevăzut o oprea în pridvorul acelei biserici, până unde a putut intra, a văzut icoana Maicii Domnului. Deodată, o rază de lumină a venit în mintea ei: „Este cea despre care mi-a spus mama mea înainte de a muri. O rog pe ea, că mi-a zis că trebuie să-mi fie ea mamă, dacă ea moare.”
Și, cu adevărat, Maica Domnului a ajutat-o. I-a făgăduit Maicii Domnului îndreptare și a rugat-o pe Maica Domnului să o ajute să se întoarcă de la rău la bine. Și Maica Domnului, care este cea mai bună și mai puternică mijlocitoare, a ajutat-o, încât, vrând să intre în biserică, nu doar că nu mai era oprită, ci era trasă înăuntru.
Dar și-a ținut toate făgăduințele. S-a spovedit și a luat două pâini și jumătate și s-a dus în pustiu. A trăit în foame, în sete, în ispite atât de grele, timp de 17 ani, câți ani a petrecut în păcate.
De aceea este o dreptate la Bunul Dumnezeu: să punem în cumpănă binele cu răul. De aceea este înfățișată balanța la ușa cerului, cum se pun în cumpănă faptele noastre, cele bune cu cele rele.
Și iată, după 17 ani de multă nevoință, a avut apoi 30 de ani de rugăciune curată, de bucurie, încât era cu trupul ei deasupra pământului, pentru că nu mai era pământeană. Ea trăia cu mintea la cer, cu bucuria.
Iată cum se poate schimba, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin rugăciune, postire și căință, firea omului, să devină din fire rea și pătimașă în fire bună, ascultătoare de Dumnezeu și ridicată de Dumnezeu.
Când te încredințezi lui Dumnezeu, trebuie să ai toată nădejdea că nu mai ești pradă diavolului.
Dumnezeu pe toți ne îmbracă cu putere, cum ne spune Sfântul Apostol Pavel. Și Mântuitorul ne încredințează: „Fiți următori Mie și primiți-Mă pe Mine, că fără Mine nu puteți face nimic.”
De aceea, orice am vrea să facem, nu putem duce lucrurile duhovnicești la capăt, ținta vieții veșnice, fără Hristos nu putem să o atingem. De aceea să rămânem cu Hristos și să ducem postul până la capăt.”
