Joi, 22 ianuarie, după oficierea Acatistelor Maicii Domnului, ale Sfântului Cuvios Macarie Egipteanul și ale Sfântului Eftimie cel Mare, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de învățătură despre puterea rugăciunii, biruința asupra patimilor și lucrarea harului lui Dumnezeu în viața omului.
Ierarhul a arătat că participarea la rugăciune și mijlocirea sfinților întăresc credința și ridică sufletul către cele cerești, oferind credincioșilor putere, lumină și statornicie duhovnicească.
Pilda Sfântului Macarie Egipteanul – ascultarea desăvârșită de voia lui Dumnezeu
Înaltpreasfinția Sa a evocat viața Sfântului Macarie Egipteanul, mare nevoitor și făcător de minuni, subliniind curăția vieții și ascultarea sa deplină față de Dumnezeu.
„Sfântul Macarie a înviat atâția morți, a vorbit cu morții, avea putere să se adreseze și sufletele îndată veneau și răspundeau la cererea și la întrebarea lui”, a amintit ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a evidențiat și episodul în care Sfântul Macarie, chemat la căsătorie de părinți, a ales viața pustnicească, rămânând curat și slujind lui Dumnezeu neîncetat, împlinind mai presus de toate voia dumnezeiască.
Sfântul Eftimie cel Mare – bucuria, curăția și biruința asupra patimilor
Referindu-se la Sfântul Eftimie cel Mare, ierarhul a explicat semnificația numelui său – „veselie” – și a arătat că acesta a fost rodul rugăciunii părinților săi, fiind închinat lui Dumnezeu încă din copilărie.
„Sfântul Eftimie a fost mare făcător de minuni și, mai ales, i-a învățat pe toți să-și biruiască patimile. Pe oricare îi întâlnea, îi aducea la voia lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu trăia în el”, a subliniat ÎPS Teodosie.
Viața sa, marcată de trezvie permanentă și de neîncetată comuniune cu Dumnezeu, devine model de viețuire pentru credincioși.
Harul lui Dumnezeu, puterea care vindecă și întărește
Ierarhul a arătat că sfinții dau mărturie că Dumnezeu poate fi purtat permanent în inimă, iar această prezență aduce lumină, har și putere duhovnicească.
În același timp, Maica Domnului, cinstită prin acatistul serii, este mijlocitoare a vindecării și a întăririi sufletești, chemându-i pe credincioși la o viață de rugăciune neîncetată, credință vie, postire și dragoste față de Dumnezeu și față de semeni.
„Harul lui Dumnezeu nu se poate dobândi decât printr-o rugăciune continuă, prin credință pururea vie, postire și dragoste”, a arătat Arhiepiscopul Tomisului.
Rugăciune pentru îndepărtarea răului și întărirea în credință
În încheiere, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să stăruiască în rugăciune, cerând ajutorul lui Dumnezeu pentru îndepărtarea ispitelor și întărirea vieții duhovnicești.
„Să ne rugăm și mai departe ca acel viclean să fugă de la noi, să nu se mai întoarcă la noi”, a spus ierarhul.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 22 ianuarie, după Acatistele Maicii Domnului, al Sf. Cuv. Macarie si al Sf. Eftimie, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți,
iată, ne-am întărit credința și sufletele. Ne-am dus cu mintea și cu inima la cer, prin mijlocirea celor doi sfinți, atât de apropiați de Dumnezeu, care au luptat cu toate patimile: Sfântul Macarie Egipteanul și Sfântul Eftimie cel Mare.
Iată, Sfântul Macarie a înviat atâția morți, a vorbit cu morții, avea putere să se adreseze și sufletele acelora îndată veneau și răspundeau la cererea și la întrebarea Sfântului Macarie. Era atât de trăitor cu cele de sus și atât de mult L-a iubit pe Dumnezeu, încât a făcut voia lui Dumnezeu, împlinind-o în toate momentele și împrejurările, uimindu-i și pe părinții săi, care voiau să-l căsătorească. S-a făcut nunta. A plecat în pustiu, iar când s-a întors, mireasa sa, fecioară, murise și a rămas liber, că aceasta și-a dorit. Și iată, a împlinit și voia lui Dumnezeu, și voia părinților. Dar voia lui Dumnezeu a fost peste voia părinților, că a rămas curat și I-a slujit lui Dumnezeu neîncetat.
Sfântul Eftimie, cel Mare – Eftimie înseamnă veselie. Iată, părinții s-au rugat și s-au bucurat când li s-a născut acest fiu, care a fost cu adevărat o comoară de bucurie pentru ei. De aceea i-au și pus numele acesta, pentru că își doreau acest copil, dar l-au și închinat lui Dumnezeu.
Sfântul Eftimie a fost mare făcător de minuni și, mai ales, i-a învățat pe toți să-și biruiască patimile. Pe oricare îi întâlnea, și pe hoți îi făcea să regrete ce au făcut și pe toți îi aducea la voia lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu trăia în el. Dumnezeu locuia în el, că nu se despărțea de Dumnezeu niciodată, având acea trezvie mereu proaspătă.
Și iată, sfinții ne-au dat pildă că pe Dumnezeu Îl putem avea mereu cu noi. Și când Îl avem pe Dumnezeu cu noi, suntem puternici, suntem plini de lumină, suntem plini de har.
Iar Maica Domnului, cea care, prin acatistul din seara aceasta, ne arată că prin har ni se vindecă toate durerile și neputințele noastre, ne întărește în necesitatea de a dori harul lui Dumnezeu. Acesta nu se poate dobândi decât printr-o rugăciune continuă, prin credință pururea vie, postire și dragoste de Dumnezeu, dar și de semeni.
Și iată, să ne rugăm și mai departe ca acel viclean să fugă de la noi, să nu se mai întoarcă la noi.”
