Luni, 2 februarie, la praznicul Întâmpinării Domnului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a rostit o predică de o profunzime teologică aparte, după Sfânta Liturghie săvârșită la Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului și Întâmpinarea Domnului.
Întâmpinarea Domnului, sărbătoarea întâlnirii cu Hristos
În cuvântul său, ierarhul Tomisului a vorbit despre semnificația duhovnicească a sărbătorii Întâmpinării Domnului, amintind momentul aducerii Pruncului Iisus la templul din Ierusalim de către Fecioara Maria și dreptul Iosif, potrivit rânduielii Legii Vechi.
„Era o jertfă de curățire. Fecioara Maria nu avea nevoie de curățire, pentru că ea a născut și a rămas fecioară. Dar, ca să respecte Legea, a venit să aducă jertfa săracilor”, a subliniat arhipăstorul.
Bătrânul Simeon și făgăduința împlinită
ÎPS Teodosie a rememorat episodul întâlnirii Pruncului Iisus cu Dreptul Simeon, cel care primise de la Dumnezeu făgăduința că nu va muri până nu Îl va vedea pe Mesia.
Primindu-L pe Hristos în brațe, Simeon a rostit rugăciunea care a rămas până astăzi în rânduiala Bisericii:
„Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că au văzut ochii mei mântuirea Ta…”.
Maica Domnului, taina dăruirii lui Hristos oamenilor
Un accent aparte a fost pus pe rolul Maicii Domnului în iconomia mântuirii. Ierarhul a arătat că Fecioara Maria este cea prin care Hristos Se dăruiește permanent credincioșilor în viața Bisericii.
„Fecioara este mereu prezentă; prin ea primim Trupul și Sângele Fiului lui Dumnezeu întrupat. Aceasta este taina cea mare pe care o trăim necontenit în Biserică”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
„Fără comuniunea cu Dumnezeu, noi trăim pentru a muri”
În partea finală a predicii, ÎPS Teodosie a sintetizat mesajul duhovnicesc al sărbătorii într-un îndemn puternic adresat credincioșilor:
„Bucuria de a avea comuniune cu Dumnezeu este cea mai mare. Fără această comuniune cu Dumnezeu, noi trăim pentru a muri. Dar, având comuniune cu Dumnezeu, trăim vremelnic, pregătindu-ne pentru viața cea veșnică”.
Ierarhul a chemat credincioșii să rămână ancorați în credința Bisericii, în Evanghelie și în nădejdea învierii, sub ocrotirea Maicii Domnului, „cea care L-a dăruit lumii pe Fiul lui Dumnezeu”.
Predica a fost rostită în cadrul Sfintei Liturghii de la mănăstirea din Năvodari, la sărbătoarea Întâmpinării Domnului, prilej de bucurie duhovnicească și de întărire în credință pentru numeroșii credincioși prezenți.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 2 februarie, după Sfânta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului la Mănăstirea ”Acoperământul Maicii Domnului și Întâmpinarea Domnului”, din Năvodari, județul Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, preacuvioasă maică stareță, preacuvioase maici, iubiți credincioși!
Astăzi este o sărbătoare atât de frumoasă, la 40 de zile de la Nașterea Domnului: Întâmpinarea Domnului. În această zi, Fecioara Maria, împreună cu logodnicul ei, bătrânul Iosif, au plecat de la Betleem la templul din Ierusalim, pentru că era ziua în care, pentru pruncii de parte bărbătească, trebuia să se aducă jertfă. Cei bogați aduceau jertfă un miel de un an, iar cei săraci două turturele sau doi pui de porumbel.
Era o jertfă de curățire. Fecioara Maria nu avea nevoie de curățire, pentru că ea a născut și a rămas fecioară. Dar, ca să respecte Legea, a venit aici să aducă această jertfă a săracilor.
A fost întâmpinată de marele arhiereu Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Acesta, ca proroc, știa cine este Pruncul. Din îndemnul Duhului Sfânt, cum spune Sfânta Evanghelie, a venit la templu și bătrânul Simeon, care avea 360 de ani.
El a așteptat făgăduința dată de Dumnezeu, pentru că încercase să corecteze cuvintele prorocului Isaia, care scria: „Iată, fecioara va naște prunc”. Și el socotea că este o greșeală în text: „Cum să nască o fecioară? O femeie naște prunc.” Și a corectat scriind „o femeie”.
A doua zi a găsit din nou scris „fecioară”. S-a gândit că a umblat cineva și a șters corectura lui și a vrut să corecteze și a treia oară. Dar de data aceasta a venit îngerul și i-a spus: „Simeone, n-ai crezut ceea ce a scris prorocul? Iată, vei trăi ca să vezi că o fecioară naște. Îl vei vedea pe Cel pe Care Îl va naște fecioara și Care va fi Fiul lui Dumnezeu.”
Atunci bătrânul a înțeles, s-a rugat de iertare și i s-au adăugat ani de viață. Toți mureau și numai el rămânea în viață. Și când a venit la templu să Îl întâmpine pe Pruncul Iisus, după făgăduința că va putea pleca din această viață numai după ce Îl va vedea pe Cel născut din fecioară, a venit aici din îndemnul Duhului Sfânt și a văzut Fecioara cu Pruncul.
Mai întâi, Pruncul a fost primit de Zaharia, iar pe Fecioara Maria nu a așezat-o cu femeile care născuseră prunci, ci cu fecioarele. Atunci fariseii și cărturarii au sărit și au zis: „De ce face această nelegiuire?” Iar Zaharia a spus: „Dacă voi nu știți, vă spun eu acum: cea care a născut este fecioară. Așa a fost la zămislire, așa a fost la naștere și așa va fi în veci, fecioară, pentru că este Maica Fiului lui Dumnezeu, pe Care L-a născut cu trup.”
Toți s-au rușinat. Nu înțelegeau, dar au primit cuvântul prorocului. După aceea, Zaharia a luat Pruncul în brațe și L-a dat bătrânului Simeon. Iar bătrânul Simeon, primindu-L în brațe, a rostit rugăciunea pe care o avem și noi în rugăciunile de seară și în rugăciunile de mulțumire după Sfânta Împărtășanie:
„Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel.”
Aceasta este rugăciunea bătrânului Simeon, inspirată de Dumnezeu. După ce a rostit această rugăciune, a dat Pruncul înapoi lui Zaharia, iar Dumnezeu i-a împlinit făgăduința: Simeon a murit chiar în templul Domnului, la 360 de ani.
Iubiți credincioși, această sărbătoare ne aduce multă bucurie și multă lumină și ne descoperă tainele lui Dumnezeu cele neștiute. Pruncul Iisus este Cel mai sfânt Prunc, pentru că este singurul Care S-a zămislit și S-a născut fără de păcat, fiind Dumnezeu. S-a zămislit mai presus de fire, S-a născut mai presus de fire, iar Maria a rămas fecioară și după naștere.
Aceasta este taina cea mare a Maicii Domnului. Ea nu s-a gândit niciodată la sine. Stând în templu, rugându-se și vorbind cu îngerii, a primit vestea că o fecioară va naște pe Fiul lui Dumnezeu. La Buna Vestire, în casa lui Iosif, s-a înspăimântat și se socotea nevrednică, dar îngerul i-a spus: „Dumnezeu te-a ales să fii Maica Fiului Său.” Iar când ea a zis: „Eu nu știu de bărbat”, îngerul i-a răspuns: „Nu cu bărbat vei naște, ci Duhul Sfânt va veni asupra ta și va intra în tine Fiul lui Dumnezeu și tu îi vei da trup și suflet.”
Auzind această taină, Fecioara a spus: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău.” Și așa S-a zămislit și S-a născut Fiul lui Dumnezeu din Fecioară. Iar după rânduiala Legii Vechi, Pruncul a fost adus la templu în a patruzecea zi.
Această sărbătoare este minunată. Bătrânul Simeon a mărturisit că L-a văzut pe Cel Care nu i se descoperise pe deplin în cuvintele prorocului Isaia. Acum, văzându-L Prunc, a cunoscut că este Lumina neamurilor și Fiul lui Dumnezeu.
De aceea, să ne bucurăm cu toții. Fiul lui Dumnezeu ni Se dăruiește și nouă. Cine ni-L dăruiește? Fecioara ni-L dăruiește.
În vremea atâtor restricții, se foloseau lingurițe personale. O mare blasfemie! Lingurița este însăși Fecioara, de aceea niciodată acea linguriță nu poate infecta pe cineva. De aceea, Fecioara este mereu prezentă; prin ea primim Trupul și Sângele Fiului lui Dumnezeu întrupat. Aceasta este taina cea mare pe care o trăim necontenit în Biserică.
Să ne bucurăm de dragostea lui Dumnezeu și de tainele Lui, pe care El ni le descoperă necontenit. Să avem bucuria de a trăi cu Hristos, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt în taina sufletului nostru, dar și cu Fecioara, care ne hrănește necontenit cu Fiul Său și mijlocește pentru noi la Fiul Său, la Dumnezeu Tatăl și la Duhul Sfânt. Să avem această bucurie cu care să trăim necontenit.
Bucuria de a avea comuniune cu Dumnezeu este cea mai mare. Fără această comuniune cu Dumnezeu, noi trăim pentru a muri. Dar, având comuniune cu Dumnezeu, trăim vremelnic, pregătindu-ne pentru viața cea veșnică.
Cu toții să credem în Dumnezeu, dar și în viața veșnică, în învierea morților și în cele ce sunt scrise în Scripturi, în Sfânta Evanghelie și tâlcuite de slujitorii ierarhi și preoți. Ca să rămâneți cu această esență a sărbătorii, nu voi mai prelungi cuvântul.
Rămâneți cu Maica Domnului cea curată, care a fost întâmpinată împreună cu Fiul ei, Pruncul Iisus, de bătrânul arhiereu Zaharia și de mult mai bătrânul Simeon, care aștepta să vadă pe Cel ce Se naște din Fecioară.
S-a minunat Simeon, bătrân la 360 de ani, când a văzut strălucirea Pruncului Iisus, dar și frumusețea Fecioarei care L-a născut. Să ne bucurăm și noi, să ne umplem de această strălucire a Pruncului Iisus și a Fecioarei Maria care L-a născut și să ne rugăm necontenit ca Cel născut din Fecioară să ne fie nouă hrană, pace, dragoste și mântuire.
Iată, mâine îi vom sărbători pe Dreptul Simeon și pe Prorocița Ana, care se afla și ea acolo când a venit Fecioara Maria, împreună cu bătrânul Iosif, să aducă Pruncul la templu.
Să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate! Mulțumesc Maicii Starețe, cea care ne-a invitat aici, mulțumesc dumneavoastră tuturor!”
