Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit duminică, 9 august, despre puterea credinței, a rugăciunii și a postului, dar și despre necesitatea spovedaniei și a împărtășirii pentru înnoirea harului primit prin Botez și Mirungere. Ierarhul a subliniat că viața creștinului trebuie să fie o pregătire permanentă pentru viața veșnică.
Predica a fost rostită după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, în Duminica a X-a după Rusalii, când Biserica Ortodoxă amintește vindecarea lunaticului.
Pornind de la Evanghelia zilei, ÎPS Teodosie a explicat că Mântuitorul Iisus Hristos Și-a adeverit cuvintele prin fapte și prin minunile săvârșite.
„Sfânta Evanghelie ne prezintă o pagină atât de frumoasă, o Sfântă Evanghelie în care se arată și virtuțile care izvorăsc din puterea lui Dumnezeu unită cu credința noastră, dar, mai ales, ni se arată minunile pe care Mântuitorul Hristos le-a săvârșit, că El a vorbit nu numai cu cuvântul, ci și cu fapta. Toate cuvintele Sale le-a dovedit că sunt adevărate, mai ales prin faptele Sale”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
„Credința nu este de ajuns dacă nu este și rugăciune, și post”
ÎPS Teodosie a evocat momentul în care tatăl copilului chinuit de duhul necurat vine înaintea Mântuitorului după ce ucenicii nu reușiseră să-i vindece fiul.
După vindecarea copilului, Hristos le explică ucenicilor motivul neputinței lor, iar Arhiepiscopul Tomisului a insistat asupra răspunsului Mântuitorului: „Pentru puțina voastră credință, căci acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post”.
„Așadar, credința nu este de ajuns dacă nu este și rugăciune, și post. De aceea această Evanghelie se citește în Postul Adormirii Maicii Domnului, când ne putem și noi întări să alungăm de la noi duhurile necurate, patimile și răutățile noastre”, a afirmat ierarhul.
În continuare, ÎPS Teodosie a arătat că Evanghelia nu trebuie receptată de credincioși doar ca relatarea unor evenimente petrecute în trecut, ci drept cuvânt viu al lui Hristos.
„Sfânta Evanghelie are pagini de lumină, de învățătură atât de vie și de puternică. Și când vorbește Sfânta Evanghelie, noi trebuie să simțim că prin Sfânta Evanghelie vorbește Hristos”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie: „El a intrat în timp, El, Cel Veșnic, ca să ne ducă și pe noi în veșnicie”
Ierarhul a vorbit apoi despre actualitatea permanentă a cuvintelor Mântuitorului și despre legătura dintre timpul vieții pământești și veșnicie.
„Ceea ce a făcut istoric atunci când a fost pe pământ cu noi, oamenii, El, toate cuvintele și faptele Sale, le proiectează în veșnicie, pentru că El a intrat în timp, El, Cel Veșnic, ca să ne ducă și pe noi în veșnicie”, a explicat ÎPS Teodosie.
În acest context, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să păstreze permanent cuvintele Mântuitorului în minte și în inimă și să le transforme în repere ale propriei vieți.
„Cuvintele Sale de viață sunt cuvinte ale vieții veșnice. De aceea și noi să ne cutremurăm de cuvintele Mântuitorului, dar să nu le pierdem niciodată din mintea, din inima noastră și din pașii vieții noastre”, a afirmat ierarhul.
„Avem mereu nevoie de rugăciune, de post, de spovedanie, de împărtășanie”
Un punct central al predicii l-a constituit lucrarea harului Duhului Sfânt în viața creștinului. ÎPS Teodosie a amintit că Apostolii au primit putere prin Duhul Sfânt, iar creștinii primesc același har prin Tainele Bisericii.
„Și noi am primit acest har, că cine, după ce a fost botezat, n-a fost miruit ca să aibă harul Duhului Sfânt?”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a arătat însă că viața duhovnicească presupune o înnoire permanentă prin rugăciune și prin participarea la Sfintele Taine.
„Avem mereu nevoie de rugăciune, de post, de spovedanie, de împărtășanie, ca să ne înnoim harul și să devenim vii și cu sufletul, nu numai cu trupul, că viața trupului fără viața sufletului este săracă”, a subliniat ÎPS Teodosie.
„De aceea trebuie să fim vii și cu sufletul, și cu trupul. Sufletul trebuie să dăruiască sănătate, lumină și putere trupului nostru”, a continuat ierarhul.
Viața omului, pregătire pentru veșnicie
Arhiepiscopul Tomisului a comparat pregătirile pe care oamenii le fac pentru evenimentele importante ale vieții cu pregătirea duhovnicească necesară pentru viața veșnică.
„Pentru orice eveniment ne pregătim: pentru botez, pentru nuntă, pentru aniversare, cu atât mai mult trebuie să ne pregătim pentru începutul vieții celei veșnice, și cu sufletul, și cu trupul”, a spus ÎPS Teodosie.
Potrivit ierarhului, această pregătire presupune ca întreaga existență a creștinului să devină „o rugăciune vie” și „o împărtășire din darurile lui Dumnezeu”.
„Viața noastră trebuie să fie mereu o rugăciune vie, o împărtășire din darurile lui Dumnezeu, o bucurie pe care s-o anticipăm”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
„Bucuriile veșnice nu trec, ci ele sporesc”
În ultima parte a predicii, ÎPS Teodosie a făcut distincția între bucuriile vremelnice și cele veșnice, subliniind că cele dintâi sunt trecătoare, în timp ce bucuria comuniunii cu Dumnezeu sporește neîncetat.
„Bucuriile vremelnice trec, sunt de pe o zi pe alta. Bucuriile cele veșnice nu trec, ci ele sporesc. Aceasta s-o rețineți: bucuriile veșnice nu rămân statice. Bucuriile veșnice mereu cresc”, a spus ierarhul.
ÎPS Teodosie a explicat că această creștere este legată de cunoașterea neîncetată a lui Dumnezeu:
„Pe Dumnezeu, Care este infinit, nu-L cunoaștem până la un termen, ci mereu Îl vom cunoaște. Cunoașterea lui Dumnezeu va spori bucuria noastră și vom fi cu adevărat mai luminoși, mai puternici, mai aproape de Dumnezeu.”
Arhiepiscopul Tomisului și-a încheiat predica printr-un îndemn la credință și printr-o rugăciune pentru dobândirea bucuriei vieții veșnice.
„Acum ne bucurăm parțial, acolo ne vom bucura total. Și chiar bucuria totală nu va fi limitată, ci mereu va crește. De aceea să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu ca, precum pe frații noștri mai mari, sfinții, i-a ajutat să dobândească această bucurie, să ne ajute și pe noi să avem această bucurie neîntreruptă a vieții celei veșnice, de care să avem cu toții parte”, a încheiat ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, duminică, 9 august, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Și astăzi Sfânta Evanghelie ne prezintă o pagină atât de frumoasă, o Sfântă Evanghelie în care se arată și virtuțile care izvorăsc din puterea lui Dumnezeu unită cu credința noastră, dar, mai ales, ni se arată minunile pe care Mântuitorul Hristos le-a săvârșit, că El a vorbit nu numai cu cuvântul, ci și cu fapta. Toate cuvintele Sale le-a dovedit că sunt adevărate, mai ales prin faptele Sale.
A venit un tată mult îndurerat. Avea un copil lunatic, pe care duhul necurat îl chinuia. Și, cum spune tatăl: „Doamne, am adus la Tine pe fiul meu, că tare mult se chinuiește. Are un duh rău care adesea îl aruncă în foc și în apă și, zbuciumându-se, l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece. De aceea am venit la Tine, Care ești Stăpânul și Mai-Marele lor”.
Iar Iisus a zis aceste cuvinte aspre pentru ucenici: „O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi, până când vă voi răbda pe voi? Aduceți copilul la Mine!”.
A venit copilul și îndată a căzut în fața lui Iisus, chinuindu-se. Dar Iisus a certat pe loc duhul necurat și i-a zis: „Taci și ieși din copilul acesta!”. Și îndată a ieșit, iar copilul s-a ridicat bucuros.
După aceea, ucenicii au venit și L-au întrebat: „De ce n-am putut și noi să scoatem acest duh necurat? Că ne-ai dat putere”. Dar Iisus le-a spus: „Pentru puțina voastră credință, căci acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post”.
Așadar, credința nu este de ajuns dacă nu este și rugăciune, și post. De aceea această Evanghelie se citește în Postul Adormirii Maicii Domnului, când ne putem și noi întări să alungăm de la noi duhurile necurate, patimile și răutățile noastre.
Sfânta Evanghelie are pagini de lumină, de învățătură atât de vie și de puternică. Și când vorbește Sfânta Evanghelie, noi trebuie să simțim că prin Sfânta Evanghelie vorbește Hristos.
Așa cum noi, la Sfânta Liturghie, când rostim cuvintele pe care le-a rostit Hristos, suntem plini de cutremur, de emoție, de frică, de credință și știm că, deși vorbim noi, El vorbește prin noi, Hristos. El și acum zice: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu”.
Pentru că ceea ce a făcut istoric atunci când a fost pe pământ cu noi, oamenii, El, toate cuvintele și faptele Sale, le proiectează în veșnicie, pentru că El a intrat în timp, El, Cel Veșnic, ca să ne ducă și pe noi în veșnicie.
Dar cuvintele Sale de viață sunt cuvinte ale vieții veșnice. De aceea și noi să ne cutremurăm de cuvintele Mântuitorului, dar să nu le pierdem niciodată din mintea, din inima noastră și din pașii vieții noastre.
Sfântul Apostol Pavel ne arată că Dumnezeu, de la început, toate le-a făcut pentru noi, oamenii. Și prin credință multe minuni s-au făcut și în Vechiul Testament, dar mai ales odată cu venirea lui Hristos.
Atunci Dumnezeu lucra indirect. El vorbea și oamenii se bucurau, dar nu puteau să primească înlăuntru cuvintele lui Hristos, ci numai să le audă cu urechile trupești. Acum noi trebuie să avem și urechi, și ochi ai sufletului.
Urechile și ochii sunt cele mai însemnate simțuri ale noastre.
Prin acestea ne putem bucura curat sau ne putem bucura pătimaș: să ne împlinim niște dorințe trecătoare, care sunt păcate, sau să ne împlinim niște dorințe curate, care ne duc în veșnicie.
Apostolii, pentru că nu aveau încă darul Duhului Sfânt, de aceea erau încă slabi. Le-a făgăduit Mântuitorul: „După ce veți primi Duhul Sfânt, Acela vă va întări ca să călcați și peste șerpi, și peste scorpii, și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma”.
Și noi am primit acest har, că cine, după ce a fost botezat, n-a fost miruit ca să aibă harul Duhului Sfânt? Dar, din păcate, acest har este iarăși în afara noastră. De aceea avem mereu nevoie de rugăciune, de post, de spovedanie, de împărtășanie, ca să ne înnoim harul și să devenim vii și cu sufletul, nu numai cu trupul, că viața trupului fără viața sufletului este săracă.
De aceea trebuie să fim vii și cu sufletul, și cu trupul. Sufletul trebuie să dăruiască sănătate, lumină și putere trupului nostru.
De aceea, la sfârșitul veacurilor, viața spirituală va fi vădită. Trupurile vor fi numai ca niște umbre, vor fi spiritualizate, iar sufletele noastre vor avea vădire, vor avea cu adevărat acea viață fără stricăciune, fără nevoie de odihnă, de mâncare și de băutură. De aceea trebuie să ne pregătim pentru acea viață. Pentru orice eveniment ne pregătim: pentru botez, pentru nuntă, pentru aniversare, cu atât mai mult trebuie să ne pregătim pentru începutul vieții celei veșnice, și cu sufletul, și cu trupul.
De aceea viața noastră trebuie să fie mereu o rugăciune vie, o împărtășire din darurile lui Dumnezeu, o bucurie pe care s-o anticipăm. Bucuriile vremelnice trec, sunt de pe o zi pe alta. Bucuriile cele veșnice nu trec, ci ele sporesc. Aceasta s-o rețineți: bucuriile veșnice nu rămân statice. Bucuriile veșnice mereu cresc.
De aceea ne spune Sfântul Apostol Pavel că vom merge din slavă în slavă, până vom cunoaște deplin pe Dumnezeu. Dar pe Dumnezeu, Care este infinit, nu-L cunoaștem până la un termen, ci mereu Îl vom cunoaște. Cunoașterea lui Dumnezeu va spori bucuria noastră și vom fi cu adevărat mai luminoși, mai puternici, mai aproape de Dumnezeu.
De aceea, Mântuitorul Hristos ne îndeamnă să avem mai multă credință, să avem mai multă bucurie în viața aceasta, unită cu bucuria vieții celei viitoare, care este adevărata și deplina viață.
Acum ne bucurăm parțial, acolo ne vom bucura total. Și chiar bucuria totală nu va fi limitată, ci mereu va crește.
De aceea să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu ca, precum pe frații noștri mai mari, sfinții, i-a ajutat să dobândească această bucurie, să ne ajute și pe noi să avem această bucurie neîntreruptă a vieții celei veșnice, de care să avem cu toții parte.
Amin.”
