Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit marți, 7 aprilie, un cuvânt de învățătură după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, în care a evidențiat puterea faptelor bune și responsabilitatea creștinului de a fi lumină pentru cei din jur.
Mărturisirea credinței până la jertfă
Ierarhul a vorbit despre cei șaptezeci de ucenici ai Mântuitorului și despre curajul lor în propovăduirea credinței, subliniind exemplul Sfântului Irodion:
„Iată, astăzi noi prăznuim șase dintre cei șaptezeci de ucenici ai Mântuitorului, că, în afară de cei doisprezece, a mai ales șaptezeci și doi de ucenici care L-au urmat pe Mântuitorul în timpul propovăduirii Sale, iar după Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii i-au chemat pe aceștia și i-au hirotonit preoți și episcopi”, a spus ÎPS Teodosie.
Despre râvna acestuia, ierarhul a arătat:
„Acest Irodion era un om foarte râvnitor să dăruiască credința cât mai multor păgâni… și, cu cât îl băteau mai mult, cu atât propovăduia cu mai multă râvnă și mulți păgâni veneau la el”.
Prorocia și împlinirea ei
În continuare, Arhiepiscopul Tomisului a amintit episodul profetic al ucenicului Agav, subliniind lucrarea harului în Biserică:
„Iată, acestea va pătimi cel al căruia brâu l-am încins pe mine: va sui la Ierusalim și acolo va fi prins… și îl vor condamna la moarte, dar nu va muri acolo; însă va fi chinuit”.
Toate aceste mărturii au fost însoțite de jertfă, mulți dintre ucenici primind moarte mucenicească, dar rămânând statornici în credință.
Apărarea dreptei credințe
ÎPS Teodosie a evocat și figura Sfântului Celestin, Papa Romei, ca exemplu de apărare a adevărului de credință:
„A căutat să-l învețe Papa Celestin, dar nu a primit și a zis: «Eu știu mai bine». Și atunci Papa Celestin l-a caterisit și a pus pe toți slujitorii săi să răspândească dreapta credință”.
Pilda dragostei care salvează
Un moment central al predicii a fost relatarea unei pilde din Pateric, despre o tânără care a salvat un om de la sinucidere:
„Nu vei scăpa de datorie. A-ți pune capăt zilelor este cel mai mare rău. Viața ta nu-ți aparține, este de la Dumnezeu”, i-a spus aceasta.
Gestul ei de jertfă, renunțând la avere pentru a salva viața unui om, a fost răsplătit prin descoperirea adevărului de credință:
„Această dragoste nu este de la tine, este de la Dumnezeu”, i-au spus îngerii.
Îndemnul la lucrarea binelui
În final, ierarhul a sintetizat mesajul predicii într-un îndemn direct:
„Atunci când faci bine, Dumnezeu este cu tine, iar când faci rău, cel viclean este cu tine”.
Totodată, a subliniat responsabilitatea fiecărui creștin de a-i ajuta pe ceilalți:
„Cel ce va întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui își va mântui sufletul din moarte și va acoperi mulțime de păcate”.
În încheiere, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să devină călăuze pentru semenii lor, luminându-i prin credință, dragoste și fapte bune.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, marți, 7 aprilie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi noi prăznuim șase dintre cei șaptezeci de ucenici ai Mântuitorului, că, în afară de cei doisprezece, a mai ales șaptezeci și doi de ucenici care L-au urmat pe Mântuitorul în timpul propovăduirii Sale, iar după Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii i-au chemat pe aceștia și i-au hirotonit preoți și episcopi.
Astăzi, iată, primul prăznuit este Irodion, originar din Tarsul Ciliciei, rudă cu Sfântul Apostol Pavel, că și el era de acolo, care a fost ucenic al mai multor apostoli, chiar și al Sfântului Apostol Petru.
Și iată, acest Irodion era un om foarte râvnitor să dăruiască credința cât mai multor păgâni, care aveau nevoie de lumina cea nematerială, de harul lui Dumnezeu, fiind înstrăinați și depărtați de Dumnezeu. De aceea a început o propovăduire foarte aprinsă și mulți îl ascultau, îl urmau și se botezau.
De aceea, iată, s-a dat poruncă de către împăratul păgân de atunci să fie bătut și chinuit. Și a fost, într-adevăr, bătut și chinuit, dar nu s-a oprit din propovăduire, cu toate că i s-a dat interdicție și a fost amenințat cu moartea.
Nu se temea de moarte, pentru că știa de la rudenia sa, Sfântul Pavel, care spusese atât de frumoase cuvinte: „Dacă trăiesc, bucuria mea este Hristos. Dacă mor, moartea mea este câștig. Că, dacă trăiesc cu Hristos, moartea mă duce la Hristos.”
Și acestea le înțelegea și le dăruia multora care erau însetați după adevăr. Și iată, așa l-au chinuit, l-au bătut. Iar bătăile pe care le-a primit au fost cu adevărat cauzatoare de moarte, pentru că, în repetate rânduri, a fost bătut și chinuit. Și, cu cât îl băteau mai mult, cu atât propovăduia cu mai multă râvnă și mulți păgâni veneau la el.
Și iată, a câștigat pentru Hristos mulțime de oameni acest Irodion, care a fost așezat și episcop într-o cetate numită Neopatron, din acea zonă a Ciliciei.
Următorii, ceilalți cinci ucenici, și ei au pătimit. Este foarte interesant, și se scrie în cartea Faptele Apostolilor, că următorul ucenic, Agav, având darul prorocesc, a luat brâul Sfântului Apostol Pavel, s-a încins cu el, s-a legat de mâini și de picioare și a spus: „Iată, acestea va pătimi cel al căruia brâu l-am încins pe mine: va sui la Ierusalim și acolo va fi prins de cărturarii și fariseii poporului. Și aceștia îl vor batjocori și îl vor condamna la moarte, dar nu va muri acolo; însă va fi chinuit.”
Și acestea toate s-au adeverit, iar ceea ce a spus Agav s-a împlinit. Și ceilalți patru dintre ucenici au mărturisit și ei credința cu multă tărie și, mărturisind credința, toți au fost uciși cu sabia, dar s-au bucurat că au putut să moară purtând pe Hristos în sufletele lor și rostindu-I numele cu buzele lor, dăruindu-L multora care îi ascultau. Toți s-au încununat cu darul sfințeniei și sunt în ceruri acum, slujind lui Dumnezeu și rugându-se și pentru noi toți.
Sfântul Celestin, Papa Romei, a fost ales după ce un alt papă a murit și era râvnitor pentru dreapta credință. În timpul păstoririi sale era un preot, Eutihie, care era eretic, iar el l-a scos din preoție. L-a chemat întâi și l-a întrebat despre credință, iar acesta i-a spus că în Mântuitorul este o singură fire. A căutat să-l învețe Papa Celestin, dar nu a primit și a zis: „Eu știu mai bine.” Și atunci Papa Celestin l-a caterisit și a pus pe toți slujitorii săi să răspândească dreapta credință în Roma și în împrejurimi.
Și astfel și-a împlinit misiunea Papa Celestin și este pomenit cu mare cinste, ca unul care a iubit pe Hristos, a iubit dreapta credință și a dorit mult ca Hristos să fie preaslăvit întru adevăr.
Aș vrea să vă pun înainte și o pildă deosebită pe care ne-o aduce Patericul. O tânără fecioară a întâlnit un om care era foarte trist și l-a întrebat: „De ce ești atât de trist?” „Pentru că am o mare datorie și nu am cum să o plătesc și vor veni să-mi ceară socoteală. De aceea m-am gândit să-mi pun capăt zilelor, că atunci voi uita de datorie și voi fi mai liber.”
Dar tânăra i-a spus: „Nu vei scăpa de datorie. A-ți pune capăt zilelor este cel mai mare rău. Viața ta nu-ți aparține, este de la Dumnezeu. De aceea, iată, eu te sfătuiesc: am și eu avere, mă lipsesc de această avere și îți dau ție câtă datorie ai.” Și i-a spus: „Iată, această avere eu o vând și ți-o dau ție, să-ți plătești toată datoria.”
Tânăra era păgână, dar avea deschidere către Dumnezeul cel adevărat. Își dădea seama că idolii sunt minciuni. Și, pentru că a făcut atât de mult bine, salvând un om de la moarte, Dumnezeu a trimis îngeri să-i spună acestei tinere: „Tu nu trăiești încă în adevăr, că nu ai credința cea curată, dar vrei să o cauți. Și prin ajutorul pe care l-ai dat acelui om, ți-ai arătat dragostea. Această dragoste nu este de la tine, este de la Dumnezeu.”
Și i-au spus: „Adevăratul Dumnezeu este în cer. Fiul Său a fost trimis pe pământ să ne răscumpere. După ce ne-a răscumpărat, S-a întors la cer, că a înviat din morți, fiind răstignit pe cruce.”
Apoi au fost chemați slujitori ai Bisericii, care au desăvârșit învățătura acestei tinere și au botezat-o. Patriarhul, aflând de botezul ei, a întrebat cine a botezat-o și cum. Iar cel care a fost chemat a spus că niște oameni luminoși i-au cerut să o boteze, dar apoi au dispărut. Atunci a înțeles că aceia erau îngeri.
Și iată cum, după ce a primit credința, tânăra l-a adus și pe acel om la credință.
Iată cum ne învață Patericul, prin Sfinții Părinți, că atunci când faci bine, Dumnezeu este cu tine, iar când faci rău, cel viclean este cu tine.
De aceea să înmulțim cât mai mult binele, să-i luminăm pe semenii noștri, să aibă credință, să aibă dragoste, să aibă o viață curată, căci a ajuta pe alții este cel mai mare bine.
De aceea Sfântul Iacob spune în epistola sa: „Cel ce va întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui își va mântui sufletul din moarte și va acoperi mulțime de păcate.”
Și noi să fim călăuză pentru toți cei ce au nevoie de ajutorul nostru, să le lămurim credința, să-i aducem la lucrarea faptelor bune, iar noi nu vom fi lipsiți de plată dacă vom face așa.”
