Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a vorbit miercuri, 13 mai, despre puterea mărturisirii credinței și despre jertfa marilor mucenici ai Bisericii, în predica rostită după Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Arhiepiscopul Tomisului a evocat viața și mucenicia Sfintei Glicheria și a Sfântului Serghie, prezentându-i drept modele de curaj și fidelitate față de Hristos într-o vreme de persecuții cumplite.
„Iată, noi astăzi pomenim mucenici atât de jertfelnici și aducători la credință ai multor altor păgâni”, a spus ierarhul.
Sfânta Glicheria și mărturisirea credinței în fața idolilor
În cuvântul său, ÎPS Teodosie a relatat modul în care Sfânta Muceniță Glicheria a refuzat să aducă jertfă idolilor în timpul împăratului Antonin.
„Sfânta Glicheria a fost adusă să aducă jertfă idolilor. Ea a răspuns: «Eu jertfă nu aduc decât lui Hristos. Acestora nu le aduc jertfă»”, a amintit Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a descris și momentul în care sfânta a distrus idolul păgân prin rugăciune și prin semnul Sfintei Cruci.
„Și-a făcut semnul crucii și a zis: «În numele lui Iisus Hristos să te sfărâmi!» Și era o statuie impunătoare a acestui idol și, deodată, s-a sfărâmat și a căzut”, a spus ÎPS Teodosie.
Minunea din temniță și convertirea paznicului
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit și despre minunile petrecute în timpul întemnițării Sfintei Glicheria, atunci când îngerii i-au adus hrană în temniță.
„Glicheria a spus: «Îngerul Domnului mi-a dus toate acestea, ca să îmi păstrez credința și să arăt că Dumnezeul meu este viu și adevărat»”, a relatat ierarhul.
Potrivit predicii, paznicul temniței, Laodichie, impresionat de cele văzute, a mărturisit și el credința în Hristos.
„Și eu cred în acest Dumnezeu pe care Glicheria Îl mărturisește”, a spus acesta, înainte de a primi moarte mucenicească.
ÎPS Teodosie a subliniat că Sfânta Glicheria a rămas neclintită în credință în fața torturilor și a morții.
„Au făcut un foc mare și au pus-o în foc, iar focul s-a stins”, a amintit Arhiepiscopul Tomisului.
Sfântul Serghie și apărarea sfintelor icoane
În partea a doua a predicii, ierarhul a vorbit despre Sfântul Serghie, care a trăit în vremea împăratului Leon, prigonitor al Sfintelor Icoane.
„Sfântul Serghie apăra sfintele icoane cu multă tărie, de aceea a fost chinuit, a fost legat cu o funie, târât prin mulțime și rușinat și scuipat”, a spus ÎPS Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a evidențiat faptul că sfântul a rămas statornic până la moarte, mărturisindu-L pe Hristos fără teamă.
„Nu s-a înfricoșat de toate acestea și, înțelegând că așa este voia lui Dumnezeu, să mărturisească, a mărturisit până când l-au legat cu o funie și l-au spânzurat”, a afirmat ierarhul.
„Îl iubeau pe Dumnezeu mai mult decât pe toți cei din casa lor”
La final, ÎPS Teodosie a arătat că mucenicii și mărturisitorii Bisericii au pus iubirea de Dumnezeu mai presus decât orice legătură pământească.
„Așa trăiau creștinii cei plini de credință, de dragoste, care luptau și aduceau jertfă înaintea lui Hristos, pe Care Îl iubeau mai mult decât pe oricine altcineva.
Îl iubeau pe Dumnezeu mai mult decât pe toți cei din casa lor, de aceea toți aceștia aveau o mărturisire curată și mântuitoare pentru viața cea viitoare”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie miercuri, 13 mai, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos a înviat!
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, noi astăzi pomenim mucenici atât de jertfelnici și aducători la credință ai multor altor păgâni.
Sfânta Muceniță Glicheria era crescută de părinții săi, de neam ales, atât de frumos și era credincioasă și mărturisitoare a dreptei credințe. Dar a venit vremea să-și arate prin jertfă dreapta credință.
Era vremea împăratului Antonin, 161–180, împărat al Romei. Au fost trimiși să aducă la jertfire idolilor toți oamenii, iar creștinii care refuzau să aducă jertfă idolilor să fie închiși, chinuiți, iar dacă nu se lepădau de credința lor, să fie uciși.
Sfânta Glicheria a fost adusă să aducă jertfă idolilor. Ea a răspuns: „Eu jertfă nu aduc decât lui Hristos. Acestora nu le aduc jertfă.”
Și au întrebat-o: „De ce nu aduci jertfă?” „Pentru că aceștia sunt morți, nu au suflet. Eu aduc jertfă de rugăciune în fiecare zi Fiului lui Dumnezeu, Care S-a întrupat.”
Și au luat-o cu forța și au dus-o în capiștea idolească, unde era, așa cum ziceau ei, zeul Die, și i-au zis: „Adu-i jertfă!”
Dar Glicheria și-a făcut semnul crucii și s-a închinat și a zis: „Doamne Iisuse Hristoase, arată-le acestora care nu înțeleg că cel pe care îl cinstesc nu este zeu.”
De aceea și-a făcut semnul crucii și a zis: „În numele lui Iisus Hristos să te sfărâmi!” Și era o statuie impunătoare a acestui idol și, deodată, s-a sfărâmat și a căzut.
De aceea, au luat-o și au bătut-o, iar după aceea au dus-o în închisoare. În închisoare, a poruncit călăul să nu i se dea mâncare, să fie înfometată și au lăsat-o multe zile acolo ca să moară de foame.
Paznicul, Laodichie, a fost oprit să nu intre nimeni acolo, să fie ușile ferecate ale temniței, ca să nu intre cineva să-i aducă mâncare.
Paznicul avea mâncarea lui, a temniței, iar Glicheria a primit prin îngeri mâncare.
După multe zile, a trimis împăratul un adjunct al său să vadă cum sunt oasele celei ce nu a primit mâncare în temniță. A găsit ușile ferecate, a pus pe paznic să-i deschidă ușile, le-a deschis și Glicheria avea înaintea ei lapte, pâine și apă.
Și a întrebat: „Cine i-a dus acestea?” Iar paznicul i-a spus: „Și eu mă mir că nimeni nu a intrat, dar am văzut raze de lumină și un om luminos care i-a dus acestea. Să spună ea cine i-a adus.”
Și Glicheria a spus: „Îngerul Domnului mi-a dus toate acestea, ca să îmi păstrez credința și să arăt că Dumnezeul meu este viu și adevărat.”
Laodichie, auzind aceste cuvinte, a zis: „Și eu cred în acest Dumnezeu pe care Glicheria Îl mărturisește.”
Și atunci acest paznic al temniței a fost ucis cu sabia și a devenit mucenic, a avut botezul sângelui.
Glicheria a fost pusă la multe chinuri. După ce tot trupul i-a fost bătut și ea mărturisea pe Hristos și nu se văita de durere, au făcut un foc mare și au pus-o în foc, iar focul s-a stins. Au spânzurat-o de un lemn sus și ea mărturisea pe Hristos. Și, în cele din urmă, au gândit să o ducă la fiare, iar Glicheria, știind viața Sfântului Ignatie, a zis: „Doamne, dacă Tu vrei să vin la Tine mai devreme, ori fă ca fiarele să nu mă atingă, ori, ca pe Sfântul Ignatie, să-mi macine trupul meu, ca să ajungă sufletul meu la Tine.”
Și așa s-a făcut. Trupul ei a fost măcinat de fiare și așa s-a sfârșit Sfânta Glicheria, dar mulți, auzind mărturisirea ei, au crezut în Hristos Dumnezeu.
Celălalt sfânt mărturisitor, Sfântul Serghie, iată, acesta a trăit în vremea împăratului Leon, prigonitor al Sfintelor Icoane. Dădea foc la icoane și zicea că sunt idoli.
Sfântul Serghie apăra sfintele icoane cu multă tărie, de aceea a fost chinuit, a fost legat cu o funie, târât prin mulțime și rușinat și scuipat, dar el nu s-a înfricoșat de toate acestea și, înțelegând că așa este voia lui Dumnezeu, să mărturisească, a mărturisit până când l-au legat cu o funie și l-au spânzurat și așa și-a primit sfârșitul. Dar n-a murit din aceasta, ci numai după ce i-au tăiat capul, atunci a murit.
Așa trăiau creștinii cei plini de credință, de dragoste, care luptau și aduceau jertfă înaintea lui Hristos, pe Care Îl iubeau mai mult decât pe oricine altcineva. Îl iubeau pe Dumnezeu mai mult decât pe toți cei din casa lor, de aceea toți aceștia aveau o mărturisire curată și mântuitoare pentru viața cea viitoare. Amin.”
