ÎPS Teodosie a vorbit sâmbătă, 9 august, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Mangalia despre puterea rugăciunii, pilda Sfinților Apostoli și cinstirea sfintelor icoane
Sâmbătă, 9 august, după Sfânta Liturghie oficiată la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Mangalia, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de învățătură despre exemplul de credință al Sfântului Apostol Matia, despre pocăință și deznădejde, precum și despre importanța cinstirii icoanelor în viața Bisericii.
Pilda Sfântului Apostol Matia
Ierarhul a amintit istoria alegerii Sfântului Apostol Matia, care a luat locul lui Iuda după trădarea și sinuciderea acestuia:
„Bărbați frați, iată, s-a împlinit Scriptura: unul dintre noi, dintre cei doisprezece, s-a făcut vânzător al Domnului și nu mai este între noi. Dar numărul nu trebuie să fie știrbit; de aceea trebuie să alegem pe cineva să ia locul lui Iuda”, a citat ÎPS Teodosie din cuvântul Sfântului Apostol Petru.
Arhiepiscopul Tomisului a subliniat râvna Sfântului Matia pentru Evanghelie, propovăduirea lui în multe părți ale lumii, inclusiv în Etiopia, și moartea sa martirică: „Matia a primit această moarte martirică, iar trupul său a rămas nestricăcios și făcător de minuni.”
Prima icoană a Mântuitorului Hristos
Vorbind despre cei zece mucenici din timpul prigoanei împotriva sfintelor icoane, ierarhul a explicat de ce icoanele nu sunt idoli, ci mărturii ale Întrupării Fiului lui Dumnezeu.
„Aceasta este prima icoană pe care Mântuitorul Hristos ne-a lăsat-o nouă tuturor și pe care o avem deasupra Sfintelor Uși”, a spus ÎPS Teodosie, amintind minunea Sfintei Veronica, care I-a întins Domnului o mahramă curată pe drumul spre Golgota, iar pe ea s-a imprimat chipul Mântuitorului.
Ierarhul a subliniat că icoanele sunt „ferestre către cer” și a amintit că Sfântul Evanghelist Luca a zugrăvit prima icoană a Maicii Domnului.
Mărturisitori până la moarte pentru sfintele icoane
ÎPS Teodosie a evocat curajul celor zece mucenici, între care Iulian și Marcian, și al celor două femei, Patricia și Teodosia, care au apărat cinstirea icoanelor până la moarte: „Pentru Ortodoxie trebuie să facem mărturisire, cum spune Sfântul Apostol Pavel, până la sânge, adică până la moarte.”
Chemare la urmarea exemplului sfinților
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului a îndemnat la recunoștință și la urmarea exemplului sfinților: „Să ne rugăm să rămână în continuare mijlocitori și ajutători pentru noi toți, ca și noi să ajungem la viața cea neîmbătrânitoare a Sfinților.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 9 august, după Sfânta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului la Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Mangalia:
”Preacucernice Părinte protoiereu, preacucernice Părinte paroh, preacuvioase Părinte, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, am fost oaspeți astăzi în această biserică, care, după ce va îmbrăca și haina de pictură, va fi o biserică foarte frumoasă și primitoare. Și acum este primitoare și, iată, am slujit aici, în mare tihnă, sub ocrotirea Maicii Domnului și a Mântuitorului Hristos, Care are încă lumina strălucită a schimbării Sale la față, din Muntele Taborului.
Prăznuim astăzi pe Sfântul Apostol Matia. El a fost unul din cei 72 de ucenici, în afară de cei 12 pe care i-a ales Iisus și i-a numit apostoli. Dar, iată, unul dintre apostoli s-a făcut vânzător și, după ce a văzut că L-a vândut pe Domnul din iubirea de arginți, aceasta a fost lăcomia pentru care L-a vândut.
În Miercurea Mare, femeia care a venit cu mirul de mare preț L-a turnat pe capul Domnului, iar el s-a mâniat, spunând că mirul se putea vinde cu mai mult de 300 de dinari și banii să fie dați săracilor. Iuda purta punga cu banii, dar nu era sincer; își oprea și pentru el, nu spunea tot, era hoț. Pentru că avea această sămânță de iubire de arginți, s-a dus să-L vândă pe Domnul și L-a vândut pe 30 de arginți, neștiind ce se va petrece. L-a vândut când? În Miercurea Mare. Avea datoria ca, pentru cei 30 de arginți, să-L dea pe Hristos în mâinile arhiereilor și cărturarilor, a celor fără de lege. Și, după ce s-a împărtășit cu gândul la bani, satana a intrat în el și s-a dus să spună unde este Iisus și să-L predea celor care voiau să-L omoare.
L-a predat. El n-a crezut că Iisus va fi condamnat la moarte. Văzând că a fost condamnat la moarte, Iuda s-a căit, dar nu s-a căit ca să se întoarcă. I-a părut rău, dar nu destul de rău, și a pierdut și credința, și nădejdea că se mai poate întoarce la Hristos.
Sfinții Părinți tâlcuiesc că, dacă Iuda s-ar fi căit pentru vânzarea Domnului pe 30 de arginți, ar fi fost iertat de Hristos, căci niciun păcat nu covârșește bunătatea lui Dumnezeu. Dar el s-a deznădăjduit și și-a adus aminte câte minuni a făcut Mântuitorul, câți oameni a ajutat, câți flămânzi a săturat, câți dintre cei cuprinși de duhuri necurate a vindecat: a dat vedere orbilor, a dat putere să meargă celor ce zăceau în pat. A gândit: „Cum I-am răsplătit Celui care a făcut atâta bine? L-am vândut și iată, este condamnat la moarte. Dacă El, Care a făcut atâta bine, a fost condamnat la moarte, atunci trebuie să mor și eu.”
Aceasta i-a dat în mintea sa satana cel viclean, că trebuie să moară, și s-a spânzurat. Așa cum spune cronicarul, i-au căzut toate măruntaiele, iar pământul s-a deschis și Iuda a intrat în adâncul pământului, ca să se ducă nu numai sufletul în iad, ci și trupul să fie mai aproape de el.
Pentru că era numărat cu ceilalți unsprezece, după ce Domnul S-a înălțat la cer, Petru a stat în mijlocul fraților, care erau cam la 120, și le-a zis acest cuvânt: „Bărbați frați, iată, s-a împlinit Scriptura: unul dintre noi, dintre cei doisprezece care L-au urmat pe Iisus, Care ne-a numit Apostoli, căci ne-a chemat și ne-a trimis la propovăduire, s-a făcut vânzător al Domnului și nu mai este între noi. Dar numărul nu trebuie să fie știrbit; de aceea trebuie să alegem pe cineva care să ia locul lui Iuda.”
Și a zis către toți frații – erau acolo și din cei 70 de ucenici –: „Alegeți doi bărbați și să tragem la sorți; alegeți dintre cei care L-au urmat pe Iisus în propovăduirea Sa, iar Dumnezeu să aleagă din cei doi pe care Îl dorește să fie numărat cu noi, cei unsprezece Apostoli, ca să se împlinească numărul de doisprezece.”
Și Petru s-a rugat astfel: „Doamne, iată, au fost puși înainte acești doi ucenici care au fost foarte râvnitori – Matia și Barnaba, zis și Iustus. Îi punem înaintea Ta; alege pe acela pe care Îl dorești Tu, ca să meargă în locul lui Iuda și să se numere împreună cu noi, să primească sorțul acestei slujiri și al apostoliei din care Iuda a căzut.”
Cuvântul lui Petru, inspirat de Dumnezeu, a plăcut înaintea tuturor; au pus pe cei doi bărbați înainte și au făcut tragere la sorți, iar sorțul a căzut pe Matia. Și Matia s-a numărat împreună cu ceilalți unsprezece și a devenit al doisprezecelea Apostol, în locul lui Iuda, urmând să meargă să propovăduiască și peste care se va pogorî Duhul Sfânt la Cincizecime, ca și peste ceilalți unsprezece.
Iată, pe Matia îl prăznuim noi astăzi. Cronicarul ne spune că Matia a fost un mare râvnitor în propovăduirea Evangheliei lui Hristos și s-a dus în multe părți, unde a propovăduit, primind prigoană, bătăi și împotrivire. Dar era plin de credință, pentru că Duhul Sfânt, Care S-a pogorât în ziua Cincizecimii și asupra lui, l-a luminat, l-a întărit și l-a făcut să fie adevărat Apostol.
A propovăduit în multe părți ale lumii, dar s-a dus și în Etiopia, unde erau mulți oameni cu pielea neagră și mulți dintre ei erau sălbatici. Nu i-a fost ușoară propovăduirea, dar nu s-a oprit din vestirea Cuvântului lui Dumnezeu. Mulți s-au împotrivit, dar el vorbea în numele lui Dumnezeu și cuvintele lui Dumnezeu.
Atât de mult a propovăduit, încât urătorii de Dumnezeu, cei inspirați de vicleanul diavol, au aruncat cu pietre asupra lui, până când l-au ucis. Matia a primit această moarte martirică, iar trupul său a rămas nestricăcios și făcător de minuni. De aceea îl pomenim astăzi, în această zi de 9 august.
Astăzi mai prăznuim și alți zece mucenici din timpul prigoanei împotriva sfintelor icoane. Aceștia propovăduiau că icoanele nu sunt idoli și că trebuie cinstite, pentru că prima icoană este chiar a Mântuitorului Hristos. El și-a lăsat chipul Său pe năframa pe care Sfânta Veronica, când Domnul mergea spre Crucea Răstignirii, văzându-L plin de sudoare și de sânge, din pricina rănilor pe care I le-au făcut cei ce L-au lovit cu sulițele, I-a întins-o. Era atât de chinuit, iar Sfânta Veronica I-a dat o mahramă curată cu care S-a șters pe față, și pe acea mahramă s-a imprimat chipul Său.
Aceasta este prima icoană pe care Mântuitorul Hristos ne-a lăsat-o nouă tuturor și pe care o avem deasupra Sfintelor Uși. Această icoană a fost păstrată cu grijă și, prin ea, Domnul a vindecat pe Avgar, domnitorul Edessei, arătându-se mare făcătoare de minuni.
De aceea, icoanele nu sunt chipuri cioplite, cum le numesc unii, ci sunt reprezentări ale Fiului lui Dumnezeu, Care este icoana Tatălui, după cum ne spune Sfânta Evanghelie. Tatăl i-a dat Fiului chipul Său, iar acest chip a fost dăruit primului om, Adam, pe care Dumnezeu l-a făcut după chipul Său. Astfel, icoanele sunt reprezentări ale Persoanelor dumnezeiești, așa cum vedem aici Sfânta Treime, care s-a arătat sub chipul a trei Oameni sau trei Îngeri lui Avraam.
Apoi, Sfântul Evanghelist Luca a zugrăvit prima icoană a Maicii Domnului și, după aceea, au fost zugrăvite chipurile tuturor Sfinților, care sunt în cer rugători pentru noi. Icoanele sunt ferestre către cer.
Pe vremea împăratului Leon a fost dată poruncă să fie pedepsiți cei ce cinstesc icoanele. Între aceștia au fost zece bărbați care nu s-au supus poruncii. Cei mai de seamă dintre ei au fost Iulian și Marcian. Au fost închiși în temniță, amenințați cu moartea, dar nu s-au oprit din propovăduire, ci au mărturisit că cinstirea icoanelor este datoria noastră, a tuturor, pentru că Fiul lui Dumnezeu, Care este icoana Tatălui, S-a întrupat și, luând trup omenesc din Sfânta Fecioară, poate fi zugrăvit în icoană. Icoana Sa a făcut multe vindecări și minuni.
De aceea, Iulian și Marcian erau fruntași între luptătorii împotriva celor ce voiau să distrugă icoanele. Aceștia au fost primii martiri, iar mulți păgâni, înțelegând cuvintele lor, au fost întăriți în credință. Păgânii au hotărât însă să-i ucidă pe cei ce cinstesc icoanele și au ucis zece dintre bărbații care le apărau. Li s-au adăugat și două femei foarte curajoase: una numită Patricia și alta numită Teodosia.
Pe Sfânta Teodosia, care a răbdat toate prigonirile, o prăznuim pe 29 mai, iar cealaltă, numită Patricia, a fost omorâtă împreună cu cei zece mucenici. De aceea înțelegem că, pentru Ortodoxie – care este deplina credință – trebuie să facem mărturisire, cum spune Sfântul Apostol Pavel, „până la sânge”, adică până la moarte.
Deși erau amenințați cu moartea, cei zece mărturisitori pentru sfintele icoane nu și-au încetat propovăduirea. Au propovăduit mereu, până când, pe ulițele locului unde erau cinstite icoanele, s-a dat poruncă să iasă soldații și să-i ucidă cu sabia pe cei ce mărturiseau că icoanele trebuie cinstite. Așa au fost uciși zece mucenici și Patricia, iar mai târziu și Teodosia, fecioara care L-a iubit pe Hristos până la capăt și a dorit să-L mărturisească chiar cu prețul vieții sale.
Să mulțumim lui Dumnezeu că în fiecare zi avem înaintea noastră frați mai mari care au iubit cuvântul Evangheliei și L-au propovăduit chiar cu prețul vieții lor. Între aceștia a fost și Sfântul Apostol Matia, care a murit ucis cu pietre, asemenea Sfântului întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan, iar cei zece mucenici, împreună cu Sfânta Patricia și Sfânta Teodosia, au murit uciși cu sabia.
Dumnezeu le-a primit jertfa lor și ei sunt rugători pentru noi. Să ne rugăm să rămână în continuare mijlocitori și ajutători pentru noi toți, ca și noi să ajungem la viața cea neîmbătrânitoare a Sfinților, să-i chemăm pe toți în rugăciunile și mijlocirile noastre. Amin.”
