Duminică, 21 decembrie, după săvârșirea Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de învățătură profund și luminător, pornind de la Sfânta Evanghelie rânduită în Duminica dinaintea Nașterii Domnului, care prezintă genealogia Mântuitorului Iisus Hristos.
Genealogia – mărturie a purtării de grijă dumnezeiești
Ierarhul a subliniat că citirea genealogiei Mântuitorului nu este o simplă înșiruire de nume, ci o dovadă limpede a purtării de grijă a lui Dumnezeu față de omenire și a împlinirii planului Său mântuitor:
„În fiecare an, în această duminică dinaintea Nașterii Domnului, se citește această Sfântă Evanghelie atât de necesară pentru noi, ca să înțelegem de unde vine Fecioara Maria, care avea să-L întrupeze pe Fiul lui Dumnezeu.”
ÎPS Teodosie a arătat că Iisus Hristos este, prin Maica Sa și prin dreptul Iosif, din neamul lui Avraam, „cel mai credincios om din Vechiul Testament”, căruia Dumnezeu i-a făgăduit că din el va ridica un neam mare, prin care vor fi binecuvântate toate popoarele pământului.
Avraam, Isaac și împlinirea făgăduinței
Vorbind despre nașterea lui Isaac, ierarhul a evidențiat credința și răbdarea lui Avraam și a Sarei, precum și lucrarea minunată a Sfintei Treimi, Care Se arată la stejarul din Mamvri:
„Din oameni bătrâni, care doar se rugau și făceau milostenie, Dumnezeu a ridicat un fiu, ca să fie din el binecuvântată toată seminția lui Avraam și, prin seminția lui Avraam, să fie binecuvântate toate neamurile pământului.”
A fost amintită apoi alegerea lui Iacov, cel care a moștenit binecuvântarea, precum și formarea celor douăsprezece seminții ale lui Israel, din care se desprinde seminția lui Iuda, din care avea să Se nască Fiul lui Dumnezeu.
De la neamul ales la Biserică – noul Israel
ÎPS Teodosie a explicat sensul profund al numerelor din genealogia evanghelică – cele trei serii de câte paisprezece neamuri la Sfântul Evanghelist Matei și cele șaptezeci și șapte de neamuri de la Adam la Iosif la Sfântul Evanghelist Luca – arătând că acestea vorbesc despre lucrarea Duhului Sfânt și despre trecerea de la neamul ales la Biserică, noul Israel:
„Noi vedem aici purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru neamul cel ales, iar după ce se va sfârși istoria neamului ales, noul Israel va deveni Biserica.”
Dreptul Iosif și taina întrupării
Ierarhul a tâlcuit cu finețe și episodul legat de dreptul Iosif, logodnicul Mariei, subliniind ascultarea și smerenia acestuia, precum și intervenția îngerului care îi descoperă taina zămislirii de la Duhul Sfânt:
„Iosif, nu te teme a lua pe Maria, logodnică ție, că ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.”
În acest context, ÎPS Teodosie a arătat importanța logodnei în tradiția iudaică, pentru a proteja viața Maicii Domnului și a mărturisi legitimitatea Pruncului dumnezeiesc.
Iisus – „Dumnezeu este mântuirea”
Un moment central al cuvântului a fost explicarea numelui Mântuitorului, în lumina prorociei lui Isaia:
„Maria a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus, iar Iisus înseamnă «Mântuitor».”
Prorocia: „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor pune numele Lui Emanuel”, care se tâlcuiește „Cu noi este Dumnezeu”, a fost prezentată ca împlinire desăvârșită în Nașterea Domnului.
Chemare la bucurie și pregătire duhovnicească
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să se pregătească cu inimă curată pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului și să trăiască bucuria chemării la mântuire, ca fii ai Bisericii, noul Israel:
„Să ne pregătim pentru marea sărbătoare care va fi peste încă trei zile de post și să avem cu toții bucuria să-L întâmpinăm pe Pruncul Care Se naște în peștera din Betleem, ca să fim și noi părtași acestei bucurii atât de mari.”
Cuvântul s-a încheiat cu rugăciune către Mântuitorul Hristos și către toți înaintașii Săi după trup, „de la Avraam până la Iosif”, ca aceștia să fie rugători pentru credincioși, „ca și noi să fim moștenitori ai bucuriei de a fi chemați, cu toții, la mântuire”.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, duminică, 21 decembrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Cartea neamului lui Iisus Hristos, Fiul lui Avraam, Fiul lui David.
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
În fiecare an, în această duminică dinaintea Nașterii Domnului, se citește această Sfântă Evanghelie atât de necesară pentru noi, ca să înțelegem de unde vine Fecioara Maria, care avea să-L întrupeze pe Fiul lui Dumnezeu.
Iisus este cu adevărat, prin Maica Sa și prin bătrânul Iosif, logodnicul ei, din neamul lui Avraam. Avraam, care a fost cel mai credincios om din Vechiul Testament, așa cum ne prezintă Cartea Facerii. Și iată, Avraam nu a avut de la început copii, ci i-a avut la bătrânețe, iar Dumnezeu îi făgăduise că va face din el un neam mare.
Dar el nu L-a întrebat pe Dumnezeu: „Doamne, ce neam să faci, dacă nu am copii?”. S-au tot rugat el și femeia sa, Sara, până au ajuns la bătrânețe! Și tocmai atunci au avut pe Isaac, când a fost vestit, nu oricum: este primul copil vestit de Sfânta Treime, care a venit la Avraam, la stejarul din Mamvri, în chip de trei oameni sau trei îngeri, și vorbeau toți într-un glas. Și i-au spus Sarei: „Iată, la anul, pe vremea aceasta, vei avea un copil”. Sara, fiind bătrână, de peste 80 de ani, a râs: „Cum să am copil acum? L-am așteptat, dar nu a venit!”. De aceea și numele Isaac înseamnă „râs”, pentru că Sara a râs de această veste.
Dumnezeu a avut planul Său. Din oameni bătrâni, care doar se rugau și făceau milostenie, a ridicat un fiu, ca să fie din el binecuvântată toată seminția lui Avraam și, prin seminția lui Avraam, să fie binecuvântate toate neamurile pământului.
Isaac a născut și el doi fii, dar cel mai tânăr era mai vrednic decât celălalt. De aceea, nu primul a moștenit binecuvântarea tatălui, ci al doilea, căci primul și-a vândut dreptul de întâi-născut, venind flămând. Și el i-a zis fratelui său: „Dacă îmi dai ceva de mâncare, cât mai repede, îți dau dreptul de întâi-născut”.
Și Dumnezeu a luat în seamă aceasta, că a ținut mai mult la mâncare decât la dreptul de întâi-născut. Și așa, al doilea fiu al lui Isaac, Iacov, a fost binecuvântat să fie urmașul. Și el a avut doisprezece fii, din care au ieșit douăsprezece seminții.
Iată, Iuda este pomenit astăzi; de aceea poporul lui Israel, care s-a împărțit în două — zece seminții și două seminții — s-a numit și poporul lui Iuda. Din seminția lui Iuda Se va naște Fiul lui Dumnezeu.
Și iată, sunt înșiruite atâtea neamuri: de la Avraam până la David, de la David până la strămutarea în Babilon și de la strămutarea în Babilon până la Iosif, logodnicul Mariei, de trei ori câte paisprezece neamuri.
Și iată, dacă o luăm succesiv, ne arată Sfântul Evanghelist Matei aceste de trei ori câte paisprezece neamuri. Dar Sfântul Evanghelist Luca ne mai arată o descendență atât de importantă: că de la Adam până la Iosif sunt șaptezeci și șapte de neamuri.
Iată, cifra șapte este cifra sfântă, este cifra darurilor Sfântului Duh. Noi vedem aici purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru neamul cel ales, că, după ce se va sfârși istoria neamului ales, care nu s-a făcut vrednic, ca Avraam, de atâta credință și de atâta jertfelnicie și bucurie, noul Israel va deveni Biserica.
Iubiți credincioși, iată, astăzi, înșiruindu-se atâtea neamuri din care a descins Iosif, logodnicul Mariei, ne arată purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de noi. Și, după ce se vorbește despre Iosif, logodnicul Mariei, aflăm că el a luat-o de la Templu pe Maria la doisprezece ani, când a intrat în adolescență și nu mai putea să rămână în Templu.
A ținut-o în casa sa, iar Maria mereu se ruga. Iosif se ducea la lucru, iar ea se ruga neîncetat. Dar, după ce a fost trei luni la Elisabeta, ca să vadă ceea ce i-a spus îngerul care i-a binevestit nașterea Fiului lui Dumnezeu, când s-a întors, după o vreme, Iosif a văzut că Maria are în pântece prunc.
I-a fost frică să o alunge, dar a gândit strâmb, că se va fi încurcat cu vreun băiat și, iată, acum este însărcinată. Și s-a gândit: „Ce să-i fac? O las aici, în casă, și plec eu din casă”. Dar îngerul l-a liniștit și i-a spus noaptea, în vis: „Iosif, nu te teme a lua pe Maria, logodnică ție, că ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt”.
Auzind aceasta, Iosif s-a înspăimântat și a cerut iertare lui Dumnezeu: „Doamne, iartă-mă că am gândit strâmb”. Și iată, dacă până atunci o avea în grijă ca tutore, ca un părinte al Mariei, acum o ia ca logodnică, pentru ca Fiul să fie legitim și ca să nu fie ucisă cu pietre Maria, pentru că a născut un Fiu fără să fie logodită, căci la evrei logodna și cununia erau una și aceeași.
De aceea, iată, așa făcându-se, Maria, cum spune Evanghelia de astăzi, a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus, iar Iisus înseamnă „Mântuitor”.
Această naștere a Mariei a fost vestită cu sute de ani înainte; era prima mare noutate, primul lucru mai presus de fire. Căci Isaia, prorocul, cel mai mare proroc al Vechiului Testament, care are o carte de peste șaizeci de capitole, iată, la capitolul al șaptelea, scrie despre nașterea Pruncului Mântuitor, Căruia I s-a pus numele Iisus, cu aceste cuvinte atât de frumoase și atât de explicite:
„Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor pune numele Lui Emanuel”, care înseamnă: „Cu noi este Dumnezeu”.
Sigur, dacă S-a născut din Fecioară, este cu noi, oamenii, că S-a născut ca om. De aceea scrie la prorocul Isaia astfel și, iată, cele ce a scris prorocul Isaia se împlinesc.
Sfântul și dreptul Iosif, logodnicul Mariei, va avea grijă și de Maria, și de Prunc.
De aceea, iată, astăzi, toate neamurile de care le-a pomenit Sfânta Evanghelie, pentru că s-a citit aici, toate neamurile se bucură. Toți aceștia, scriși aici, se află în ceruri, sunt înaintașii Mântuitorului după trup, începând cu Iosif, logodnicul Mariei, și cu celelalte seminții de care pomenește Sfânta Evanghelie.
De aceea, iată, noi să ne bucurăm, că dacă aceia au fost urmașii lui Avraam, care a fost cel mai credincios om din istoria omenirii, după cum cel mai răbdător a fost Iov, iată, noi trebuie să fim urmași și ai lui Avraam, și ai dreptului Iov.
Suntem urmași, pentru că Biserica este noul Israel. Suntem chemați la această împărtășire din dragostea lui Dumnezeu, Care a iubit neamul omenesc și, căzând strămoșii în păcat și moștenind urmașii lor păcatul strămoșesc, iată, Dumnezeu a purtat de grijă ca Fiul Său să Se întrupeze și să ne răscumpere pe toți.
De aceea, să ne pregătim pentru marea sărbătoare care va fi peste încă trei zile de post și să avem cu toții bucuria să-L întâmpinăm pe Pruncul Care Se naște în peștera din Betleem, ca să fim și noi părtași acestei bucurii atât de mari.
Îl rugăm pe Mântuitorul Hristos și pe toți înaintașii Săi, începând de la Avraam până la Iosif, să fie și pentru noi rugători, să ne ajute ca și noi să fim moștenitori ai acestei bucurii de a fi chemați, cu toții, la mântuire.
Amin.”
