În cuvântul său de seară, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit despre puterea credinței care se zidește prin încercare și despre iertarea dumnezeiască adusă lumii prin Hristos, pornind de la exemplul Sfântului Apostol Toma.
„Ce acatiste frumoase, ziditoare și chemătoare la cea mai înaltă spiritualitate am avut și în seara aceasta: Sfântul Apostol Toma și pe Sfinții Mucenici Serghie și Vah!”, a spus ierarhul la începutul predicii.
Vorbind despre Toma, Arhiepiscopul a amintit momentul în care acesta nu era de față la arătarea Domnului către ceilalți apostoli:
„În ziua Învierii, când Iisus a intrat prin ușile încuiate, Toma plecase din casă. Domnul S-a arătat celorlalți, le-a zis: «Pace vouă!» și le-a arătat mâinile și coasta Sa pline de răni.”
ÎPS Teodosie a subliniat apoi sensul tainic al binecuvântării date apostolilor:
„Domnul a venit pentru iertarea păcatelor noastre, ale întregii omeniri, și iată, pe apostoli i-a făcut părtași puterii Sale, suflând asupra lor și dându-le harul iertării.”
Apoi, a evocat momentul în care Toma, confruntat cu îndoiala, a fost chemat la credință prin atingerea rănilor Mântuitorului:
„Vino, Toma, și vezi mâinile și picioarele Mele… și nu fi necredincios, ci credincios. Toma a căzut în genunchi, cu lacrimi, și-a cerut iertare și a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! Pentru că M-ai văzut, Toma, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut”, i-a spus Iisus, cu o blândețe care a schimbat viața apostolului.
Mărturisirea Sfântului Toma și semnul Maicii Domnului
Înaltpreasfințitul Teodosie a arătat că Sfântul Apostol Toma a primit, mai târziu, o mângâiere cerească, legată de adormirea Maicii Domnului:
„Toma nu a fost de față când Maica Domnului i-a chemat pe toți apostolii la Ghetsimani. A venit mai târziu și, plângând, s-a rugat: Doamne, de ce eu n-am auzit glasul Maicii Tale, ca ceilalți? Dă-mi un semn! Și Maica Domnului i-a dat un semn, căci din cer a pogorât omoforul Său, încredințându-l că suirea Sa la cer s-a făcut prin Fiul Său. Așa, Toma a primit dovada cea mai sfântă că Hristos a înviat și că Maica Domnului s-a mutat la cer.”
Credință, jertfă și mărturisire: exemplul mucenicilor Serghie și Vah
În a doua parte a predicii, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre Sfinții Mari Mucenici Serghie și Vah, sfetnici ai împăratului Maximian, care au mărturisit credința în Hristos cu prețul vieții:
„Împăratul îi prețuia foarte mult, dar în taină erau creștini. Când au refuzat să aducă jertfă idolilor, l-au înfruntat pe împărat, spunând: Noi aducem jertfă Dumnezeului celui viu, nu acestor făcături de mâini omenești! Sfântul Vah a fost bătut cumplit, încât nu mai avea carne pe el, dar nu înceta să-L laude pe Hristos. Sfântul Serghie a fost silit să alerge cu încălțări de fier, pline de piroane, iar sângele îi curgea, dar el continua să mărturisească pe Dumnezeu. „Îngerul Domnului i s-a arătat și l-a vindecat de toate rănile. În cele din urmă, Serghie a fost decapitat, primind cununa muceniciei.”
Trei mari mucenici, trei rugători pentru lume
„De aceea, iată, avem trei mari mucenici: Sfântul Apostol Toma, Sfântul Serghie și Sfântul Vah”, a încheiat ierarhul:
„Aceștia toți se roagă lui Dumnezeu pentru noi. De aceea, și noi să ne rugăm lor și să le cerem ajutorul în toată vremea și în tot locul, să-i avem ca pe frații noștri mai mari, care s-au dus la Stăpânul Vieții și mijlocesc pentru noi.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 9 octombrie, după Acatistele Maicii Domnului, al Sf. Ap. Toma si al Sf. Mari Mc. Serghie si Vah, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Ce acatiste frumoase, ziditoare și chemătoare la cea mai înaltă spiritualitate am avut și în seara aceasta: Sfântul Apostol Toma și pe Sfinții Mucenici Serghie și Vah!
Sfântul Apostol Toma, unul dintre cei doisprezece, din copilărie a avut parte să-L cunoască pe Mântuitorul și faptele Sale. S-a atașat de El și a fost chemat de Domnul Iisus Hristos să-I fie apostol. A urmat împreună cu ceilalți apostoli peste tot unde a mers Mântuitorul.
Are o particularitate: în ziua Învierii Domnului, când Iisus a intrat prin ușile încuiate la apostoli, Toma plecase din casă. Și Domnul S-a arătat celorlalți, le-a zis: „Pace vouă!”, și le-a arătat mâinile și coasta Sa pline de răni, iar apostolii s-au bucurat văzând că este Domnul.
I-a binecuvântat, suflând asupra lor și zicând: „Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, iertate vor fi, și cărora le veți ține, ținute vor fi.”
Domnul a venit pentru iertarea păcatelor noastre, ale întregii omeniri, și iată, pe apostoli i-a făcut părtași puterii Sale, suflând asupra lor și dându-le harul iertării.
Când a venit Toma, după câteva ceasuri, ceilalți apostoli i-au spus: „Am văzut pe Domnul!” Dar Toma, nedumerit, le-a zis:
„Dacă nu voi vedea la El semnul cuielor și de nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
Toma nu a mai plecat din casă, încât după opt zile a venit din nou Iisus, fiind și Toma de față.
A intrat tot prin ușile încuiate — căci nu le lăsau descuiate de frica iudeilor — și a zis: „Pace vouă!”, apoi S-a îndreptat direct către Toma:
„Vino, Toma, și vezi mâinile și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt Cel ce am pătimit. Pune degetul tău în rănile Mele și mâna ta în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios.”
Toma a căzut în genunchi, cu lacrimi, și-a cerut iertare și a zis:
„Domnul meu și Dumnezeul meu!”
Iar Iisus l-a dojenit cu blândețe și i-a spus:
„Pentru că M-ai văzut, Toma, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut.”
De atunci, Toma a avut o credință și mai mare și a fost un mare propovăduitor. Sorțul i-a căzut, după pogorârea Sfântului Duh, să meargă în părțile Indiei, unde erau oameni foarte aspri și unii chiar sălbatici — și acolo a propovăduit.
A avut parte și de un semn mare, cum n-au avut ceilalți apostoli: când Maica Domnului se pregătea să plece din această viață, i-a chemat pe toți apostolii la ea, în satul Ghetsimani, zicând:
„Apostoli de la margini, adunați-vă aici să îngropați trupul meu, iar Tu, Fiul meu, primește sufletul meu!”
Apostolii au fost aduși în chip minunat pe norii cerului, însă Toma nu a auzit chemarea și a venit mai târziu.
El a spus: „Vreau și eu să fiu părtaș, să văd și eu pe Maica aceea preacurată, căreia îi spuneam toate roadele propovăduirii noastre.”
Apostolii au deschis mormântul, dar n-au mai găsit trupul Maicii Domnului.
Atunci Toma s-a rugat plângând și a zis:
„Doamne, de ce eu n-am auzit glasul Maicii Tale, așa cum l-au auzit ceilalți? În ziua Învierii am fost plecat, iar acum n-am auzit glasul ei. Dă-mi un semn, Maica Domnului!”
Și Maica Domnului i-a dat un semn, căci din cer a pogorât omoforul Său și pe Toma l-a încredințat că suirea Sa la cer s-a făcut prin Fiul Său. Iată, Toma a făcut multă misiune și ne-a lăsat semne doveditoare ale credinței: că Hristos a înviat și că Maica Domnului s-a mutat la cer.
Și nu numai atât: când a fost adus pe norii cerului, Toma și-a dat seama că a văzut pe Maica Domnului, care era ridicată de Fiul Său la cer, și a mărturisit aceasta.
Mare misiune a făcut Sfântul Apostol Toma, care este un mare mijlocitor pentru noi toți.
Dar iată-i avem astăzi și pe cei doi mucenici, Sfinții Serghie și Vah, care erau sfetnici ai împăratului Maximian. Cine voia să ajungă la împărat, nu putea să o facă fără mijlocirea lor.
Împăratul îi prețuia foarte mult, pentru că erau ostași viteji, purtau armură, semne împărătești și erau cinstiți de popor. Dar, în taină, erau creștini.
Când împăratul a primit o pâră de la cei ce îi invidiau, că acești sfetnici sunt cinstiți și creștini, a vrut să se convingă. A poruncit să se facă o mare sărbătoare și să se aducă jertfă idolilor. I-a chemat și pe cei doi să jertfească împreună cu el, însă ei au refuzat și l-au înfruntat pe împărat, spunând:
„Noi aducem jertfă Dumnezeului celui viu, nu acestor făcături de mâini omenești!”
S-a supărat împăratul, dar pentru că îi iubea mult, nu i-a pedepsit el, ci i-a trimis la un voievod, Antioh, din Răsărit, ca acela să-i judece. I-a poruncit să-i pedepsească dacă nu vor cinsti zeii, ba chiar i-a dat voie să-i ucidă.
Au fost duși acolo și îndemnați să aducă jertfă, dar au refuzat categoric și au batjocorit pe așa-zișii zei.
Atunci au fost bătuți năprasnic. Sfântul Vah nu mai avea carne pe el. Călăii se mirau, îl loveau neîncetat și oboseau, iar el, în durere, Îl lăuda pe Hristos. În cele din urmă, și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Sfântul Serghie a fost apoi arestat și batjocorit. I s-au pus încălțări cu piroane de fier ascuțite, care i-au străpuns călcâiele, și a fost silit să alerge înaintea unei șarete trase de cai. Curgea sângele, dar nu s-a oprit și mărturisea pe Dumnezeu.
După aceea a fost aruncat în închisoare, dar Îngerul Domnului i s-a arătat și l-a vindecat de toate rănile. Călăii s-au mirat: „Ce vrăjitor este acesta, că nu mai are nicio rană?”
A fost apoi trimis să alerge către o cetate mai îndepărtată, tot în încălțămintea cu piroane de fier, dar el a mers și acolo.
Văzând că nimic nu-l clintește, a strigat către fratele său, Vah, care era deja mutat la cer:
„Acum sunt singur… cât de bine era să fim împreună, să ne încurajăm unul pe altul, cum zice Psalmistul: Cât de bine și cât de frumos este să locuiască frații împreună!”
Apoi s-a rugat:
„Frate al meu, Vah, roagă-te pentru mine, să mă izbăvesc și eu de viața aceasta plină de durere. Cu toate că îmi este bine să sufăr, mă bucur că rabd, precum a suferit Hristos pentru răscumpărarea noastră.”
În cele din urmă, a fost pedepsit, fiindu-i tăiat capul.
De aceea, iată, avem trei mari mucenici: Sfântul Apostol Toma, Sfântul Serghie și Sfântul Vah.
Sfântul Toma a fost, la rândul său, străpuns cu săgeți ascuțite și cu multe unelte noduroase și astfel și-a primit sfârșitul mucenicesc.
Aceștia toți se roagă lui Dumnezeu pentru noi. De aceea și noi să ne rugăm lor și să le cerem ajutorul în toată vremea și în tot locul și să-i avem ca pe frații noștri mai mari, care s-au dus la Stăpânul Vieții și mijlocesc pentru noi.”
