Duminică, 5 aprilie, în ziua în care s-au împlinit 25 de ani de la instalarea sa ca Arhiepiscop al Tomisului, ÎPS Teodosie a rostit un amplu cuvânt de învățătură, în care a trecut în revistă realizările pastorale, academice și misionare din acest sfert de secol, dar și direcțiile de viitor ale slujirii sale.
Un bilanț al formării și al lucrării teologice
Ierarhul a evidențiat rolul major al Facultății de Teologie din Constanța, dezvoltată în această perioadă:
„Iată o surprinzătoare carte, un volum atât de important, pe care l-au realizat colaboratorii fără să mă solicite pe mine. Au socotit că acești 25 de ani au împlinit o misiune. Au apărut cărți, scrieri, s-au format oameni vrednici la Facultatea noastră de Teologie.”, a spus ÎPS Teodosie.
Acesta a subliniat faptul că instituția a evoluat de la o simplă grupă de studiu la o structură completă, cu toate ciclurile universitare și cu școală postdoctorală, o realizare rară în spațiul academic teologic.
Slujirea – izvor de putere și sănătate
Un punct central al cuvântului a fost experiența slujirii zilnice, pe care ierarhul o consideră fundamentul întăririi sale:
„Vreau să mulțumesc lui Dumnezeu că îmi dă mereu această bucurie de a sluji, pentru că nimic nu te poate întări mai mult decât Sfânta Liturghie, în care suntem cu Hristos, Îl purtăm pe Hristos, mâncăm Trupul și Sângele Lui Hristos.”
„Această slujire a noastră este cel mai bun medicament pentru sănătatea trupească și pentru cea sufletească.”, a subliniat ÎPS Teodosie.
Moștenirea apostolică a Tomisului
În același context aniversar, Arhiepiscopul Tomisului a reafirmat importanța istorică și duhovnicească a locului, legată de propovăduirea Sfântului Apostol Andrei:
„Este tronul Apostolului Andrei, cel întâi chemat, care a venit aici și a propovăduit credința și a făcut din Dobrogea noastră o Biserică vie și mărturisitoare.”
Ierarhul a amintit și de organizarea bisericească timpurie din Dobrogea, cu Mitropolia Tomisului și reprezentarea la sinoadele ecumenice.
Recunoștință și lucrare în comuniune
ÎPS Teodosie a mulțumit tuturor celor care au contribuit la această lucrare de 25 de ani, de la clerici și monahi până la credincioși și cadre didactice:
„A fost nevoie de o colaborare, de o împreună-lucrare cu preoții, cu diaconii, cu stareții, cu starețele, cu monahii, cu monahiile, cu cântăreții.”
De asemenea, a evidențiat activitatea Coralei „Armonia”, pe care a numit-o una dintre marile împliniri ale acestei perioade.
„N-am refuzat pe nimeni”
În partea finală a cuvântului, ierarhul a vorbit despre disponibilitatea sa permanentă față de credincioși și despre misiunea pe care și-o asumă:
„Acesta este scopul meu ca ierarh și vă voi cerceta mai departe în parohii și în mănăstiri. Eu primesc pe oricine vine la mine: am mulți fii duhovnicești, preoți, călugări, credincioși, profesori, demnitari care vor să se sfătuiască cu mine și să se spovedească. N-am refuzat pe nimeni.”, a afirmat ÎPS Teodosie.
Chemare la mântuire și responsabilitate
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului a subliniat scopul ultim al slujirii sale și al vieții creștine:
„De aceea rog pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să continuăm împreună această misiune (…) iar frățiile voastre, credincioșii, să fiți nu numai ascultători ai învățăturii Domnului Hristos, ci să împliniți tot ceea ce Domnul Hristos ne-a descoperit (…) și să ne mântuim cu toții.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris cuvântul rostit de ÎPS Teodosie, duminică, 5 aprilie, în ziua în care a împlinit 25 de ani de la instalarea ca Arhiepiscop al Tomisului:
„Iubiți părinți, iubiți credincioși,
Iată o surprinzătoare carte, un volum atât de important, pe care l-au realizat colaboratorii fără să mă solicite pe mine. Au socotit că acești 25 de ani au împlinit o misiune. Au apărut cărți, scrieri, s-au format oameni vrednici la Facultatea noastră de Teologie.
După ce am venit aici, s-a întemeiat Facultatea de Teologie, pentru că era doar o simplă grupă de teologie în cadrul Facultății de Litere. Și iată, Facultatea noastră a dat rod. Suntem cu toate treptele de învățământ: licență, master și doctorat. Iar după doctorat, suntem singura facultate care avem și școală postdoctorală, ceea ce este o realizare deosebită.
Și iată, au scris ierarhi, oameni de știință, profesori și tot felul de intelectuali, dar și simpli creștini care au dorit să se exprime. N-am putut să-i opresc, căci colaboratorii mei au dorit ca, la acest jubileu de 25 de ani, să existe un volum al realizărilor.
Într-adevăr, acum 25 de ani eram mai tânăr decât acum, dar nu simt nicio îmbătrânire. Nu am mai puțină sănătate și energie decât acum 25 de ani. Și eu mă mir, mai ales de când slujesc zilnic: n-am lipsit vreodată de la slujbă, nu m-am îmbolnăvit nici măcar o zi.
Vreau să mulțumesc lui Dumnezeu că îmi dă mereu această bucurie de a sluji, pentru că nimic nu te poate întări mai mult decât Sfânta Liturghie, în care suntem cu Hristos, Îl purtăm pe Hristos, mâncăm Trupul și Sângele Lui Hristos, iar ca ierarh dăruiesc slujitorilor și credincioșilor Trupul lui Hristos și Sângele Său.
Această slujire a noastră este cel mai bun medicament pentru sănătatea trupească și pentru cea sufletească. De aceea vreau să mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste împliniri în 25 de ani.
Am stat cu multă răbdare aici, cu multă nădejde, pentru că vrednicul de pomenire care m-a adus aici, Patriarhul Teoctist, prin hotărârea Sfântului Sinod, a făcut ceva cu totul deosebit. M-a așezat pe tronul arhieresc de trei ori.
Ce să înțeleg? Că este tronul cel mai sfânt și cel mai de cinste, pentru că este tronul Apostolului Andrei, cel întâi chemat, care a venit aici și a propovăduit credința și, cu adevărat, a făcut din Dobrogea noastră o Biserică vie și mărturisitoare.
În secolul al IV-lea era o mitropolie aici, cu 14 episcopii sufragane. La Sinodul I Ecumenic, Mitropolitul Marcu a fost foarte cinstit și, iată, cu adevărat, acest mitropolit a rămas în istoria Bisericii noastre ca un luceafăr.
Și la următoarele trei sinoade ecumenice, Dobrogea – și numai Dobrogea – a avut reprezentanți, pentru că numai aici exista o organizare bisericească într-o Mitropolie a Tomisului.
Să mulțumim lui Dumnezeu că, în fapt, această mitropolie există, dar ea nu este proclamată. Când va vrea Dumnezeu, atunci se va face. Și eu am răbdare; nu trebuie să se facă pentru mine, ci pentru adevăr, pentru istorie, pentru demnitatea locului și, prin demnitatea acestui loc, pentru demnitatea întregii Biserici Ortodoxe Române.
Vreau să mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat în acești 25 de ani, pentru că, într-adevăr, a fost nevoie de o colaborare, de o împreună-lucrare cu preoții, cu diaconii, cu stareții, cu starețele, cu monahii, cu monahiile, cu cântăreții. Am înființat și secția de muzică religioasă la Facultatea de Teologie și ne-a învrednicit Dumnezeu să avem cele mai bune voci și cel mai cunoscut cor din lume, Armonia, care a obținut în mai multe rânduri premiul suprem la competiții naționale și europene și a fost socotit cel mai bun cor bărbătesc din lume. Eu le mulțumesc acestor tineri, care sunt copiii mei apropiați.
Ei mă țin în tinerețe, ei mă țin în sănătate, ei îmi dau sens slujirii mele, împreună cu toți preoții, diaconii și cu toți credincioșii. Am datoria să vă cercetez mai mult și să vă am aproape în sufletul meu. Pe toți vă port în suflet și mă rog pentru toți. De aceea rog pe Bunul Dumnezeu să mă ajute ca, mai departe, să am o lucrare pastorală și misionară și să-i duc pe toți cei de aici, din Arhiepiscopia Tomisului, pe calea mântuirii.
Acesta este scopul meu ca ierarh și vă voi cerceta mai departe în parohii și în mănăstiri. Eu primesc pe oricine vine la mine: am mulți fii duhovnicești, preoți, călugări, credincioși, profesori, demnitari care vor să se sfătuiască cu mine și să se spovedească. N-am refuzat pe nimeni. De aceea rog pe Bunul Dumnezeu să-mi dea mai departe daruri, sănătate, minte limpede, credință curată și această credință să fie cu adevărat cea pe care o avem de la Dumnezeu, pentru că toată credința noastră este din revelație, din ceea ce ne-a descoperit Dumnezeu Însuși.
De aceea rog pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să continuăm împreună această misiune a mea de ierarh, a preoților – de păstori în parohii, a stareților – de cârmuitori ai obștilor mănăstirești, iar frățiile voastre, credincioșii, să fiți nu numai ascultători ai învățăturii Domnului Hristos, ci să împliniți tot ceea ce Domnul Hristos ne-a descoperit, să împliniți în viața dumneavoastră, ca să fiți cu adevărat cei care urmați Păstorul, sunteți turma ascultătoare, iar eu să-mi găsesc împlinirea și mântuirea, și să ne mântuim cu toții.
Amin!”
