În Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța a avut loc, luni, Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. La finalul slujbei, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură.
În predică, IPS Teodosie a evidențiat râvna Sfântului Mucenic Crescent, care a propovăduit neînfricat numele lui Hristos, chiar cu prețul propriei vieți. De asemenea, Arhiepiscopul a vorbit despre devotamentul celor două mucenițe, Anastasia și Vasilisa, care se îngrijeau de sfintele moaște ale creștinilor martirizați și le îngropau cu cinste.
Ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să ia exemplul sfinților și să trăiască în rugăciune, post și iubire, subliniind importanța iertării și a vigilenței duhovnicești, în special în Săptămâna Patimilor. În încheiere, IPS Teodosie i-a chemat pe cei prezenți să se roage neîncetat și să rămână statornici în credință, pentru a primi binecuvântarea și ajutorul sfinților în viața de zi cu zi.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți,
Iată, prăznuim azi trei dintre cei 72 de ucenici ai Domnului, care au propovăduit în Efes, în Tesalonic și iată, în Asia, și și-au dus viața în jertfă. Ei au fost ucenici ai Sfântului Apostol Pavel. Despre ei amintește Sfântul Apostol Pavel și în cartea Faptele Apostolilor, dar amintește și în epistolele sale către Coloseni și Filipeni, despre acești trei ucenici care au fost vrednici lucrători și au adus la credință mulți dintre păgâni, chiar și dintre filozofii care, atunci, se credeau înțelepții timpului, i-au smerit și i-au adus la credință. De aceea, pomenirea lor a rămas de neuitat și sfintele lor moaște au rămas odoare scumpe ale Bisericii noastre.
Prăznuim pe Sfântul Mucenic Crescent. Acesta era foarte râvnitor să propovăduiască numele lui Dumnezeu. Nu se temea de prigoana care era asupra creștinilor. De aceea, vorbea despre Hristos peste tot. Și l-au luat, fiind vorbitor despre Hristos, și l-au dus la judecată. L-au întrebat: „Nu ți-e frică? Pentru că, dacă nu te vei opri și nu vei aduce jertfă zeilor noștri, vei muri.” Și Crescent a spus: „Dacă îmi dați acest privilegiu să mor pentru Hristos, că propovăduiesc numele Lui, minunile Lui și că este Dumnezeu adevărat, care a venit să ne mântuiască, atunci îmi faceți cel mai mare bine. Eu nu mi-ofer mucenicia, dar dacă voi, pentru acest bine pe care îl fac semenilor, vreți să mă ucideți, eu vă mulțumesc și mă rog pentru voi să cunoașteți și voi adevărata credință.” Și, așa rugându-se, l-au ucis. Iar Crescent era atât de fericit! Cu zâmbet a murit și a zis: „Primește-mă, Doamne, și iartă-i pe cei ce m-au măcelărit și ai grijă de toți cei care cheamă numele Tău.”
Prăznuim și două mucenice, Anastasia și Vasilisa. Acestea ce făceau acolo unde erau puse moaștele sfinților? Se duceau, tămâiau, și noaptea luau moaștele sfinților, pentru că de multe ori erau lăsate de batjocură, și noaptea le luau, le puneau în sicrie și le îngropau cu cinste. Și aceste sfinte moaște au fost descoperite în timpul Sfântului Împărat Constantin cel Mare. De aceea, iată, aceste mucenițe au rămas neuitate de creștini și pentru că și ele, când și-au sfârșit viața, trupurile lor au rămas nestricăcioase, pentru că au fost mucenicite. Iată, alți creștini râvnitori le-au luat sfintele lor moaște și le-au pus la loc de cinste. De aceea le pomenim și noi cu cinste și cu nădejde că se roagă pentru noi, și cu bucurie că ne dau și nouă pildă.
Să ne îngrijim și să-i rugăm pe sfinți, care sunt frații noștri mai mari și se roagă în ceruri să fie aproape de noi în fiecare zi, să se roage pentru noi. De aceea, iată, rugăm pe Bunul Dumnezeu ca, pentru rugăciunile sfinților Săi astăzi prăznuiți, să ne aducă și nouă raze de lumină, de sfințenie, de înțelepciune și de dragoste.
Să fim următori sfinților, să ne trăim viața așa cum se cuvine și, mai ales, să fim în trezvie, în rugăciune, în dragoste și în bucurie, în aceste zile ale Săptămânii Patimilor, când trebuie să nu ne oprim din rugăciune și trezvie, și să postim cât mai aspru, să fim iertători față de toți semenii noștri și să ne rugăm necontenit.
Amin.”
