În Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, credincioșii s-au adunat, luni seara seară, la Slujba Deniei, oficiată de Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. La finalul slujbei, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură, subliniind importanța pregătirii duhovnicești în perioada Săptămânii Patimilor și îndemnând la rugăciune, milostenie și iubire față de aproapele.
În predica sa, IPS Teodosie a făcut referire la pilda celor zece fecioare, arătând că fecioria, deși o virtute importantă, nu este suficientă dacă nu este însoțită de credință și fapte bune. Ierarhul a evidențiat faptul că, asemenea fecioarelor înțelepte care și-au umplut candelele cu untdelemn, credincioșii trebuie să-și alimenteze sufletele cu rugăciune, dragoste și nădejde.
„Dacă nu avem fapte bune, fecioria rămâne seacă și neroditoare”, a spus Arhiepiscopul Tomisului. El a făcut un apel către credincioși să se îngrijească de cei lipsiți, să viziteze bolnavii și bătrânii, pentru ca toți să poată întâmpina Sfintele Paști cu bucurie și cu sufletul pregătit.
„Sărbătoarea adevărată este când ne revărsăm mila asupra celor mai nevoiași decât noi, când ne rugăm pentru ei și le oferim ajutorul nostru”, a subliniat IPS Teodosie, amintind astfel că Mântuitorul Iisus Hristos S-a jerfit pentru întreaga lume și a adus tuturor răscumpărarea.
La final, ierarhul i-a încurajat pe cei prezenți să petreacă zilele rămase până la Învierea Domnului în rugăciune și căință, meditând la Patimile Mântuitorului și arătând iubire față de semeni. Arhiepiscopul Tomisului a dat asigurări că cei care împletesc postul cu fapta bună vor simți cu adevărat bucuria și lumina Sărbătorii Pascale.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 14 aprilie, după Slujba Deniei oficiată de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți,
Iată aceste seri de Denii, în care se săvârșesc rugăciunile de dimineață, slujbe atât de pline de nădejde, pentru că se țin seara și anticipează ziua cea mare a Învierii. Aceste Denii pregătesc Duminica cea mai sfântă și cea mai mare dintre toate duminicile de peste an.
În seara aceasta am avut, iarăși, cântări de pregătire pentru ceasul sfârșitului nostru: „Iată Mirele vine în miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind, dar nevrednică este sluga ce va fi găsită lenevindu-se.” Așadar, sufletele noastre trebuie să se pregătească.
Am avut o Evanghelie atât de cuprinzătoare, prin care Mântuitorul Hristos ne îndeamnă să facem ceea ce este de folos. Chiar dacă în seara aceasta nu s-a citit pilda celor zece fecioare, în Marțea Săptămânii Patimilor sunt pomenite acestea, pentru ca noi să luăm aminte și să ne pregătim. În Sfânta Evanghelie se arată că faptele fariseilor și ale cărturarilor erau săvârșite pentru a primi laudă de la oameni. De aceea, Mântuitorul Hristos le arată cât de nefericiți vor fi aceștia: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici, că iată, faceți milostenie înaintea oamenilor și vă luați plata voastră; vă rugați îndelung în locurile unde sunt mulți, ca să vadă oamenii că vă rugați; faceți milostenie în văzul tuturor.” Și le mai spunea: „Căutați să faceți câte un fiu al vostru să vă urmeze, dar îl faceți și pe acela de două ori mai fiu al gheenei.”
Ne amintim, totodată, de cele ce s-au petrecut cu proorocii, cum au fost ei uciși, și de păcatul cel mai greu al uciderii, începând cu păcatul lui Cain, care l-a omorât pe Abel, până la păcatul prin care au fost uciși pruncii de către Irod, precum și la uciderea lui Zaharia, marele prooroc, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, în Templu. Sângele acestora, al atâtor crime săvârșite, strigă și ne aduce aminte că sângele strigă mereu, mai ales când este vorba despre copii nevinovați. De aceea, pentru pruncii avortați, se cere multă căință și multă răscumpărare.
Iar pentru a dobândi, cu adevărat, viața cea viitoare și a nu cădea în iadul cel mai de jos, ni se pune înainte pilda celor zece fecioare. Această pildă exprimă cel mai curat și mai direct adevăr: fecioria este o mare virtute, însă singură nu poate mântui.
Mântuitorul spune că cel care va greși într‑o singură poruncă se face vinovat de toată Legea. În seara aceasta, fariseii au venit să-L ispitească pe Iisus, întrebându-L: „Care este cea mai mare poruncă din Lege?” Iisus a răspuns: „Prima, întâia și cea mai mare poruncă este: «Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta și din tot cugetul tău.» Iar a doua, asemenea acesteia, este: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.» În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Proorocii.”
Referindu-ne acum la pilda celor zece fecioare – cele înțelepte și cele neînțelepte –, aflăm că toate așteptau sosirea Mirelui. Mirele a întârziat, iar fecioarele au ațipit și au adormit. La miezul nopții s-a auzit strigarea: „Iată Mirele vine, ieșiți întru întâmpinarea Lui!” S-au trezit toate fecioarele. Cele înțelepte aveau candelele aprinse, pentru că luaseră untdelemn în vase, pe lângă candele, și au ieșit în întâmpinarea Mirelui. Cele neînțelepte nu aveau deloc untdelemn, iar candelele lor nu puteau fi aprinse. De aceea, au cerut: „Dați-ne din untdelemnul vostru, căci se sting candelele noastre.” Fecioarele înțelepte au răspuns: „Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă. Mergeți mai bine la cei ce vând și cumpărați pentru voi!” Au plecat așadar cele neînțelepte să cumpere untdelemn, însă între timp Mirele a sosit, iar fecioarele care erau pregătite au intrat cu El la nuntă și ușa s-a închis. Au venit și celelalte, bătând la ușă: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar au auzit răspunsul: „Adevărat vă spun, nu vă cunosc pe voi.” Concluzia este: „Drept aceea, privegheați și vă rugați, căci nu știți nici ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.”
Ce înseamnă untdelemnul pe care l-au luat fecioarele înțelepte? Este credința dovedită prin fapte bune, prin dragoste și milostenie – împlinirea celei de-a doua porunci, la fel de importantă ca prima: să-L iubești pe Dumnezeu și să-ți iubești aproapele. Dacă nu avem fapte bune, fecioria rămâne seacă și neroditoare. De aceea, să ne silim să nu lăsăm rugăciunea la o parte. Cel dintâi „untdelemn” al candelei sufletului nostru trebuie să fie rugăciunea, apoi dragostea, nădejdea, credința și, mai ales, milostenia.
În aceste zile, să ne îngrijim de toți cei care nu au cu ce să se pregătească pentru Sfintele Paști. Noi ne-am organizat să mergem la cei săraci și la așezămintele de bătrâni, iar fiecare credincios, dacă știe de aproapele său care este foarte sărac ori bolnav, trebuie să-i poarte de grijă. Dacă ei nu au sărbătoare din pricina lipsei noastre de milă, nici noi nu vom avea o sărbătoare deplină. Sărbătoarea adevărată este când ne revărsăm mila asupra celor mai nevoiași decât noi, când ne rugăm pentru ei și le oferim ajutorul nostru.
Mântuitorul a venit pentru noi toți, căci toți eram săraci sufletește, plini de păcate, fără nicio faptă bună care să urce la cer. El S-a milostivit și a primit Patima și moartea ca să ne răscumpere și să ne mântuiască. Și noi ne putem răscumpăra prin dragostea față de Dumnezeu, prin rugăciune, pocăință și mulțumire, dar și prin dragostea față de semeni, arătându-le sprijinul, mângâierea, milostenia și afecțiunea noastră.
Să-L rugăm pe Milostivul Dumnezeu să ne ajute să petrecem cu mult folos această săptămână și să rămânem în trezvie, în rugăciune și în dragoste, gândind la ceea ce a pătimit Hristos pentru noi. Să fim și noi îndurerați împreună cu El, ca să ne primească lacrimile, căința, credința, rugăciunea, dragostea și milostenia. Amin.”
