Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a făcut o dezvăluire inedită despre momentul în care a primit numele de călugăr, evocând rolul decisiv al părintelui Nicodim, ctitorul și starețul Mănăstirii Crasna din Prahova.
Declarația a fost făcută în contextul anunțului că ierarhul va participa sâmbătă la parastasul de pomenire pentru părintele Nicodim, pe care îl consideră o figură esențială în formarea sa duhovnicească.
„Călugărul nu trebuie să știe ce nume va primi”
ÎPS Teodosie a explicat mai întâi rânduiala monahală privind primirea numelui, subliniind că acesta nu este ales de cel care se călugărește:
„Călugărul nu trebuie să știe ce nume va primi.”
Totuși, părintele Nicodim l-a întrebat, în mod discret, ce nume ar prefera, pentru a-i înțelege dorința. Răspunsul nu a influențat însă decizia finală.
Alegerea numelui: un gest simbolic neașteptat
Momentul decisiv a fost descris de ierarh ca fiind unul memorabil și plin de semnificație:
„I-am spus câteva nume, iar părintele s-a gândit la Sfântul Teodosie. A pus trei bilete cu același nume și, orice aș fi tras, era același nume.”
Gestul părintelui Nicodim a fost, în același timp, simbolic și ferm, arătând că alegerea nu era una întâmplătoare, ci una asumată duhovnicește.
Recunoștință față de duhovnicul său
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit cu emoție despre legătura sa cu părintele Nicodim, pe care îl consideră decisiv în viața sa monahală:
„Sunt recunoscător și îl iubesc foarte mult și îl simt aproape pe părintele Nicodim.”
Această mărturisire subliniază continuitatea relației duhovnicești, dincolo de trecerea la Domnul.
Parastas la Mănăstirea Crasna
ÎPS Teodosie a anunțat că va fi prezent la Mănăstirea Crasna pentru slujba de pomenire a părintelui Nicodim, ctitorul așezământului, eveniment care adună obștea monahală și credincioșii în jurul memoriei unui important duhovnic.
Prin această mărturie, ierarhul oferă nu doar o amintire personală, ci și o perspectivă asupra modului în care, în viața monahală, numele primit devine o chemare și o identitate spirituală, rânduite nu întâmplător, ci prin discernământ duhovnicesc.
