Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a evocat viața și mărturisirea Sfinților Chir și Ioan, doctori fără de arginți, subliniind că aceștia vindecau prin rugăciune și credință, fără a cere plată de la cei bolnavi.
IPS Teodosie a povestit că Sfântul Chir, originar din Alexandria, Egipt, era medic, dar, după ce s-a statornicit în rugăciune, a renunțat la folosirea alifiilor și leacurilor, vindecând doar cu puterea rugăciunii. În vremea în care prigoana împotriva creștinilor se întețise, acesta a fugit în Arabia, unde a adus la credință mulți oameni.
Unul dintre cei care au aflat despre minunile sale a fost Sfântul Ioan din Edesa, soldat în armata romană, care a plecat să-l caute, întâlnindu-l în Arabia. Văzând puterea rugăciunii, Ioan a cerut și el de la Dumnezeu harul de a tămădui bolnavii prin rugăciune și astfel cei doi sfinți au devenit prieteni și tovarăși de misiune.
ADEVARULBISERICII.RO redă predica rostită de ÎPS Teodosie:
”Noi avem pomenirea a doi sfinți dintre doctorii tămăduitori, Chir și Ioan, și a altor sfinți mucenici care au pătimit în această sfântă zi.
Chir era din Alexandria, Egipt, iar Ioan era din Edesa. Chir a învățat meșteșugul doctoricesc și avea râvnă să vindece cât mai mulți oameni. Dar, după ce s-a statornicit în rugăciune, nu a mai avut nevoie de doctorii, de alifii sau alte leacuri, ci vindeca doar prin rugăciune, cerând mila și ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu era Cel care vindeca.
Aceasta era vremea în care prigoana împotriva creștinilor se întețise. De aceea, Chir a fugit din Alexandria și s-a dus în Arabia, unde a adus pe mulți la dreapta credință.
Ioan din Edesa, care era soldat în armata Imperiului Roman, a auzit despre acest creștin care vindeca bolnavii cu puterea lui Hristos. A plecat să-l caute în Alexandria, dar nu l-a găsit acolo. S-a interesat de el și, aflând că se află în Arabia, a călătorit până acolo. Între timp, Chir a devenit monah, luând asupra sa haina monahală și continuând să vindece bolnavii fără să ceară vreo răsplată.
Chir se ruga mult și l-a învățat și pe Ioan să se roage cu putere. Ioan, devenind foarte credincios, l-a rugat pe Dumnezeu să-i dea și lui darul de a ajuta pe alții, și astfel a primit și el harul de a tămădui prin rugăciune.
Chir fugise din Alexandria împlinind cuvintele Mântuitorului: „Când vă vor prigoni într-o cetate, fugiți în alta”. Însă, devenind monah, a căpătat mai mult curaj și mai multă tărie în rugăciune. De aceea, s-a întors în ținuturile sale, împreună cu Ioan, care nu s-a mai despărțit de el. Chir purta haina monahală, iar Ioan era încă îmbrăcat în haină de soldat.
În acea vreme, în temniță se afla o credincioasă, mama Teodora, împreună cu fiicele sale: Teoctista, Teodosia și Teodota. Cei doi sfinți au mers la temniță să le încurajeze și să se roage pentru ele. Le-au spus: „Nu vă descurajați, căci cine mărturisește credința, chiar și cu prețul vieții, are răsplată viața cea veșnică!”
În timp ce propovăduiau, au fost descoperiți de un soldat păgân, care a mers la ighemon și i-a spus că un soldat și un monah au intrat în temniță să-i îmbărbăteze pe creștini.
Au fost scoși din temniță și li s-a cerut să se lepede de credință și să aducă jertfă idolilor. Ei nu au voit sub nicio formă, iar atunci li s-au tăiat capetele cu sabia.
Tot atunci, alți șapte creștini curajoși, pe care i-am pomenit aici, au fost pedepsiți pentru îndrăzneala lor. Fiecare a fost chinuit în mod diferit:
Primului i s-a tăiat capul; alții au fost mutilați, fiindu-le tăiate mâinile și picioarele; unii au fost străpunși cu sulițe până la moarte. Astfel, șapte mucenici au murit împreună cu Sfinții Chir și Ioan.
Mama Teodora și fiicele ei, Teoctista, Teodosia și Teodota, au fost și ele chinuite. Dar pentru că nu s-au lepădat de Hristos, au primit cununa muceniciei, fiind omorâte prin tăierea capetelor cu sabia.
Dar iată, după ce Sfinții Chir și Ioan au fost omorâți pe nedrept, trupurile lor au fost luate de creștini și îngropate cu cinste. La mormântul lor se făceau minuni neîncetate: tămăduiri, izgoniri ale duhurilor rele și vindecări de boli.
De aceea, pomenim și noi astăzi cu cinste pe acești mari sfinți și îi rugăm pe Bunul Dumnezeu ca, așa cum au fost mijlocitori și au încurajat pe mama Teodora și pe cele trei fiice ale sale, să fie și pentru noi rugători și mijlocitori, să ne întărească pe calea credinței, astfel încât oricâte încercări am întâmpina, să nu ne lepădăm de Hristos.
Să înmulțim credința, mărturisirea, dragostea și bucuria, ca și noi să avem parte, împreună cu acești sfinți, de calea suirii spre cer și de Împărăția cea cerească, de care să ne învrednicească Bunul Dumnezeu. Amin!” a spus ÎPS Teodosie.
