După Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite, săvârșită în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de învățătură despre statornicia în credință, evocând pildele de viață ale sfinților cinstiți în această zi.
Credința – cel mai valoros tezaur
„Cum să ne păzim credința, tezaurul cel mai valoros pe care îl avem? Căci, dacă păzim credința, ne păzim pe noi înșine pentru veșnicie, pentru a fi în lumină și în viața cea fără de sfârșit, plină de bucurie”, a spus ierarhul, subliniind că istoria Bisericii este plină de exemple ale celor care au apărat dreapta credință în fața prigoanelor și ereziilor.
Sfântul Nichifor, apărătorul icoanelor
Înaltpreasfințitul a evocat pilda Sfântului Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, care a fost prigonit pentru apărarea cinstirii icoanelor și exilat de împărații eretici Leon Armeanul și urmașii săi. „După 13 ani, sfintele lui moaște au fost readuse la Constantinopol, chiar în ziua trecerii sale la Domnul. Poporul s-a rugat pentru iertarea greșelilor înaintașilor, iar credința a triumfat”, a explicat Arhiepiscopul Tomisului.
Sfânta Hristina – curajul mărturisirii
În continuare, ierarhul a amintit de viața plină de râvnă a Sfintei Mucenițe Hristina, o tânără care nu s-a temut să-L mărturisească pe Hristos în vremuri de prigoană. „Avea o dorință atât de mare după Dumnezeu, încât spunea: «Eu trebuie să-L mărturisesc pe Hristos, căci, dacă nu-L mărturisesc, simt că nu mai trăiesc.»” Înainte de a primi cununa muceniciei, ea a mărturisit: „Hristoase, pentru Tine am mărturisit! Te iubesc! Ne e dor de Tine! Așteaptă-mă să vin la Tine!”
Sfânta Ipomoni – pilda răbdării și a dăruirii
Un alt exemplu de sfințenie a fost oferit de Sfânta Ipomoni, împărăteasa care, după moartea soțului ei, a ales să se retragă la mănăstire, unde a primit numele ce înseamnă „răbdare”. „A fost o femeie care a trăit o viață pilduitoare, dedicată lui Dumnezeu. Și-a crescut fiii în credință, iar unul dintre ei, Constantin, avea să fie ultimul împărat bizantin. Dumnezeu a rânduit ca ea să nu vadă căderea Constantinopolului”, a subliniat ierarhul.
Pilda sfinților pentru lumea de astăzi
În încheiere, Înaltpreasfințitul Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să urmeze exemplul sfinților, amintind că și în istoria românilor există numeroase modele de statornicie în credință: „Mulți dintre înaintașii noștri au fost sfinți și au trăit o viață pilduitoare, asemenea Brâncovenilor, voievozilor Ștefan cel Mare și Neagoe Basarab, dar și sfinților români canonizați recent. Mai ales în Dobrogea, pământul binecuvântat al primilor martiri, avem o mulțime de sfinți – mucenici, cuvioși și ierarhi. Să le urmăm pilda, căci, urmând viața lor, ne vom sfinți și noi.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, miercuri, 12 martie:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, prăznuim astăzi trei sfinți atât de importante, cu viața pilduitoare pentru noi toți. Cum să ne păzim credința, tezaurul cel mai valoros pe care îl avem? Căci, dacă păzim credința, ne păzim pe noi înșine pentru veșnicie, pentru a fi în lumină și în viața cea fără de sfârșit, plină de bucurie.
Sfântul Nichifor a fost Patriarh al Constantinopolului. În timpul său, era erezia împotriva icoanelor. După ce a propovăduit adevărul, s-a sfârșit în ziua de 13 martie. După el, au urmat cei puși de împărații eretici, Leon Armeanul și celălalt împărat eretic, care au fost atât de cruzi au numit patriarhi nelegitimi, necanonici, oameni care nu aveau dreapta credință, ci credința strâmbă de a prigoni icoanele.
Dumnezeu, însă, a rânduit ca, în cele din urmă, pe tronul împărăției de la Constantinopol să se ridice împărăteasa Teodora, cu fiul ei minor, Mihail. Până când acesta a ajuns matur, împărtăteasa a condus imperiul și a avut o misiune foarte frumoasă. În timpul său, au fost aduse sfintele moaște ale Sfântului Nichifor, la 13 ani după moartea sa. Chiar în ziua de 13 martie, ziua trecerii sale la Domnul, moaștele au fost readuse la Constantinopol.
Așa cum Sfântul Ioan Gură de Aur a fost alungat din scaun pentru că nu îngăduia imoralitatea și a fost readus după 30 de ani, tot astfel, Sfântul Nichifor a fost readus la Constantinopol după 13 ani. A fost așezat în Biserica Sfânta Sofia, de unde fusese alungat. Poporul s-a rugat pentru iertarea greșelilor înaintașilor.
Cine a fost cel care a adus sfintele moaște ale Sfântului Nichifor? Patriarhul Tarasie al Constantinopolului, care a restabilit dreapta credință împreună cu împărăteasa Teodora, convocând un sinod ce a readus icoanele la cinstea lor, împreună cu sfintele moaște și Sfânta Cruce.
Tot astăzi prăznuim o sfântă muceniță, Hristina. Aceasta a fost râvitoare pentru credință. În vremea marilor prigoane, ea era doar o copilă tânără, dar stăpânită de dragostea lui Dumnezeu. Propovăduia adevărul despre Hristos, în timp ce creștinii se ascundeau.
Avea o dorință atât de mare după Dumnezeu, a spus: „Eu trebuie să-L mărturisesc pe Hristos, căci, dacă nu-L mărturisesc, simt că nu mai trăiesc.” A fost prinsă și amenințată cu moartea, însă a răspuns: „Pentru mine, moartea nu este înspăimântătoare. Dacă mor pentru Hristos, mă voi duce la El, iar El mă va primi în viața cea mai plină de lumină și de bucurie pentru totdeauna.”
Și astfel, Sfânta Hristina și-a încheiat mucenicia, primind cununa cea neveștejită. Înainte de a i se tăia capul, a zis: „Hristoase, pentru Tine am mărturisit! Te iubesc! Ne e dor de Tine! Așteaptă-mă să vin la Tine!”
Astăzi pomenim și o sfântă cu un nume neobișnuit: Ipomoni, care înseamnă răbdare. Ea a fost împărăteasă provenind din neamul sârbilor, fiică de împărat și voievod. Cu puțin timp înainte de urcarea pe tron a lui Ioan Paleologul, s-a căsătorit cu acesta, purtând inițial un alt nume – Rodica.
Au trăit împreună 35 de ani și au avut 8 copii – șase băieți și douăfete. Era o femeie cu multă râvnă, cu mare evlavie la Sfântul Patapie. Făcea danii la mănăstiri și biserici.
Și-a crescut fiii în frica de Dumnezeu, iar doi dintre aceștia au fost împărțiți – Mihail și Constantin, cel din urmă fiind ultimul împărat bizantin, înainte ca cetatea Constantinopolului să cadă sub turci.
După moartea soțului ei, Sfânta Ipomoni a ales să meargă la mănăstire. Deși fusese împărăteasă, în mănăstire a primit ascultare și a fost smerită. Acolo i s-a dat numele Ipomoni , adică răbdare , pentru că într-adevăr era o femeie răbdătoare.
A trecut la Domnul în anul 1450, cu trei ani înainte de căderea Constantinopolului. Dumnezeu a rânduit să nu vadă acest nenorocire și să nu fie martoră la sfârșitul tragic al fiului ei, Constantin, ultimul împărat bizantin.
Când a intrat în mănăstire, și-a împărțit avea săracilor. În semn de evlavie față de Sfântul Patapie, a ajutat la ridicarea unor biserici și mănăstiri. Moaștele Sfântului Patapie au fost ascunse într-o peșteră, alături de capul Sfintei Ipomoni. După moartea sa, trupul i-a fost așezat în mormânt, iar capul a fost dus lângă moaștele Sfântului Patapie, unde se face pomenirea ei cu multă evlavie.
Cei ce au o credință vie, statornică și lucrătoare, nu și-o pierd, indiferent de rangul pe care îl dobândesc în viață.
Dacă Sfânta Hristina nu oferă pildă de curaj, bărbăție și dorință de a fi cu Dumnezeu, Sfântul Nichifor nu arată statornicia și puterea credinței, iar Sfânta Ipomoni este exemplul de smerenie și dăruire.
Trebuie să învățăm și să ne creștem copiii în frica lui Dumnezeu, urmând pilda înaintașilor noștri. Mulți dintre ei au fost sfinți și au trăit o viață pilduitoare, asemenea Brâncovenilor, voievozilor Ștefan cel Mare și Neagoe Basarab, dar și sfinților români canonizați recent.
Mai ales în Dobrogea, pământul binecuvântat al primilor martiri, avem o mulțime de sfinți – mucenici, cuvioși și ierarhi. Să le urmăm pildă, căci, urmand viața lor, ne vom sfinți și noi.
Dumnezeu să ne primească sfintele rugăciuni!”
