În prima zi de Paști, duminică, 12 aprilie, după concertul pascal susținut de Corala bărbătească „Armonia” a Arhiepiscopiei Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop al Tomisului a rostit un amplu cuvânt de învățătură, în care a explicat sensul profund al Învierii lui Hristos și legătura dintre cruce și viața veșnică.
Învierea – centrul vieții creștine
În deschiderea cuvântului său, ÎPS Teodosie a subliniat că Învierea este sărbătoarea care dă sens întregii vieți liturgice și duhovnicești:
„Sărbătoarea aceasta, cea mai vie, care dă sens și valoare tuturor celorlalte sărbători, ne copleșește atât de mult. Aș vrea să vă pun la inimă înțelesul acestei ultime cântări. Noi, în fiecare Liturghie, de fapt, parcurgem istoria mântuirii noastre, a tuturor. În această cântare vedem crucea, dar vedem și Învierea. Cântarea aceasta este de la scoaterea Sfintei Cruci de joi seara, dar cu această perspectivă a Învierii, pentru că nu putem concepe crucea fără Înviere și Învierea fără cruce”.
Timpul, înghițit de veșnicie
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre chemarea omului de a depăși limitele timpului și de a trăi în perspectiva veșniciei:
„Noi suntem în timp, dar nu trebuie să rămânem doar în timp, ci să fim mereu uniți cu veșnicia. Sfântul Apostol Pavel amintește mereu de venirea a doua a Domnului (…). La învierea cea de obște se desparte lumina de întuneric și veșnicia înghite timpul (…), iar moartea a fost desființată”.
Biruința asupra morții și chemarea la asumarea crucii
Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a evidențiat că viața creștină presupune asumarea suferinței în lumina Învierii:
„De aceea se întreabă profetul: «Unde-ți este, moarte, boldul tău?». A înviat Hristos și boldul tău a fost zdrobit (…). Mereu să fim purtători ai crucii, că pe toți ne cheamă Domnul să ne purtăm crucea. Crucea este asumarea suferințelor pentru păcatele pe care le-am săvârșit”.
Bucuria pascală – o trăire lăuntrică
În partea finală a cuvântului său, ÎPS Teodosie a îndemnat la o trăire autentică a bucuriei pascale:
„Să trăim această săptămână în lumină; dacă ne bucurăm, să ne bucurăm mai ales cu sufletul. Ne bucurăm și cu trupul, dar condus și vegheat de sufletul nostru, care trebuie să fie aprins mereu de credință (…). Unde este harul lui Dumnezeu, este Hristos (…). Și unde este Hristos, se află și Tatăl și Duhul Sfânt”.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris cuvântul de învățătură rostit de ÎPS Teodosie, duminică, 12 aprilie, în prima zi de Înviere, după concertul pascal susținut de Corala bărbătească „Armonia” a Arhiepiscopiei Tomisului:
„Hristos a înviat!
Sărbătoarea aceasta, cea mai vie, care dă sens și valoare tuturor celorlalte sărbători, ne copleșește atât de mult. Aș vrea să vă pun la inimă înțelesul acestei ultime cântări. Noi, în fiecare Liturghie, de fapt, parcurgem istoria mântuirii noastre, a tuturor.
În această cântare vedem crucea, dar vedem și Învierea. Cântarea aceasta este de la scoaterea Sfintei Cruci de joi seara, dar cu această perspectivă a Învierii, pentru că nu putem concepe crucea fără Înviere și Învierea fără cruce.
De aceea, Domnul Iisus Hristos, când S-a înălțat de pe pământ la cer, avea semnele suferințelor și avea semnul crucii. Aureola Mântuitorului, când Se înalță la cer, are și semnul crucii, pentru că veșnicia străbate timpul și face ca timpul să aibă o plinire.
Noi suntem în timp, dar nu trebuie să rămânem doar în timp, ci să fim mereu uniți cu veșnicia. Sfântul Apostol Pavel, care a scris 16 epistole, dintre care s-au păstrat 14, în fiecare epistolă amintește de venirea a doua a Domnului, când va fi ziua aceea mare, care nu se va mai sfârși.
La învierea cea de obște se desparte lumina de întuneric și veșnicia înghite timpul, iar timpul, care este trecător, cum este acum, când ne numărăm anii și ne gândim cât mai trăim, acolo va fi înghițit de veșnicie. După cum, prin răscumpărare, păcatul nostru, dacă ne-am ostenit și noi să primim roadele răscumpărării prin osteneala noastră, nu mai este, iar moartea a fost desființată.
De aceea se întreabă profetul: „Unde-ți este, moarte, boldul tău?. A înviat Hristos și boldul tău a fost zdrobit, iar tu ai fost desființată, moarte!”. Nu mai este, la sfârșit, când vine Domnul a doua oară, decât lumină, iar întunericul va fi departe.
De aceea, cei ce ne ostenim, credem, mărturisim adevărul, trăim cu Hristos, cu Maica Domnului, cu sfinții, trebuie să trăim această perspectivă. Mereu să fim purtători ai crucii, că pe toți ne cheamă Domnul să ne purtăm crucea. Crucea este asumarea suferințelor pentru păcatele pe care le-am săvârșit.
Iată, săptămâna trecută am trăit Patimile lui Hristos, iar în noaptea care a trecut trăim Învierea lui Hristos. Acum o trăim în viața cea vremelnică, dar să ne pregătim în fiecare zi să avem, prin Înviere, viața cea veșnică.
Să fie timpul răpit de veșnicie și noi să fim în veșnicia luminii, că Hristos este Lumina lumii. Unde este El, întunericul dispare, moartea a fost nimicită și viața stăpânește. Să facem și noi să stăpânească în noi lumina, adevărul, viața; Hristos le împlinește pe toate acestea.
Să trăim această săptămână în lumină; dacă ne bucurăm, să ne bucurăm mai ales cu sufletul. Ne bucurăm și cu trupul, dar condus și vegheat de sufletul nostru, care trebuie să fie aprins mereu de credință, iar în suflet să rămână harul lui Dumnezeu, căci unde este harul lui Dumnezeu, este Hristos, pentru că El ne-a adus harul. Și unde este Hristos, se află și Tatăl și Duhul Sfânt, că Hristos nu stă niciodată despărțit de Tatăl și de Duhul Sfânt.
De aceea, mulțumim lui Dumnezeu pentru această sărbătoare, pentru seara frumoasă de vineri, când am înconjurat biserica, pentru noaptea care a trecut, că a fost atât de blândă, pentru ziua de astăzi, că iată au fost atâtea ploi săptămâna trecută și vânt, iar acum Dumnezeu ne-a dat și timpul acesta blând, ca să ne bucurăm de toate bucuriile ce se cuvin în ziua de Paști.
Acum aș vrea, s-au adus bucatele aici, să pun pe coriști să cânte „Tatăl nostru”, să binecuvântăm toate ofrandele și să stau cu dumneavoastră câteva minute, să ciocnesc cu fiecare câte un ou și un pahar de vin.”
