ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a transmis un mesaj adresat în mod special femeilor, în cadrul predicii rostite sâmbătă, 25 aprilie, după săvârșirea Acatistelor Învierii Domnului, al Sfintelor Femei Mironosițe și al Sfinților Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest și Sava Brancovici, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Curajul femeilor mironosițe, model pentru credincioși
Ierarhul a evidențiat rolul esențial al femeilor mironosițe în mărturisirea Învierii Domnului, subliniind curajul și credința lor, în contrast cu teama ucenicilor:
„Femeile au fost cele dintâi care s-au bucurat să-L cunoască pe Hristos după ce a înviat din morți (…) Ele sunt, cu adevărat, primele mărturisitoare ale adevărului Învierii.”
Arhiepiscopul Tomisului a amintit că acestea au mers la mormânt cu miruri, în ciuda fricii și a incertitudinilor, devenind astfel exemplu de credință lucrătoare.
Mesaj direct către femei: „Hristos nu rămâne dator pentru jertfă”
În partea centrală a cuvântului său, ÎPS Teodosie a adresat un îndemn direct femeilor credincioase:
„Bucurați-vă, voi, cele care urmați acestor femei mironosițe, că mare mângâiere veți avea, pentru că Hristos nu rămâne niciodată dator pentru jertfa voastră.”
Totodată, ierarhul a vorbit despre rolul maternității în viața creștină, citând din învățătura Sfântului Apostol Pavel:
„Să aveți cât mai mulți copii, căci prin aceștia vă dobândiți mântuirea.”
El a subliniat că nașterea de prunci este o binecuvântare și o formă de împreună-lucrare cu Dumnezeu în aducerea vieții pe lume.
Îndemn la responsabilitate și credință
Arhiepiscopul Tomisului a atras atenția și asupra responsabilității pe care o implică darul vieții:
„Orice femeie, când naște, este îmbrățișată de Dumnezeu, pentru că aduce viață (…) De aceea, este mare nevoie de atenție la această bucurie a femeilor de a avea copii și de a-i crește.”
În același timp, ierarhul a vorbit despre importanța păstrării credinței, evocând exemplul sfinților mărturisitori din Transilvania, Ilie Iorest și Sava Brancovici, care au apărat Ortodoxia în vremuri de prigoană.
Credința – „comoara cea mai de preț”
În încheiere, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să rămână statornici în credință și să caute comuniunea cu Dumnezeu:
„Credința este lumina sufletelor noastre. Prin credință Îl vedem acum pe Dumnezeu (…) dar Îl vom vedea față către față în viața cea viitoare.”
Predica s-a încheiat cu un apel la rugăciune și la urmarea exemplului sfinților, pentru dobândirea păcii, dragostei și bucuriei în viața creștină.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 25 aprilie, după Acatistele Învierii Domnului, al Sf. Mironosițe și al Sf. Ier. Mărturisitori Ilie Iorest și Sava Brancovici, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos a înviat!
Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, acatiste atât de frumoase și hrănitoare de suflet am citit și în seara aceasta: acatistul sfintelor femei, atât de curajoase, de îndrăznețe, atât de biruitoare ale fricii și ale slăbiciunii omenești, încât ele, cu adevărat, i-au rușinat pe apostoli.
Apostolii nu au îndrăznit să vină la mormânt și nici nu au stat până când Domnul a fost pus în mormânt, decât Sfântul Ioan. Iar aceste femei ar fi vrut să rămână acolo după ce Domnul a fost pus în mormânt de Iosif și Nicodim.
S-au unit astfel cântările către femeile mironosițe cu pomenirea celor doi bărbați vrednici, Iosif și Nicodim. Nicodim era învățător de lege, iar Iosif era un om înstărit, dar credincios, care avea pregătit un mormânt al său. În acel mormânt curat L-au pus pe Domnul. Femeile plângeau și însoțeau punerea în mormânt cu lacrimile lor pline de jale și durere. Ar fi vrut să rămână, dar nu mai era voie, pentru că ziua următoare era Paștele evreilor. Au plecat acasă, dar s-au grăbit să se întoarcă înainte de răsăritul soarelui, după ziua sâmbetei, în prima zi a săptămânii, duminica.
Nu au venit cu mâna goală, ci au cumpărat miruri ca să ungă trupul Domnului. Pe drum erau pline de grijă: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului, ca să-L ungem pe Domnul?”
Când au ajuns, au văzut că piatra era deja dată la o parte. Au intrat în mormânt, dar nu au găsit trupul Domnului. Au văzut doi îngeri, unul către cap și altul către picioare, unde fusese pus trupul lui Iisus. Iar unul dintre îngeri le-a spus: „De ce căutați pe Cel viu între cei morți? A înviat, nu mai este aici. Mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea și acolo Îl vor afla.”
Femeile au plecat de la mormânt, în afară de Maria Magdalena, care a rămas și a plâns, dorind să vadă adevărul și să-L întâlnească pe Cel înviat. Celelalte femei au fost întâmpinate de Iisus, Care le-a zis: „Bucurați-vă!” Ele L-au cunoscut și au vrut să-I cuprindă picioarele, dar El le-a spus: „Nu vă atingeți de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergeți și spuneți fraților Mei că voi merge în Galileea și acolo Mă vor afla.”
Maria Magdalena a continuat să plângă la mormânt. A văzut un om și a crezut că este grădinarul și L-a întrebat: „Spune-mi dacă L-ai luat pe Iisus din mormânt, unde L-ai pus?”
El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Apoi, plângând mai departe, Maria, pentru că voia să afle și se ruga: „Doamne, arată-mi unde ești!”, Iisus i-a vorbit. La început nu I-a recunoscut glasul, dar când El i-a zis: „Marie!”, deodată ea s-a cutremurat, s-a întors, L-a văzut, L-a cunoscut și a zis: „Rabuni!”, adică „Învățătorule!”.
Și iată, prima dată S-a arătat Mariei Magdalena, apoi Maicii Sale și femeilor mironosițe care au plecat pe cale.
Femeile au fost cele dintâi care s-au bucurat să-L cunoască pe Hristos după ce a înviat din morți, să vadă strălucirea luminii în care era îmbrăcat și rănile din mâini, din picioare și din coastă. Ele sunt, cu adevărat, primele mărturisitoare ale adevărului Învierii.
Bucurați-vă, voi, cele care urmați acestor femei mironosițe, că mare mângâiere veți avea, pentru că Hristos nu rămâne niciodată dator pentru jertfa voastră. Să aveți cât mai mulți copii, căci prin aceștia vă dobândiți mântuirea, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Femeia se va mântui prin naștere de prunci, dacă stăruiește în credință și în răbdare la Dumnezeu.”
Un sfânt părinte ne spune atât de lămurit: orice femeie, când naște, este îmbrățișată de Dumnezeu, pentru că aduce viață. Viața o dă Dumnezeu, iar femeia o aduce la lumină. De aceea, cu cât are mai mulți copii, cu atât mai mari sunt darurile pe care le primește. Iar când o femeie își leapădă pruncul, atunci o îmbrățișează diavolul. De aceea, este mare nevoie de atenție la această bucurie a femeilor de a avea copii și de a-i crește.
Iată, sfinții noștri români din Transilvania sunt mari mărturisitori: Sfântul Ilie Iorest, care a venit și s-a călugărit la Putna, fiind din Transilvania, iar Sfântul Sava Brancovici a fost călugărit și hirotonit în Țara Românească.
Au luptat pentru credință. Trei ani a fost mitropolit la Bălgrad (Alba Iulia) Sfântul Sava Brancovici, iar în acești ani a cutreierat tot Ardealul, de la Brașov până la Maramureș, întărindu-i pe credincioși, pentru că atunci se răspândeau credințele străine ale calvinilor.
A fost și o unire formală cu Roma, în anul 1698, dar acești sfinți au suferit mult. Stăpânea atunci împăratul de la Viena în Transilvania, iar ei au fost puși în lanțuri, târâți și chinuiți, dar au răbdat și i-au îndemnat pe toți, spunând că nu există o comoară mai mare decât credința strămoșească.
Și astăzi, transilvănenii păstrează această mărturisire și au cele mai frumoase pricesne, izvorâte din durerea lor în apărarea credinței.
Să-i rugăm pe sfinții Sava Brancovici și Ilie Iorest, împreună cu sfintele femei mironosițe, să ne fie nouă rugători înaintea lui Dumnezeu, ca să avem și noi mai multă râvnă, pace, dragoste și bucurie, pentru întărirea credinței noastre în bunul Dumnezeu.
Să ne ajute Dumnezeu în tot ceea ce avem de făcut și să rămânem credincioși Lui în permanență, pentru că credința este lumina sufletelor noastre. Prin credință Îl vedem acum pe Dumnezeu, cum spune Sfântul Apostol Pavel, „ca într-o ghicitură”, dar Îl vom vedea față către față în viața cea viitoare.
Amin.”
