Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, a vorbit luni, 13 iulie, despre evlavia pe care a purtat-o de-a lungul anilor față de Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, evocând perioada în care a trăit în București și participa la procesiunile organizate în cinstea ocrotitorului Capitalei.
Mărturisirea a fost făcută în predica rostită după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, săvârșită în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, în ziua în care Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfântul Arhanghel Gavriil, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Sfânta Muceniță Maria (Golinduhia) și Sfântul Cuvios Ștefan Savaitul.
„Mereu mă închinam la moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie”
Vorbind despre noua sărbătoare a Aducerii moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie în Catedrala Mitropolitană din București, marcată la 13 iulie, Înaltpreasfințitul Teodosie a făcut și o mărturisire personală despre anii petrecuți în Capitală.
„Am stat 25 de ani în București, de la începutul studenției și până în anul 2001, când am venit aici. Mereu mă închinam la moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie și vedeam, la procesiuni, mulțimea credincioșilor veniți din toată țara să le cinstească”, a mărturisit Arhiepiscopul Tomisului.
Istoria aducerii moaștelor la București
În cuvântul de învățătură, ierarhul a prezentat și istoria Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, explicând cum moaștele sale au fost descoperite în apele râului Lom și au ajuns, în cele din urmă, în București.
„Iată că s-a îndreptat spre București, iar sfintele moaște au fost primite în Catedrala Mitropolitană”, a spus ÎPS Teodosie, amintind că drumul carului tras de doi boi a fost considerat semnul voii lui Dumnezeu.
Arhiepiscopul Tomisului a evocat și momentul din timpul războiului ruso-turc din anii 1768–1774, când generalul rus Petru Saltîkov intenționa să ducă moaștele în Rusia.
„Domnitorul Țării Românești l-a rugat stăruitor: «Dați-ne această mângâiere, că multe pagube am avut în timpul acestui mare război»”, a relatat ierarhul, arătând că, în cele din urmă, moaștele au rămas în Țara Românească.
Minunile Sfântului Cuvios Dimitrie
Înaltpreasfințitul Teodosie a subliniat că evlavia credincioșilor față de Sfântul Cuvios Dimitrie s-a întărit prin numeroasele minuni săvârșite de-a lungul timpului.
„La vreme de secetă, sfintele moaște au fost scoase în procesiune și a venit ploaia. În vremea holerei, au fost din nou purtate în procesiune, iar boala a încetat. Multe alte minuni s-au săvârșit la racla Sfântului Cuvios Dimitrie”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Sfântul Arhanghel Gavriil, vestitorul mântuirii
În prima parte a predicii, ÎPS Teodosie a explicat de ce Sfântul Arhanghel Gavriil ocupă un loc atât de important în tradiția Bisericii.
„Sfântul Arhanghel Gavriil le-a descoperit multe atât celor din Vechiul Testament, cât și celor din Noul Testament”, a afirmat ierarhul, amintind că acesta a vestit nașterea prorocului Samuel, a Maicii Domnului și a Sfântului Ioan Botezătorul.
Îndemn la urmarea vieții sfinților
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să privească spre exemplul sfinților pomeniți în această zi și să le urmeze viața de rugăciune și jertfă.
„Toți sfinții pomeniți astăzi ne sunt rugători și ne sunt ajutători, pentru ca și noi să le urmăm pilda jertfei și a vieții lor curate și să avem bucuria de a trăi cu Hristos în viața aceasta, ca să fim împreună cu El și în viața cea viitoare”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 13 iulie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
În această zi sunt pomeniți mari sfinți. Cel mai mare dintre sfinții pomeniți astăzi este Sfântul Arhanghel Gavriil, împreună cu soborul său. De ce este pomenit? Ca să știm și noi cum au venit atât de multe bucurii în neamul omenesc.
În primul rând, așa cum spune sinaxarul zilei, Sfântul Arhanghel Gavriil a fost cel care i-a descoperit celui ce a scris primele cinci cărți ale Sfintei Scripturi toate cele privitoare la începutul lumii.
Cine a scris aceste cărți? Iată, chiar Moise a scris primele cinci cărți ale Sfintei Scripturi. El nu ar fi avut cunoștință despre cum a început lumea, cine i-a făcut pe îngeri, cine a făcut toate cele văzute și nevăzute, decât prin descoperirea dumnezeiască pe care i-a adus-o Sfântul Arhanghel Gavriil. Acestea i le-a făcut cunoscute.
De asemenea, Sfântul Arhanghel Gavriil le-a descoperit multe atât celor din Vechiul Testament, cât și celor din Noul Testament.
Iată, el a fost acela care, atunci când Ana, mama lui Samuel, s-a rugat să aibă copii, i-a vestit că, pentru rugăciunea ei stăruitoare, va avea un fiu. Și iată că l-a avut pe Samuel, cel care avea să-l ungă rege pe David.
De asemenea, Sfântul Arhanghel Gavriil este pomenit pentru că a vestit nașterea Fecioarei Maria bătrânilor Ioachim și Ana. Tot el i-a descoperit arhiereului Zaharia că rugăciunea sa a fost ascultată și că soția sa, Elisabeta, va naște un fiu la bătrânețe.
De aceea îl pomenim astăzi pe Sfântul Arhanghel Gavriil.
Dar îl pomenim și pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, din Basarabov.
El a fost un om simplu, dar foarte rugător. Era păstor de oi și nu doar păstorea oile, ci se ruga necontenit și postea. La un moment dat a hotărât să meargă la o mănăstire de pe Valea Lomului, în sudul Dunării. Acolo s-a nevoit. Iar când i-a venit ceasul sfârșitului, și-a așezat trupul între două pietre. Au venit însă ape mari, iar pietrele au ajuns în apele Lomului.
După o vreme, o fetiță stăpânită de un duh necurat a avut un vis. I s-a arătat Sfântul Cuvios Dimitrie și i-a spus:
„Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă, te vei vindeca.”
Fetița le-a povestit părinților ceea ce visase. Sfântul i-a mai spus:
„Veți vedea noaptea o lumină deasupra trupului meu.”
Au venit, au văzut lumina, au scos trupul din apă și, cu adevărat, fetița s-a vindecat. Atunci s-a pus întrebarea unde să fie dus trupul Cuviosului Dimitrie. Unii au dorit să-l ducă la Sofia, dar nu se lăsa dus. L-au adus până la Dunăre, ca să vadă încotro va fi voia lui Dumnezeu să meargă, și s-au rugat.
S-a aflat despre această comoară duhovnicească și domnitorul Țării Românești. Acesta a venit împreună cu mitropolitul, cu episcopi și cu preoți. Au ajuns la Dunăre și s-au rugat să se arate unde dorește sfântul să fie așezat. Au pus racla cu sfintele sale moaște într-un car tras de doi boi, pentru a vedea încotro se vor îndrepta. Iată că s-a îndreptat spre București, iar sfintele moaște au fost primite în Catedrala Mitropolitană.
Mai târziu, în vremea marelui război dintre ruși și turci, generalul Petru Saltîkov voia să ducă sfintele moaște în Rusia. Însă, domnitorul Țării Românești l-a rugat stăruitor:
„Dați-ne această mângâiere, că multe pagube am avut în timpul acestui mare război.”
Era vremea războiului din 1768–1774.
Generalul s-a învoit și a lăsat moaștele în Țara Românească, luând doar mâna dreaptă a sfântului, pe care a dus-o la Lavra Pecerska.
De atunci, Sfântul Cuvios Dimitrie este ocrotitorul Bucureștilor.
Din acest an avem și această sărbătoare: Aducerea sfintelor moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrie în Catedrala Mitropolitană din București, la data de 13 iulie.
S-au făcut multe minuni. La vreme de secetă, sfintele moaște au fost scoase în procesiune și a venit ploaia. În vremea holerei, au fost din nou purtate în procesiune, iar boala a încetat. Multe alte minuni s-au săvârșit la racla Sfântului Cuvios Dimitrie.
Am stat 25 de ani în București, de la începutul studenției și până în anul 2001, când am venit aici. Mereu mă închinam la moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie și vedeam, la procesiuni, mulțimea credincioșilor veniți din toată țara să le cinstească.
Iată, astăzi o prăznuim și pe Sfânta Muceniță Maria. Aceasta se numea mai înainte Golinduhia. Ea L-a cunoscut pe Hristos și a început să creadă în El. Însă era prigonită chiar de cei din familia sa. S-a rugat neîncetat lui Hristos, despre Care auzise că este Fiul lui Dumnezeu, și a îndurat multe chinuri. A fost aruncată în închisoare, unde a stat optsprezece ani. Apoi a fost aruncată într-o groapă cu o fiară sălbatică, dar a îmblânzit fiara, care stătea liniștită lângă ea. După aceea a fost scoasă și dusă într-o casă pentru a fi necinstită. Dar ea s-a rugat, iar toți cei care veneau să o necinstească deveneau neputincioși înaintea ei.
Această Maria a fost plină de darurile lui Dumnezeu pentru jertfa vieții sale. Și-a cunoscut mai înainte sfârșitul, iar după moarte trupul ei a rămas curat, neputrezit și plin de raze de lumină. De aceea a fost cinstită, iar sfintele ei moaște au ajuns să fie cinstite de credincioși.
Prăznuim astăzi și pe Sfântul Cuvios Ștefan Savaitul, un părinte cu o viață plină de jertfă, de postire și de rugăciune.
Iată, toți sfinții pomeniți astăzi ne sunt rugători și ajutători, pentru ca și noi să le urmăm pilda jertfei și a vieții lor curate și să avem bucuria de a trăi cu Hristos în viața aceasta, ca să fim împreună cu El și în viața cea viitoare.
Amin.”
