Credincioșii s-au adunat în număr mare la slujba de acatist în Catedrala Arhiepiscopală din Constanța, unde au fost pomeniți doi mari sfinți ai Bisericii Ortodoxe: Sfântul Haralambie și Sfântul Teodor Stratilat. În cadrul rugăciunilor, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit despre puterea sfinților și minunile care s-au săvârșit prin aceștia, îndemnând la statornicie în credință.
”Fiecare seară de acatiste ne hrănește sufletele în chip minunat. Nu știi care-i mai frumos dintre acatiste și iată, și acestea din această seară ne-au arătat atâta frumusețe, lumină strălucitoare, har și putere făcătoare de minuni.
Sfântul Teodor Stratilat, care a pătimit atât de mult și prin care s-au făcut atâtea minuni, a arătat puterea lui Dumnezeu, încât și călăii au strigat: „Mare este Dumnezeul creștinilor!”. Dar pentru că n-au renunțat la idoli, ci au rămas mai departe cu idolii lor, după ce au văzut atâtea semne – unul căruia i s-a întors capul la spate, altul care a căzut la pământ – au uitat, pentru că demonul niciodată nu stă pe loc. Pentru că ei cinsteau idolii, demonii aveau putere asupra lor și i-au întors din credință la necredință. Dar mulți au rămas în credință, pentru că au primit botezul și au renunțat la idoli.
Iată, aceasta-i viața pământească: o luptă continuă cu cel viclean, care niciodată nu are astâmpăr. Și iată, Teodor Stratilat, marele mucenic, a rămas în amintirea tuturor creștinilor. Trupul său a rămas neputrezit și făcător de minuni și iată, îl mărturisim și acum, de peste 17 secole.
Celălalt sfânt, Sfântul Haralambie, este cu adevărat unic prin ceea ce a făcut pe pământ, prin modul în care a pătimit și a trăit și prin minunile ce s-au făcut prin el, căci Dumnezeu lucra prin el multe puteri și minuni. A dus o viață frumoasă de rugăciune, de credință. Era episcop al Magneziei și se ruga necontenit, iar prin rugăciunile sale se săvârșeau multe tămăduiri. Dar iată, a venit prigoana cea mare, încât a fost răpit chiar din biserică, pentru a fi dus să jertfească idolilor. El n-a cârtit, dar s-a rugat mereu. Avea 113 ani și puterile nu i se împuținau, pentru că rugăciunea, postirea, privegherea continuă și dragostea față de Dumnezeu și față de oameni îl țineau ca într-o vârstă tânără. Căci rugăciunea nici nu obosește, nici nu îmbătrânește. Vine timpul firii să se oprească viața, dar mulți oameni vârstnici mor în putere, mulțumind lui Dumnezeu.
Și iată, a fost dus acolo, s-a împotrivit, a fost atât de mult bătut și chinuit, dar el se ruga și nu simțea durerea. Cu unghii de fier înroșite în foc i se sfâșia trupul, dar nu simțea nimic, nici răni nu se vedeau. Călăii nu înțelegeau, căci ei nu mai puteau de oboseală, iar acest bătrân cu barba lungă se ruga și era vesel. Nu știau ce să-i mai facă. Au venit călăii fruntași, crezând că soldații lor sunt prea neputincioși, dar n-au putut să facă mai mult. Dimpotrivă, Sfântul Haralambie a înmulțit minunile.
Văzând însuși împăratul câte minuni face, a zis: „Ce-i asta? Poți să înviezi și morți și să alungi demoni?”. Și a răspuns Sfântul Haralambie: „De ce mă întrebi? Adu mortul să-l văd!”. Și i-au adus un mort, iar el l-a înviat. Și i-au adus un om demonizat, iar acela s-a vindecat. Și nu știa ce să mai înțeleagă împăratul. Și iată, mult l-au chinuit pe Sfântul Haralambie.
Unul dintre călăi, crezând că ceilalți sunt prea slabi, când au început din nou chinurile cu fiare înroșite în foc, văzând că nu se văd semne pe trupul Sfântului, a luat el fiarele și a zis: „Voi sunteți prea slabi!”, și s-a năpustit asupra Sfântului Haralambie cu forță. Dar i-au rămas mâinile agățate de trupul sfântului, de la cot, și nu mai putea de durere. Atunci l-a rugat pe sfânt să-l ierte, iar Sfântul Haralambie s-a rugat, și Dumnezeu ascultă rugăciunile celor drepți, și s-a făcut sănătos.
Părea că va fi recunoscător mereu, dar, pentru că a rămas păgân, n-avea cum să mai aibă puterea lui Dumnezeu. A avut puterea lui Dumnezeu pe moment, când s-a rugat Sfântul Haralambie. Și iată, așa l-au chinuit îndelung. Până la urmă, au pus să fie tras de un cal 15 stadii. Și calul acela era sălbatic și au gândit că-l va zdrobi. Dar trupul Sfântului Haralambie era deasupra, iar calul a vorbit și i-a blestemat, prin vorbirea lui, pe călăii care l-au adus pe sfânt să-l chinuiască, căci era omul lui Dumnezeu.
Văzând că nimic nu mai folosește, iată, au hotărât să-l ducă să-i taie capul. Sfântul s-a rugat cu multă blândețe, ca Dumnezeu să-i ierte pe toți călăii și să le dea lumină. Și iată, s-a deschis cerul, iar Sfântul Haralambie s-a rugat și a zis: „Doamne, primește-mă și pe mine în locașurile Tale, că bogate sunt cerurile Tale și mulți se odihnesc în casa Ta cea cerească”. I s-a tăiat capul și era plin de bucurie că s-a înălțat la cer.
Și Sfântul Haralambie și acum se roagă pentru noi, este tămăduitor și ajutător pentru cei care gospodăresc și se ostenesc. Și se face sfințirea apei, iar luni voi face și eu sfințirea apei, și cu rugăciunea Sfântului Haralambie, așa cum am făcut în ziua Sfântului Trif, pe 1 februarie. Voi face și la Biserica Sfântul Haralambie, luni, sfințirea apei în vase mari, ca să aibă cei ce vor spor în casă și în gospodăria lor.
De aceea, iată, Sfântul Haralambie ne este nouă tuturor un povățuitor, un ajutător, un rugător și o lumină a sufletelor noastre. Toți sfinții sunt frații noștri mai mari, care se roagă pentru noi. Îi rugăm și pe Sfântul Teodor Stratilat, mucenicul, și pe Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie să nu înceteze a mijloci pentru noi la Bunul Dumnezeu, ca să fim mai statornici în rugăciunea noastră. Să nu fim ca cei ce au crezut și îndată s-au lepădat, ci dimpotrivă, să rămânem cu Dumnezeu și să alungăm mereu pe diavol.”, a spus ÎPS Teodosie.
