Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a evocat, joi, 6 august, viețile și nevoințele a doi dintre cei mai iubiți sfinți români – Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț (Hozevitul) și Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla – în cuvântul rostit după Acatistele Schimbării la Față a Domnului, ale Sfântului Ioan Iacob și ale Sfintei Teodora de la Sihla, săvârșite în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Ierarhul a prezentat momentele definitorii din viața Sfântului Ioan Iacob, subliniind că acesta a rămas orfan de ambii părinți încă din copilărie, fiind crescut de bunica sa.
ÎPS Teodosie: „Este sfântul cel mai apropiat de noi”
„Acatistul Sfântului Ioan Iacob, care a fost crescut de bunică, după ce a rămas fără mamă la numai șase luni și fără tată la doi ani, care a murit în război. A avut atâta nevoință, a mers la Mănăstirea Neamț, de acolo a plecat în Țara Sfântă, unde s-a nevoit la Sfântul Mormânt, loc în care a fost hirotonit. Apoi a fost la Schitul românesc de la Iordan, iar după aceea a mers la Hozeva, unde s-a nevoit”, a spus ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a amintit că sfântul s-a retras în peșteră împreună cu ucenicul său și a trecut la Domnul după ce se împărtășise în ajun.
„După ce, cu o zi înainte, pe 4 august, s-a împărtășit, a doua zi a murit, iar după 20 de ani a fost descoperit sfânt de slujitori care se aflau în America și îl cunoscuseră în Țara Sfântă. Sigur, este sfântul cel mai apropiat de noi, născut în 1913”, a afirmat Înaltpreasfințitul Teodosie.
Viața de nevoință a Sfintei Teodora de la Sihla
În continuare, ierarhul a vorbit despre viața Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, arătând că aceasta a ales calea nevoinței împreună cu soțul său, care s-a retras într-o mănăstire de călugări, în timp ce ea a intrat într-o mănăstire de maici.
„Sfânta Teodora s-a dus la Sihla, unde a trăit 60 de ani într-o viață atât de aspră. L-a avut mai întâi duhovnic pe părintele Pavel de la Sihăstria, iar apoi, prin rânduiala lui Dumnezeu, păsările au vestit că dorea să aibă un duhovnic care să o spovedească și să o împărtășească”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie a relatat că părinții au găsit-o în pustie călăuziți de păsări, iar duhovnicul Antonie a spovedit-o și a împărtășit-o înainte de trecerea ei la Domnul.
Pelerinaj la locul nevoinței
Arhiepiscopul Tomisului a amintit că moaștele Sfintei Teodora au ajuns ulterior la Lavra Pecerska, iar locul nevoinței sale de la Sihla a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din România.
„La locul nevoinței sale s-a ridicat o biserică de lemn, unde în fiecare an vin numeroși pelerini, la peștera care i-a fost loc de nevoință și de sfințenie”, a subliniat ierarhul.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 6 august, după Acatistele Schimbarii la Față a Domnului, al Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamt și al Sf. Cuv. Teodora de la Sihla, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, Acatiste atât de frumoase și în seara aceasta. Acatistul Sfântului Ioan Iacob, care a fost crescut de bunică, după ce a rămas fără mamă la numai 6 luni și fără tată la 2 ani, care a murit în război. A avut atâta nevoință, a mers la Mănăstirea Neamț, de acolo a plecat în Țara Sfântă, unde s-a nevoit la Sfântul Mormânt, loc în care a fost hirotonit. Apoi, a fost Schitul românesc de la Iordan, iar după aceea a mers la Hozeva, unde s-a nevoit. O vreme a fost întâistătător, apoi s-a retras în peșteră, cu ucenicul său, Pârâianu, și a stat câțiva ani, iar la 60 de ani a murit. Asta, după ce, cu o zi înainte, pe 4 august, s-a împărtășit, a doua zi a murit, iar după 20 de ani a fost descoperit sfânt de slujitori care se aflau în America și îl cunoscuseră în Țara Sfântă. Sigur, este sfântul cel mai apropiat de noi, născut în 1913.
Celălalt acatist a fost al Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, originară din Vânătorii Neamțului, căsătorită de părinții săi cu un bărbat pe care l-a convins să se retragă și el. N-au trăit viață conjugală. El a plecat la o mănăstire de călugări, în Basarabia, iar ea a venit la o mănăstire de maici, mai întâi la Vărzărești, în Vrancea. De acolo au fugit împreună cu stareța Paisia când au năvălit turcii, iar apoi Sfânta Teodora s-a dus la Sihla, unde a trăit 60 de ani într-o viață atât de aspră. L-a avut mai întâi duhovnic pe părintele Pavel de la Sihăstria, care a murit, iar apoi, prin rânduiala lui Dumnezeu, păsările au vestit că dorea să aibă un duhovnic care să o spovedească și să o împărtășească.
Au venit părinți și frați călăuziți de păsări și au găsit-o acolo. Ea le-a cerut haine, pentru că nu mai avea haine. Apoi a venit duhovnicul Antonie, a spovedit-o, a împărtășit-o și acolo a rămas până când a fost dusă, pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în satul său.
Mai târziu, sfintele sale moaște au ajuns la Lavra Pecerska, loc în care se află multe sfinte moaște. La locul nevoinței sale s-a ridicat o biserică de lemn, unde în fiecare an vin numeroși pelerini, la peștera care i-a fost loc de nevoință și de sfințenie.
Dumnezeu să ne primească sfintele rugăciuni! Amin!”
