Miercuri, 10 septembrie, după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o predică despre credința și jertfa celor trei surori mucenițe – Minodora, Mitrodora și Nimfodora.
Fecioare care s-au făcut miresele lui Hristos
Ierarhul a evocat viața celor trei surori, care au hotărât să trăiască în curăție și rugăciune, dăruind milostenie din puținul lor și neîntrerupând niciodată rugăciunea.
„Aceste trei fecioare, surori, erau credincioase și au hotărât să-și ducă viața în curăție. Se întăreau una pe alta, se rugau neîncetat și au făgăduit lui Hristos că vor să rămână mirese ale Mirelui ceresc, Iisus Hristos”, a subliniat Arhiepiscopul Tomisului.
Jertfa muceniței Minodora
ÎPS Teodosie a relatat cum, în timpul persecuției împăratului Maximian, fecioarele au fost aduse la judecată de Fronton, judecătorul său. Cea dintâi supusă chinurilor a fost Minodora, sora cea mare.
„Mereu mă rog nu acestor făpturi omenești, ci Dumnezeului Celui viu, care ne-a răscumpărat din păcat și din moarte. El a făcut cerul și pământul. Rugându-mă și crezând în El, am nădejde că voi ajunge la El în cer”, a mărturisit sfânta înaintea chinuitorilor.
După bătăi cumplite, Minodora și-a dat sufletul lui Hristos, rugându-se pentru călăii ei.
Mitrodora și Nimfodora, mărturisitoare până la moarte
Chemată apoi la judecată, Mitrodora a refuzat să aducă jertfă idolilor, spunând: „Chiar ce a pățit sora mea vreau să pățesc și eu, pentru că toate trei ne-am închinat lui Hristos, Cel ce a pătimit pentru noi și ne-a răscumpărat. Dacă noi pătimim pentru El, El ne deschide ușa Împărăției cerurilor.”
La rândul ei, Nimfodora, cea mai mică, a mărturisit: „Nu mă veți despărți niciodată de surorile mele. Ne-am rugat împreună și ne-am păstrat curăția ca să fim miresele lui Hristos. Și eu cred, mă rog și sufăr ca și surorile mele, ca să merg împreună cu ele în cetatea lui Dumnezeu.”
Amândouă au fost chinuite și ucise pentru credința lor, dar au rămas statornice în Hristos.
Moaștele, păstrate prin minune
Arhiepiscopul a arătat că, deși trupurile celor trei sfinte au fost aruncate în foc, o ploaie trimisă de Dumnezeu a stins văpaia, iar moaștele lor au rămas întregi, pline de lumină și făcătoare de minuni.
„Cele trei sfinte mucenițe – Minodora, Mitrodora și Nimfodora – au sufletele în cer și se roagă pentru noi lui Dumnezeu. De aceea ne rugăm și noi ca prin rugăciunile lor să dobândim bucuria, iertarea și mântuirea vieții veșnice”, a spus IPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 10 septembrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Astăzi cinstim trei sfinte mucenițe surori, împreună cu împărăteasa Pulheria și cu alți sfinți plini de daruri, prin răbdarea și sârguința lor către Dumnezeu.
Aceste trei fecioare, surori, erau credincioase și au hotărât să-și ducă viața în curăție. Astfel, se întăreau una pe alta, se rugau neîncetat și, din ce aveau, făceau milostenie, dar nu întrerupeau niciodată rugăciunea. Însă, pentru că în lume erau multe tulburări, certuri și tot felul de pricini de dezbinare, cele trei fecioare au hotărât să meargă într-un munte, să se roage acolo tot timpul și au făgăduit lui Hristos Dumnezeu că vor să rămână curate, să fie mirese ale Mirelui ceresc, Iisus Hristos.
Așa, rugându-se neîncetat, Hristos Dumnezeu le-a întărit să-și păstreze bucuria privegherii, a rugăciunii și credința cea curată, prin care vedeau cele de sus din cer și se bucurau și nădăjduiau în darurile pe care Dumnezeu le-a pregătit celor care Îi cheamă numele și cer ajutorul Lui.
Dar iată, a venit o prigonire foarte aspră, astfel încât împăratul Maximian a hotărât să trimită pe judecătorul său, Fronton, să caute și să vadă dacă mai sunt dintre cei care nu cinstesc pe idoli și se mai închină lui Hristos. Învățătura lui Hristos se răspândise foarte mult și, iată, au fost pârâte cele trei fecioare, că ele se rugau în lume, dar plecaseră să se roage într-un loc foarte sălbatic, pe un deal. Acolo a trimis soldații acest Fronton și le-a adus pe cele trei cu forța la judecată.
Cea mai mare dintre ele era Minodora. Au luat-o întâi pe ea și au întrebat-o: „Tu de ce nu respecți porunca împăratului să aduci jertfă zeilor?” Minodora a răspuns: „Mereu mă rog nu acestor făpturi omenești, ci Dumnezeului Celui viu, care ne-a răscumpărat din păcat și din moarte. El a făcut cerul și pământul. El Se află în cer și, făcând voia Lui și crezând în El, rugându-ne, avem nădejde că vom ajunge la El acolo, sus, în cer.”
Atunci Fronton i-a zis: „Ești încă tânără. De ce să vrei să mori înainte de vreme? Că, de nu vei respecta porunca împăratului, vei fi omorâtă.” Și ea i-a răspuns: „Decât să primesc dulcețile cele trecătoare și înșelătoare…” – pentru că Fronton îi făgăduise multe privilegii și demnități pământești.
Fecioarele erau atât de frumoase încât judecătorul însuși a fost copleșit de frumusețea lor și voia să le aibă pe una dintre ele sau chiar pe toate. Dar Minodora i-a răspuns: „Dacă voi fi chinuită și omorâtă, mă vei trimite mai repede la Mirele meu, Hristos. Căci eu nu vreau să mă îndulcesc de aceste daruri cu care mă îmbii, ca să cobor în iad, unde întunericul nu se sfârșește și chinurile sunt tot mai aspre.”
Nu înțelegeau călăul, judecătorul Fronton și nici soldații, și i-au spus: „Bateți-o până când nu va mai putea suferi și se va lepăda de Hristosul său.” Atât de mult o băteau, încât sângele țâșnea, rănile erau atât de mari, iar tot trupul era plin de răni, însă ea se ruga mereu lui Hristos și zicea: „Hristoase, primește-mi jertfa de acum. Știu că nu sunt vrednică, dar pentru aceste suferințe și pentru mărturisirea Ta, ajută-mă să ajung la Tine.”
Păgânii care priveau, mulți s-au înduioșat și au zis: „Această fată cu adevărat este credincioasă și Cel pe care Îl mărturisește îi dă putere, căci niciun om n-ar putea să-și piardă tot sângele și încă să mai vorbească, să se roage chiar și pentru călăi.” Și astfel au bătut-o până când și-a dat ultima suflare.
Atunci le-au adus pe celelalte două surori mai mici, care fuseseră puse în custodie, și le-au arătat trupul celei care a murit, Minodora, sora mai mare, zicându-le: „Vedeți ce a pățit sora voastră mai mare pentru că nu a respectat porunca împărătească? Voi să fiți înțelepte și să ascultați de împărat, iar el vă va da daruri multe, bogății și chiar privilegii și funcții în împărăția sa.”
A doua a fost luată Mitrodora, sora de mijloc, și i-au zis: „Vezi ce a pățit sora ta? Adu jertfă zeilor, ca să scapi de moarte și să nu pățești ce a pățit ea.” Dar Mitrodora a răspuns: „Chiar ce a pățit sora mea vreau să pățesc și eu, pentru că ea, împreună cu mine și cu sora mai mică, toate trei ne-am închinat și ne închinăm lui Hristos, Cel ce a pătimit pentru noi și ne-a răscumpărat. Și dacă noi pătimim pentru El, El ne va deschide ușa Împărăției cerurilor. De aceea nu te voi asculta, tu care îmi propui lucruri atât de ieftine și păgubitoare.”
Atunci judecătorul Fronton a poruncit să fie spânzurată și chinuită cu unghii de fier și cu tot felul de torturi. Și ea se ruga, răbdând, și iată, a primit și ea moartea martirică. Se bucura și binecuvânta pe Dumnezeu, zicând: „Doamne, dacă ne-ai hărăzit să suferim pentru Tine, Îți mulțumim că Tu ai suferit pentru noi. Ajută-ne să primim și noi iertarea și intrarea în lăcașurile Tale, pe care le-a pregătit Tatăl cel ceresc pentru că ai pătimit pentru noi.”
Apoi a fost adusă cea mai mică dintre surori, Nimfodora. Și după ce a murit Mitrodora, i-au zis: „Deși ești cea mai tânără, fii mai înțeleaptă decât ele. Surorile tale au murit pentru că n-au vrut să asculte porunca împăratului și au refuzat să aducă jertfe zeilor noștri, strigând către Hristos cel răstignit. Tu fii înțeleaptă și vei primi mare răsplată de la împărat.”
Dar Nimfodora a răspuns: „Nu mă veți despărți niciodată de surorile mele. Noi am crescut împreună, ne-am rugat împreună și am nădăjduit în Mirele Hristos. Ne-am păstrat curăția ca să fim miresele Lui. De aceea și eu cred, mă rog și sufăr ca și surorile mele, ca să merg împreună cu ele în cetatea lui Dumnezeu cea de sus și să rămânem acolo, unde Mirele Hristos ne va răsplăti.”
Au bătut-o și pe ea și au chinuit-o până la moarte. Apoi au hotărât să facă un foc și să ardă trupurile celor trei surori. Dar Dumnezeu nu a lăsat de rușine pe cele trei mucenițe, ci, când focul s-a aprins, a trimis o ploaie mare cu fulgere și trăsnete, care i-a omorât pe toți călăii. Trupurile celor trei surori au rămas întregi, moaștele lor fiind pline de lumină și nevătămate de răni. Creștinii cei râvnitori au luat sfintele moaște, le-au pus în sicrie frumoase, iar ele au devenit făcătoare de minuni.
Cele trei sfinte mucenițe – Minodora, Mitrodora și Nimfodora – au sufletele în cer și se roagă pentru noi lui Dumnezeu. De aceea ne rugăm și noi bunului Dumnezeu, ca pentru rugăciunile acestor mucenițe să ne dăruiască și nouă bucuria, iertarea și mântuirea în viața cea veșnică. Amin.”
