Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a evocat marți, 9 iunie, personalitatea Sfântului Chiril al Alexandriei și rolul său decisiv în apărarea dreptei credințe, în cadrul predicii rostite după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, săvârșită în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Ierarhul a subliniat contribuția majoră a marelui părinte al Bisericii la formularea învățăturii ortodoxe despre Maica Domnului și despre Persoana Mântuitorului Iisus Hristos, evidențiind importanța celui de-al treilea Sinod Ecumenic, desfășurat la Efes în anul 431.
Sfântul Chiril, apărător al dreptei credințe
În cuvântul său, Arhiepiscopul Tomisului l-a prezentat pe Sfântul Chiril al Alexandriei drept unul dintre cei mai importanți teologi și mărturisitori ai Bisericii.
„Acesta a fost un mare cărturar, un slujitor jertfelnic și care, prin scrierile sale și prin propovăduirile sale, cu adevărat a adus Bisericii lumină, pentru că a scris multe cărți folositoare prin care a precizat dreapta credință”, a spus ÎPS Teodosie.
Potrivit ierarhului, moștenirea teologică lăsată de Sfântul Chiril continuă să fie un reper fundamental pentru credincioșii ortodocși.
„Sfântul Chiril, prin scrierile sale, prin viața sa jertfelnică, prin dragostea cu care a propovăduit adevărul, prin milosteniile sale, a dobândit Împărăția cea cerească și a rămas un stâlp al Bisericii. Învățăturile sale, prin scrierile pe care le-a lăsat, sunt atât de folositoare Bisericii noastre dreptmăritoare”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
Rolul Sinodului de la Efes
Un punct central al predicii l-a constituit explicarea contribuției Sfântului Chiril la al treilea Sinod Ecumenic, convocat pentru combaterea ereziei nestoriene.
ÎPS Teodosie a arătat că marele ierarh alexandrin a apărat adevărul de credință privind dumnezeirea lui Hristos și cinstirea Maicii Domnului.
„La al treilea Sinod Ecumenic de la Efes, a fost cel care, prin învățăturile sale, a arătat că Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu și trebuie să i se dea cinstire ca Maicii lui Dumnezeu și că Hristos a avut cele două firi, dumnezeiască și omenească”, a explicat ierarhul.
Prin hotărârile adoptate la Efes, Biserica a reafirmat că Maica Domnului poate fi numită pe drept cuvânt „Născătoare de Dumnezeu” (Theotokos), deoarece Cel născut din ea este Fiul lui Dumnezeu întrupat.
Exemplul celor cinci fecioare mucenițe
În continuarea predicii, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre cele cinci fecioare mucenițe Tecla, Mariamna, Marta, Maria și Enata, care au refuzat să se lepede de Hristos și să aducă jertfă Soarelui în timpul persecuțiilor.
Ierarhul a relatat că acestea au rămas statornice în credință chiar și atunci când au fost amenințate cu moartea, respingând îndemnurile de a renunța la Hristos pentru a-și salva viața.
„Noi nu putem avea decât un singur Dumnezeu, Care este Cel viu și adevărat”, au mărturisit fecioarele, potrivit relatării prezentate de ÎPS Teodosie.
Avertisment împotriva lepădării de credință
Pornind de la exemplul mucenițelor și al preotului Pavel, care a cedat presiunilor din dorința de a-și păstra averea, Arhiepiscopul Tomisului a atras atenția asupra pericolului lepădării de credință.
„Iată ce înseamnă lepădarea de credință. Oricâtă credință ai avea, dacă te lepezi de ea în vreme de ispită și nu mărturisești până la capăt, atunci, ca Iuda, ai parte de o moarte care te duce la iad”, a spus ierarhul.
În final, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să urmeze exemplul sfinților și să trăiască o viață de jertfă, dragoste și mărturisire creștină.
„Să luăm și noi pilda fecioarelor, să avem o viață mai plină de jertfă, de bucurie și de dragoste, ca să-L mărturisim pe Hristos”, a încheiat Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, marți, 9 iunie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, avem astăzi un mare ierarh pomenit, pe care îl pomenim și în ianuarie, pe Sfântul Chiril al Alexandriei. Acesta a fost un mare cărturar, un slujitor jertfelnic și care, prin scrierile sale și prin propovăduirile sale, cu adevărat a adus Bisericii lumină, pentru că a scris multe cărți folositoare prin care a precizat dreapta credință.
La al treilea Sinod Ecumenic de la Efes, a fost cel care, prin învățăturile sale, a arătat că Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu și trebuie să i se dea cinstire ca Maicii lui Dumnezeu și că Hristos a avut cele două firi, dumnezeiască și omenească. Sfântul Chiril, prin scrierile sale, prin viața sa jertfelnică, prin dragostea cu care a propovăduit adevărul, prin milosteniile sale, a dobândit Împărăția cea cerească și a rămas un stâlp al Bisericii. Învățăturile sale, prin scrierile pe care le-a lăsat, sunt atât de folositoare Bisericii noastre dreptmăritoare.
Astăzi prăznuim și cinci fecioare mărturisitoare ale adevărului. Ele slujeau unui preot pe nume Pavel și erau pline de credință și dăruite lui Dumnezeu. Dar a venit vremea, în timpul domniei lui Saporie din Egipt, să mărturisească credința.
Preotul Pavel, care slujea împreună cu aceste fecioare, era un om bogat. Împăratul Saporie dorea bogăția. De aceea și-a trimis un dregător al său să-l îndemne că, dacă nu va veni să aducă jertfă Soarelui, căruia i se închinau egiptenii, să fie pedepsit, să i se ia averea și să rămână sărac.
A venit acel trimis, care era mai-marele vrăjitorilor din Egipt, și a venit la preotul Pavel și i-a spus toate acestea:
„Dacă nu vei aduce jertfă Soarelui, îți vei pierde toată averea.”
Și el, uitându-se la ceea ce avea, pentru că ținea la averea sa, a zis:
„Dar de ce să-mi luați averea?”
„Nu ți-o luăm dacă vei aduce jertfă Soarelui, dar dacă nu vei aduce, ți-o luăm și te vom condamna și la moarte.”
Și el a spus:
„Voi face ceea ce-mi spuneți.”
Avea și pe cele cinci fecioare care slujeau împreună cu el și l-au pus să le lămurească și pe acestea să se lepede de Hristos și să aducă jertfă Soarelui.
Dar fecioarele au răspuns:
„Cum poți să ne îndemni la așa ceva? Ne-ai dăruit pe Hristos, ne-am împărtășit cu Hristos. Noi nu putem avea decât un singur Dumnezeu, Care este Cel viu și adevărat. Dacă vei face aceasta, te vei lepăda de Dumnezeu și greu îți va fi. Adu-ți aminte de Iuda, care s-a lepădat de Hristos și a murit în deznădejde, spânzurându-se. Adu-ți aminte de bogatul nemilostiv și de săracul Lazăr, cum bogatul s-a veselit în vremea aceasta trecătoare, dar a ajuns în iad, iar Lazăr a ajuns în rai. Nu ne pune pe noi să facem împotriva a ceea ce am auzit din Sfânta Evanghelie și ne-ai învățat și Sfinția Ta.”
Și el insista, ca să trăiască, să aducă jertfă Soarelui. Și au zis fecioarele:
„Niciodată nu vom face aceasta. Iar tu, dacă vei face aceasta, vei muri ca Iuda și te vei duce în iad ca bogatul cel nemilostiv.”
Venind mai-marele vrăjitorilor, l-a întrebat:
„Ai adus pe acele fecioare la convingerea că trebuie să aducă jertfă Soarelui?”
Și el a zis:
„N-am putut să fac aceasta.”
„Atunci tu vei fi eliberat, iar ele vor intra în temniță.”
Și le-au pus în temniță după ce le-au bătut. A doua zi, iarăși le-au pus să aducă jertfă Soarelui. Fecioarele s-au împotrivit foarte hotărât și, după ce au fost bătute iarăși, li s-au tăiat capetele cu sabia.
Lui, făgăduindu-i-se să rămână cu bogățiile, acel vrăjitor s-a gândit că nu este bine să rămână cu ele. A pus pe slujitorii săi să-i lege o funie de gât și să-l spânzure. Și a doua zi a fost găsit spânzurat, crezându-se că el însuși a făcut aceasta.
Iată ce înseamnă lepădarea de credință. Oricâtă credință ai avea, dacă te lepezi de ea în vreme de ispită și nu mărturisești până la capăt, atunci, ca Iuda, ai parte de o moarte care te duce la iad.
Iar cele cinci fecioare, cărora li s-au tăiat capetele, atunci când au fost duse spre moarte se veseleau și ziceau:
„Hristoase, pe Tine Te avem Dumnezeu. Pentru Tine murim, că știm că moartea este ușă spre viața cea veșnică. Ajută-ne să primim moartea pentru numele Tău și pentru mărturisirea Ta.”
Și așa s-au încununat cu viața cea veșnică cele cinci fecioare: Tecla, Mariamna, Marta, Maria și Enata.
Să luăm și noi pilda fecioarelor, să avem o viață mai plină de jertfă, de bucurie și de dragoste, ca să-L mărturisim pe Hristos.
Amin.”
