Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a evocat miercuri, 4 iunie, o experiență pe care o consideră minunată și pe care spune că a trăit-o în timpul procesiunilor organizate la Niculițel în primii ani ai slujirii sale ca ierarh al Tomisului.
Momentul a fost relatat după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie oficiată în Biserica „Sfinții Patru Martiri de la Niculițel” din cartierul Faleză Nord al municipiului Constanța, lăcaș despre care ierarhul a afirmat că este unul dintre cele mai frumoase din eparhie.
Încă de la începutul cuvântului său, ÎPS Teodosie a evidențiat frumusețea bisericii și viața liturgică intensă a comunității.
„Cu mare bucurie am poposit în această dimineață aici, la această biserică, care cred că este cea mai frumoasă din orașul și eparhia noastră și cu cea mai sfântă rânduială, pentru că zilnic se săvârșește Sfânta Liturghie, iar biserica s-a împodobit atât de frumos, încât vedem în biserica aceasta cu adevărat cerul coborât pe pământ”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Descoperirea Sfinților Martiri de la Niculițel
În continuarea predicii, ierarhul a vorbit despre descoperirea martirionului de la Niculițel, în anul 1971, după ploile abundente care au afectat localitatea.
„Pe ulița principală a satului Niculițel a plouat atât de mult, încât s-a văzut ceva din marmură, din stâncă. Creștinii din sat au vrut să vadă ce este și au crezut întâi că este o comoară. De aceea au spart piatra și au văzut că acolo este un martirion”, a relatat ÎPS Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a explicat că, după cercetările efectuate, au fost descoperite moaștele celor patru martiri dobrogeni.
„S-au găsit sfinții, cei patru: Zotic, Atal, Camasie și Filip, numele lor fiind scrise și pe pereții peșterii acelui martirion. Aceștia au pătimit la Noviodunum, la Isaccea, dar au fost aduși aici, unde fuseseră aduși și alții mai înainte”, a afirmat ierarhul.
„Dumnezeu răspundea celor care făceau slujbă pentru aleșii Săi”
După prezentarea istoriei martirilor de la Niculițel, ÎPS Teodosie a rememorat o experiență pe care spune că a trăit-o în perioada în care organiza anual procesiuni cu moaștele sfinților.
Arhiepiscopul Tomisului a explicat că, în primii șapte ani de păstorire, moaștele erau purtate de la Mănăstirea Cocoș la Isaccea și apoi la Niculițel, unde credincioșii participau la privegheri de noapte.
„Eu, în fiecare an, în primii șapte ani de păstorire, am început să-i duc pe sfinți de la Mănăstirea Cocoș la Isaccea, de la Isaccea la Niculițel, să-i așez în criptă și să se facă slujbă toată noaptea. Și, la ora două noaptea, a apărut o lumină care venea de sus și intra în peșteră. Avem icoana acelei lumini. Era o lumină nematerială”, a mărturisit ÎPS Teodosie.
Ierarhul a interpretat acest moment ca pe un răspuns dumnezeiesc la rugăciunile celor care îi cinsteau pe martirii dobrogeni.
„Dumnezeu răspundea celor care făceau slujbă pentru aleșii Săi, pentru prietenii Săi, căci sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Acesta a subliniat că martirii de la Niculițel rămân mijlocitori și ocrotitori pentru credincioși.
„Acești sfinți sunt și rugătorii noștri, frații noștri mai mari, care ne sunt atât de folositori. De aceea să ne bucurăm că îi avem, iar aici avem și părticele din moaștele lor și, mai ales, se săvârșește Sfânta Liturghie zilnic”, a adăugat ierarhul.
„Dobrogea noastră este patria multor sfinți”
În predica sa, ÎPS Teodosie a vorbit și despre bogăția spirituală a Dobrogei, amintind de numeroșii sfinți care au mărturisit credința pe aceste meleaguri încă din primele secole creștine.
„Dobrogea noastră este patria multor sfinți. Încă nu i-am descoperit pe toți. Îi vom mai descoperi. Dar sunt mulți sfinți în Dobrogea”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
Totodată, ierarhul i-a prezentat pe martirii de la Niculițel drept exemple de jertfelnicie și mărturisire a credinței.
„Sfinții sunt frații noștri mai mari, care ne cheamă pe toți să-i urmăm în mărturisirea credinței. Ei au fost rugători, postitori și mărturisitori. De aceea și-au purtat aceste nume pe pământ, dar numele lor s-au scris în ceruri”, a spus ÎPS Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a arătat că viața creștină trebuie trăită în perspectiva veșniciei.
„Noi trebuie să ne dorim cel mai mult să nu trăim doar pentru a muri, adică să trăim numai viața vremelnică, ci să trăim pregătindu-ne pentru viața cea veșnică. Cine dorește să trăiască pentru viața cea veșnică trebuie să fie mereu în stare de jertfă”, a subliniat ierarhul.
Apreciere pentru slujitorii bisericii
La finalul cuvântului său, ÎPS Teodosie a adresat cuvinte de apreciere părintelui paroh Marius Constantin Murariu și slujitorilor bisericii din Faleză Nord, evidențiind grija acestora pentru viața liturgică și pentru frumusețea lăcașului de cult.
„Eu vreau să-mi manifest și astăzi marea bucurie că cei doi frați și părintele Marius, care este paroh, se îngrijesc ca această biserică să fie atât de vie, atât de curată, atât de luminoasă, atât de primitoare”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
Înaltpreasfinția Sa a remarcat și faptul că în biserică se săvârșește zilnic Sfânta Liturghie, considerând acest lucru una dintre cele mai importante binecuvântări ale comunității.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 4 iunie, după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Biserica „Sfinții Patru Martiri de la Niculițel” Faleză Nord din municipiul Constanța:
”Preacucernici părinți consilieri, preacucernice părinte consilier și paroh Marius Murariu, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Cu mare bucurie am poposit în această dimineață aici, la această biserică, care cred că este cea mai frumoasă din orașul și eparhia noastră și cu cea mai sfântă rânduială, pentru că zilnic se săvârșește Sfânta Liturghie, iar biserica s-a împodobit atât de frumos, încât vedem în biserica aceasta cu adevărat cerul coborât pe pământ.
Iată, sfânta biserică aceasta se construia când eu am venit aici, în 2001. Era proiectată să nu aibă demisol, dar eu am stăruit pe lângă preotul de atunci și, iată, a făcut demisol. Și cât de bine este că avem două biserici într-una! Și acolo se săvârșesc slujbe, se aduc cei adormiți și atât de bine prinde.
Biserica aceasta, prin părintele paroh Marius Murariu, este cea mai frumoasă, cu adevărat. Fără a fi subiectiv, spun aceasta, pentru că toate sunt puse în ordine. Părintele a avut atâta grijă, încât i-a atenționat pe pictori să nu lase ceva neterminat, să nu fie vreo umbră la vreunul dintre sfinți. Și iată cât de frumoasă este biserica aceasta și ne primește, iar mai ales pentru că îi are ca ocrotitori pe Sfinții Mucenici de la Niculițel, este atât de primitoare această biserică.
Acești sfinți, despre care vă voi vorbi, sunt cu adevărat niște luceferi ai credinței noastre. Între sfinții noștri care au pătimit în Dobrogea au fost ierarhi, preoți, citeți, cântăreți, simpli creștini, soldați, din toate categoriile. Pământul nostru acesta strămoșesc, numit Scythia Minor de odinioară, l-a primit întâi pe Sfântul Apostol Andrei cu mare ospitalitate.
Sfântul Andrei a propovăduit și și-a găsit peștera, prima biserică nefăcută de mână a neamului nostru românesc. Și prima cetate creștinată a fost Durostorumul de la Adamclisi, unde împăratul Traian, după ce a cucerit ținutul nostru, a ridicat și acel monument care este certificatul de naștere al poporului român, în anul 109.
De aceea suntem bucuroși că avem o identitate și avem atâția sfinți. Sfinții de astăzi, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, s-au descoperit.
Iată, în 1971 a fost un an plin de ploi puternice. Pe ulița principală a satului Niculițel a plouat atât de mult, încât s-a văzut ceva din marmură, din stâncă. Creștinii din sat au vrut să vadă ce este și au crezut întâi că este o comoară. De aceea au spart piatra și au văzut că acolo este un martirion.
Și cu adevărat, iată, cu multă sfială au anunțat autoritățile și aici s-a desfăcut tot acel martirion. Și s-au găsit sfinții, cei patru: Zotic, Atal, Camasie și Filip, numele lor fiind scrise și pe pereții peșterii acelui martirion, precum și alții mai dinainte. Aceștia au pătimit la Noviodunum, la Isaccea, dar au fost aduși aici, unde fuseseră aduși și alții mai înainte. Iar deasupra martirionului, așa cum s-a descoperit, a fost o biserică măreață. Aacestea au fost dărâmate de popoarele migratoare care au venit, dar au rămas cei patru sfinți atât de minunați. Și vreau să vă aduc înainte o minune.
Eu, în fiecare an, în primii șapte ani de păstorire, am început să-i duc pe sfinți de la Mănăstirea Cocoș la Isaccea, de la Isaccea la Niculițel, să-i așez în criptă și să se facă slujbă toată noaptea. Și, la ora două noaptea, a apărut o lumină care venea de sus și intra în peșteră. Avem icoana acelei lumini. Era o lumină nematerială.
Dumnezeu răspundea celor care făceau slujbă pentru aleșii Săi, pentru prietenii Săi, căci sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu. Acești sfinți sunt și rugătorii noștri, frații noștri mai mari, care ne sunt atât de folositori.
De aceea să ne bucurăm că îi avem, iar aici avem și părticele din moaștele lor și, mai ales, se săvârșește Sfânta Liturghie zilnic, iar sfinții se bucură că au parte de această legătură a noastră cu ei și, prin ei, mai intens cu Dumnezeu.
Iubiți credincioși,
Iată, Dobrogea noastră este patria multor sfinți. Încă nu i-am descoperit pe toți. Îi vom mai descoperi. Dar sunt mulți sfinți în Dobrogea.
Aici oamenii erau pașnici, de aceea au și venit Sfinții Epictet și Astion aici. Sfântul Astion fusese convertit de preotul Epictet și era fiu de senator. Și când au auzit că aici este liniște, au venit și au stat o vreme, dar după aceea au mărturisit credința și au murit și ei ca martiri.
Dar astăzi să nu uităm să vorbim despre cei patru. La Niculițel, unde s-a construit un martirion, erau aduși sfinți din diferite locuri. Și aceștia, aduși din Isaccea, din Noviodunum, au fost așezați acolo.
Au stat multă vreme ascunși, nedescoperiți. Ei au fost descoperiți la începutul secolului al IV-lea, în timpul persecuțiilor din anii 303–304, iar descoperirea lor a fost o mare bucurie.
Sigur, trebuiau să fie duși la un institut de arheologie, așa cum au fost duși și cei descoperiți la Adamclisi. Acolo au fost cercetați, însă au fost amestecați cu alte oseminte și materiale arheologice de diferite feluri.
Și după ce am venit eu aici, i-am adus acasă pe cei de la Adamclisi. L-am trimis pe părintele Andrei, care mi-a fost și îmi sfetnicul cel mai bun, și i-a găsit ușor, pentru că sfintele lor moaște erau galbene și se deosebeau de toate osemintele celor care nu erau sfinți.
Dar aceste sfinte moaște ale martirilor de la Niculițel de cine au fost recuperate? De vrednicul de pomenire Gerasim Constănțeanul, fost Episcop-vicar al Tomisului și al Dunării de Jos, care apoi a fost episcop și arhiepiscop la Râmnic. Dânsul și-a asumat această menire de a lua moaștele, pentru că erau ale Bisericii; sfinții sunt fiii Bisericii.
Și și-a zis: „Ce să pățesc? Le duc la mănăstire.” Și le-a dus la Mănăstirea Cocoș, unde sunt și astăzi sfintele moaște ale acestor martiri.
Dumnezeu i-a dat Înaltpreasfințitului Gerasim o viață lungă, de o sută de ani, pentru că sfinții l-au străjuit. A fost cu mine în procesiune de la Cocoș la Isaccea, de la Isaccea la Niculițel, și venea cu mare bucurie. A fost de mai multe ori și la peșteră și a fost un om al dragostei și al rugăciunii.
Cine au fost acești sfinți?
Erau doritori să-L mărturisească pe Hristos. Ei se pare că erau niște soldați, iar dintre toate categoriile sociale, cei care au primit credința au mărturisit-o cu tărie, până când au ajuns să dobândească sfințenia. Și cei care L-au mărturisit pe Hristos cu bucurie, cu entuziasm, fără frică, cu prețul vieții lor, toți aceștia au ajuns să fie în Împărăția lui Dumnezeu.
Sfinții sunt frații noștri mai mari, care ne cheamă pe toți să-i urmăm în mărturisirea credinței. Ei au fost rugători, postitori și mărturisitori. De aceea și-au purtat aceste nume pe pământ, dar numele lor s-au scris în ceruri.
Și noi trebuie să ne dorim cel mai mult să nu trăim doar pentru a muri, adică să trăim numai viața vremelnică, ci să trăim pregătindu-ne pentru viața cea veșnică.
Cine dorește să trăiască pentru viața cea veșnică trebuie să fie mereu în stare de jertfă. Acești sfinți, cu adevărat, au avut starea de jertfă permanentă. De aceea au ales să trăiască asemenea unor slujitori, nu numai ai împăratului pământesc, ci mai întâi ai Împăratului ceresc.
De aceea, iată, ei sunt slujitorii noștri. Slujitorii lui Dumnezeu sunt și slujitorii noștri, pentru că ei ne cheamă la bucuria pe care au găsit-o în cer, în Împărăția lui Dumnezeu.
Aici Dumnezeu a hărăzit cei mai buni slujitori. Sunt patru titulari și alții împrejurul lor, după numărul sfinților de la Niculițel.
Paroh este părintele consilier Marius Constantin Murariu, iar bun slujitor alături de el este fratele Ionel Olivian, atât de vrednic și veghetor la toate cele din biserică. Cei doi frați mai au încă opt frați; sunt zece copii. Dintre acești zece copii, mai mulți sunt slujitori ai Bisericii, iar surorile lor sunt preotese și oameni ai lui Dumnezeu.
Eu vreau să-mi manifest și astăzi marea bucurie că cei doi frați și părintele Marius, care este paroh, se îngrijesc ca această biserică să fie atât de vie, atât de curată, atât de luminoasă, atât de primitoare. Și mulți creștini îmi mulțumesc că am așezat aici acești preoți care slujesc zilnic. Aici se săvârșește Sfânta Liturghie în fiecare zi, aici sau în biserica de jos, dar nu lipsește niciodată. Ei își împlinesc datoria liturgică cu prisosință și țin, de asemenea, la tot ceea ce este frumos în biserică.
Cele mai frumoase veșminte pe care le-am avut și la Peștera Sfântului Andrei, anul trecut, sunt prin grija părintelui Marius, iar cele de aici sunt de la sfințirea bisericii. A fost cea mai frumoasă sfințire de biserică, cu mulți slujitori, toți având veșminte la fel, așa cum le-a pregătit părintele Marius. De aceea îi mulțumesc și să-l țină Dumnezeu mai departe cu aceeași grijă deplină față de Dumnezeu, față de slujitori, față de studenți și față de creștini.
Este cel mai apropiat de studenți și de dumneavoastră, credincioșii, pentru că îi învață pe toți ceea ce este cu adevărat un dar pe care îl cinstim atât de mult.”
