În cadrul Sfintei Liturghii săvârșite în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit credincioșilor despre viața și mărturisirea Sfântului Mucenic Luchilian, unul dintre sfinții pomeniți de Biserica Ortodoxă în această zi.
Ierarhul a evidențiat transformarea profundă a sfântului, care, după ce în tinerețe fusese preot păgân și slujitor al idolilor, a descoperit adevărul credinței în Hristos și a devenit un mărturisitor neînfricat al Evangheliei.
De la închinarea la idoli la mărturisirea lui Hristos
În predica sa, Arhiepiscopul Tomisului a arătat că Sfântul Luchilian a înțeles deșertăciunea idolatriei și și-a dedicat întreaga viață slujirii lui Dumnezeu și aproapelui:
„A cunoscut adevărul și a venit la Hristos, iar apoi a devenit un mărturisitor al lui Hristos cu multă râvnă și cu multă putere. Cunoscând amăgirea închinării la idoli și venind la Hristos, era plin de râvnă și de dragoste. Îi iubea pe toți oamenii, îi ajuta pe săraci, făcea tot binele și nu înceta niciodată rugăciunea.”
ÎPS Teodosie a subliniat că Dumnezeu i-a răsplătit râvna prin puterea de a rămâne statornic în credință în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor.
Puterea mărturisirii în mijlocul suferinței
Vorbind despre încercările prin care a trecut sfântul, ierarhul a relatat cum acesta a fost arestat, batjocorit și torturat pentru credința sa, fără să renunțe la Hristos:
„Dacă voi mă chinuiți, nu vă dați seama că îmi faceți un bine. Eu, dacă pătimesc pentru Hristos, sunt fericit. Durerea mea este împuținată de dragostea lui Hristos, Care mi-a trimis și în temniță un înger să mă îndemne să nu mă lepăd de Cel ce este viața și bucuria tuturor.”
Arhiepiscopul Tomisului a amintit că Sfântul Luchilian i-a întărit și pe cei trei tineri închiși împreună cu el, încurajându-i să rămână neclintiți în mărturisirea credinței.
Minunile care au însoțit pătimirea mucenicilor
ÎPS Teodosie a evocat și minunile petrecute în timpul chinurilor mucenicilor. Aruncați într-un cuptor încins, aceștia au rămas nevătămați, focul fiind stins de o ploaie trimisă de Dumnezeu.
Mai târziu, când au fost dați fiarelor, animalele nu le-au făcut niciun rău. În cele din urmă, tinerii au fost decapitați, iar Sfântul Luchilian, după ce a fost spânzurat cu capul în jos și a continuat să-L mărturisească pe Hristos, a primit și el cununa muceniciei prin tăierea capului.
Ierarhul a amintit și de Sfânta Paula, fecioara care a încercat să adune moaștele mucenicilor și care, mărturisindu-L pe Hristos, a fost ucisă pentru credința sa.
Chemare la rugăciune și statornicie
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să ceară ajutorul sfinților mucenici și să urmeze exemplul lor de fidelitate față de Hristos:
„Să ne rugăm și noi acestor sfinți să ne vină în ajutor și să ne îndemne să avem bucuria de a trăi cu Hristos în veacul de acum, pentru ca să rămânem cu El și în viața cea veșnică.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 3 iunie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi noi prăznuim mai mulți sfinți, între care și pe Sfântul Mucenic Luchilian. Acesta era un om bătrân, dar în tinerețe a fost preot păgân și s-a închinat idolilor. A cunoscut adevărul și a venit la Hristos, iar apoi a devenit un mărturisitor al lui Hristos cu multă râvnă și cu multă putere. Cunoscând amăgirea închinării la idoli și venind la Hristos, era plin de râvnă și de dragoste. Îi iubea pe toți oamenii, îi ajuta pe săraci, făcea tot binele și nu înceta niciodată rugăciunea.
De aceea, Dumnezeu i-a dat, pentru râvna sa, puterea mărturisirii în toate încercările pe care le-a avut de înfruntat. Era vremea împăraților păgâni care îi prigoneau pe creștini. De aceea, nici bătrânul Luchilian nu a scăpat de această prigonire.
L-au arestat, iar mai întâi l-au batjocorit și l-au chinuit. În temniță se aflau și tinerii care mărturiseau că se închină lui Hristos, pe care călăii îi închiseseră înaintea bătrânului Luchilian. I-a găsit acolo când a fost aruncat și el în temniță. Atât de mult îl bătuseră și îl chinuiseră, încât chipul și trupul său erau pline de răni. Ajungând în temniță, i-a încurajat pe cei trei tineri și i-a făcut să fie și mai puternici în mărturisirea lui Hristos.
L-au scos din nou din temniță și i-au spus:
„Iată, poți să fii în libertate dacă te lepezi de Hristos.”
Dar bătrânul nu a vrut sub nicio formă. Dimpotrivă, le-a spus:
„Dacă voi mă chinuiți, nu vă dați seama că îmi faceți un bine. Eu, dacă pătimesc pentru Hristos, sunt fericit. Durerea mea este împuținată de dragostea lui Hristos, Care mi-a trimis și în temniță un înger să mă îndemne să nu mă lepăd de Cel ce este viața și bucuria tuturor.”
L-au chinuit apoi în diferite feluri. După aceea, l-au pus într-un cuptor cu foc, împreună cu tinerii care mărturiseau credința. Dar focul nu i-a ars, ci, dimpotrivă, a venit o ploaie care a stins focul și i-a răcorit, iar ei rămâneau dârji și Îl mărturiseau pe Hristos.
Ce să le mai facă? I-au dat la fiare, însă fiarele s-au arătat blânde față de ei. Atunci s-a hotărât ca tinerilor, dacă nu se leapădă de Hristos, să li se taie capetele. Și le-au tăiat capetele.
Iar pe bătrânul Luchilian l-au spânzurat cu capul în jos, însă el continua să-L mărturisească pe Hristos cu tărie. Văzând că nici așa nu moare, i-au tăiat și lui capul. Astfel s-a săvârșit bătrânul mucenic împreună cu ceilalți tineri.
Iar Paula, fecioara aceea înțeleaptă și credincioasă, a căutat să le ia sfintele moaște. Mărturisindu-L și ea pe Hristos, i-au tăiat capul, iar Paula fecioara a devenit cu adevărat mireasă a lui Hristos Dumnezeu.
Să ne rugăm și noi acestor sfinți să ne vină în ajutor și să ne îndemne să avem bucuria de a trăi cu Hristos în veacul de acum, pentru ca să rămânem cu El și în viața cea veșnică.
Amin.”
