Tundere în monahism la Peștera Sfântului Apostol Andrei
Un moment de profundă încărcătură duhovnicească a avut loc miercuri, 6 august 2025, în ziua praznicului Schimbării la Față, în Peștera Sfântului Apostol Andrei din localitatea Ion Corvin, județul Constanța, unde Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat slujba tunderii în monahism a unui tânăr ce a primit numele de Auxentie.
„A adus viața sa lui Hristos”
În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, ÎPS Teodosie a subliniat însemnătatea jertfei aduse de tânărul nou-tuns: „Iată o seară pe care nu trebuie să o uităm niciodată. O seară în care un tânăr aduce cea mai frumoasă, sfântă și deplină jertfă: aduce viața sa lui Hristos, hotărât și doritor de a rămâne cu Hristos pentru totdeauna.”
Numele primit, Auxentie, a fost ales ca legătură simbolică și duhovnicească cu Sfântul Auxentie, mare trăitor în Dumnezeu și făcător de minuni, ale cărui sfinte moaște se află în Catedrala Arhiepiscopală din Constanța. ÎPS Teodosie a evocat viața acestui sfânt, cunoscut pentru rugăciunea adâncă, smerenia profundă și darurile primite de la Dumnezeu: vindecări, înainte-vedere și convertirea ereticilor prin puterea credinței ortodoxe.
„Călugărul are chipul îngeresc”
Înaltpreasfințitul a explicat simbolismul hainelor monahale: „Haina pe care o îmbraci este una specială: este cea mai scumpă și cea mai sfântă, cea care te ocrotește cel mai mult.” Camilafca, culionul și mantia monahală poartă simbolul aripilor îngerilor, iar primirea acestora semnifică intrarea în „pridvorul veșniciei”.
„De acum înainte chipul tău este îngeresc… ți s-au iertat păcatele – și cele mărturisite, și cele pe care nu ți le-ai adus aminte. Nu mai ești pământean. Ai intrat în pridvorul veșniciei.”
„Ține făgăduințele!”
Îndemnul central al predicii Arhiepiscopului a fost chemarea la fidelitate față de făgăduințele monahale: „Ai primit lumânarea în Hristos, care este lumină. Să ții făgăduințele curate!”
„Să trăiești împreună cu îngerii, veghind tot timpul, având pe buze și în inimă rugăciunea lui Iisus neîncetat: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”
Pildă de bărbăție duhovnicească: Sfânta Teodora de la Sihla
Având loc în ajunul sărbătorii Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, tunderea în monahism a fost legată de pilda acestei sfinte de către Înaltpreasfințitul Teodosie: „Sfânta Teodora este o mare povățuitoare a călugărilor și călugărițelor, pentru că ea, ca femeie, a avut o bărbăție atât de puternică!”
Fapta ei, de a-și îndemna soțul la călugărie și de a trăi în curăție și asceză, este un model de viață îngerească, oferit noului monah drept sprijin duhovnicesc.
„Ai primit chipul îngeresc”
Îndemnul final a fost unul plin de părintească grijă: „Pe tine te-au adus aici rugăciunile părinților, rugăciunile sfinților și ale îngerilor din cer. Și iată, ai ajuns ca unul dintre îngeri. Să te ajute Dumnezeu să ajungi și ca unul dintre sfinți, în viața cea viitoare.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris cuvântul de învățătură rostit de ÎPS Teodosie după slujba tunderii în monahism oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Peștera Sfântului Apostol Andrei, localitatea Ion Corvin, județul Constanța, miercuri, 6 august 2025:
”Cuvioase Părinte Auxentie!
Preacuvioase Părinte stareț Andrei!
Preacuvioase Părinte stareț Cozma!
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși!
Iată o seară pe care nu trebuie să o uităm niciodată. O seară în care un tânăr aduce cea mai frumoasă, sfântă și deplină jertfă: aduce viața sa lui Hristos, hotătâr și doritor de a rămâne cu Hristos pentru totdeauna.
Asta m-a frământat și pe mine: ce nume să-i aleg? Să înceapă cu litera sfântă „A”, prima literă cu care începe și numele Părintelui nostru duhovnicesc, Sfântul Apostol Andrei. Și iată, am găsit foarte aproape acest nume: Sfântul Auxentie.
Sfântul Auxentie, ca și Sfântul Simeon Stâlpnicul, contemporanul său, au sfinte moaște în sfânta noastră catedrală. Sfântul Auxentie a fost un mare trăitor în Dumnezeu. El a iubit foarte mult pe Dumnezeu și a trăit la zece kilometri de Salonic, aproape de locul unde a avut loc un sinod bisericesc important, ce combătea o erezie foarte puternică.
Sfântul Auxentie se ruga foarte mult și a dorit să se retragă într-un munte abrupt, greu de trăit acolo. S-a nevoit acolo, iar acel munte a primit numele său: Muntele Auxentie. El a avut dialog permanent cu Sfântul Simeon Stâlpnicul, atât de cunoscut pentru viața sa sfântă și curată.
Pentru rugăciunile lui și credința vie, Dumnezeu i-a dat darul de a face minuni. Însă niciodată nu s-a socotit pe sine făcător de minuni.
Odată a venit la el un orb. Și Sfântul Auxentie a zis: „Iisus, Cel ce a deschis ochii orbului și care este lumina tuturor, să-ți deschidă și ție ochii.” Și ochii orbului s-au deschis.
A fost adusă și o femeie grav bolnavă. Sfântul s-a rugat și a zis: „Eu sunt neputincios, sunt și eu păcătos, dar Dumnezeu este lumina și puterea tuturor. Hristos să te vindece.” Și femeia s-a vindecat.
A venit și un tânăr eretic, căci era o erezie foarte periculoasă care spunea că Fiul lui Dumnezeu are doar o fire – firea dumnezeiască –, iar cea omenească ar fi fost absorbită. Această credință greșită dezbina creștinii.
Sfântul Auxentie s-a rugat, și la el au venit un credincios și acel eretic, care avea pe cineva bolnav. Iar Sfântul Auxentie i-a zis celui eretic: „Dacă poți crede deplin în Hristos, Cel cu două firi, toate vor fi cu putință.”
Ereticul a răspuns: „Dacă am greșit și trebuie să cred, iată, voi crede.” Și copilul său s-a vindecat de boală, iar el – de credința cea greșită.
Și multe minuni s-au făcut prin rugăciunile Sfântului Auxentie.
I-a dat Dumnezeu și darul înainte-vederii. Și el a văzut și a spus: „Simeon Stâlpnicul a plecat de la noi.”
S-au interesat toți să vadă dacă este adevărat.
Și, înainte ca sufletul său să plece la cer, a venit sufletul Sfântului Simeon și l-a sărutat pe Auxentie și i-a mulțumit că se ruga pentru el.
Sfinții se rugau unii pentru alții. Și la scurtă vreme a plecat și Sfântul Auxentie.
Iată câtă lumină a fost în rugăciunea lor!
Catedrala noastră îi găzduiește pe amândoi, cu părticele din sfintele moaște.
De aceea am ținut să dau acest nume celui ce, în seara aceasta, a îmbrăcat chipul îngeresc.
Părinte Auxentie, să știi că haina pe care o îmbraci este una specială: este cea mai scumpă și cea mai sfântă, cea care te ocrotește cel mai mult. Călugărul are chipul îngeresc: poartă pe cap culionul și, peste culion, camilafca. Camilafca are niște terminații care închipuie aripile îngerilor.
De aceea, de acum înainte, chipul tău este îngeresc, iar prin tunderea în monahism ți s-au iertat păcatele – și cele mărturisite, și cele pe care nu ți le-ai adus aminte.
Vei purta această camilafcă, care poartă simbolul aripilor îngerilor, în fiecare zi. Să fii vrednic de această camilafcă, de aceste haine cu care ai fost îmbrăcat, pe rând. Ai primit cămașa albă, care reprezintă noul botez, pentru că de aceea ți s-a schimbat numele: de la Andrei, la Auxentie. De acum înainte, primind aceste veșminte, pe rând, te desparți de lumea cea deșartă, de veacul trecător, și intri în pridvorul veșniciei. Nu mai ești pământean – ai intrat în pridvorul veșniciei.
Să trăiești împreună cu îngerii, veghind tot timpul, având pe buze și în inimă rugăciunea lui Iisus neîncetat:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”
Să nu te desparți nicio zi, niciun ceas, de Cel cu care te-ai răstignit. Ai venit în genunchi și ai primit această răstignire, așezându-ți mâinile întinse, ca să ai chipul crucii și să te răstignești împreună cu Hristos. Ai făcut făgăduințele prin care te-ai despărțit de toate cele ale lumii acesteia, ca să intri în pridvorul veșniciei. De acum, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, să nu mai trăiești pentru veacul trecător, ci Hristos să trăiască în tine, iar cu aripile pe care le-ai primit – simbolice, duhovnicești – să faci rugăciune neîncetată cu îngerii. Să rămâi cu Hristos toată viața aceasta vremelnică și să te sălășluiești cu El și în viața cea viitoare, care este veșnică.
Ține făgăduințele! Ai luat crucea și pe piept, și pe spate – paramanul. Ai luat crucea lumii. Ai primit lumânarea în Hristos, care este lumină. Să ții făgăduințele curate!
Ai luat mantia, care reprezintă atâtea raze de daruri de la Dumnezeu, care simbolizează razele milostivirii Lui Dumnezeu. Să rămâi permanent sub aceste raze și să-L iubești pe Hristos cel mai mult, și cu El să rămâi, ziua și noaptea. Lui să-I slujești și, prin El, Tatălui și Duhului Sfânt.
Multe se pot spune la luarea acestui chip îngeresc, dar tu să ții în minte, în inimă și în lucrare toate cele pe care le-ai făgăduit. Să faci metanii cu vedere, cu rugăciune și cu mulțumire. Să-ți fie viața aceasta de asceză, împreună cu îngerii, viața cea mai plăcută lui Dumnezeu. Să-I slujești Lui Dumnezeu ziua și noaptea, iar metaniile să-ți fie cu adevărat dorirea cea mai sfântă.
Când te-apleci la metanie, să mărturisești că ai căzut în viața de până acum, dar te-ai întors. Iar când te ridici de la metanie, să gândești cu încredințare că Hristos te-a ridicat din căderea păcatelor și cu El să rămâi mereu în această ridicare.
Noi vom merge acum să-L întrebăm: „Cum te numești, frate?”
Și Dumnezeu ne va spune: „Auxentie, monahul păcătos.”
Noi vom zice: „Să te mântuiești în Domnul, să te rogi și pentru mine.”
Și El ne va răspunde: „Datori suntem și în drept, să ne rugăm unii pentru alții.”
Cuvioase părinte Auxentie, aș vrea să-ți spun la inimă că Dumnezeu ți-a purtat de grijă ca, în ziua Schimbării la Față, să ai această venire la chipul cel îngeresc. Este o schimbare la față și la viață a frăției tale.
Avem sărbătoarea celei mai frumoase flori care nu se va vesteji niciodată din Carpați: Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla. Îți va fi și Sfânta Teodora o povățuitoare, pentru că, iată, te-ai schimbat la față, așa cum s-a schimbat și Sfânta Teodora. Dar să-l ai pe Sfântul Auxentie, mijlocitor, ca părinte spiritual, și pe Sfânta Teodora, de ziua căreia ai primit acest chip îngeresc.
Sfânta Teodora este o mare povățuitoare a călugărilor și călugărițelor, pentru că ea, ca femeie, a avut o bărbăție atât de puternică! S-a căsătorit, la cererea părinților, cu un bărbat din Ismail, dar i-a spus acestuia: „Să știi că m-am căsătorit nu ca să rămân căsătorită. Eu am făgăduit să rămân curată înaintea lui Hristos.”
Când a auzit soțul, Ioan, s-a înspăimântat și a zis: „Atunci eu nu mă ating de tine. Plec și eu să caut acest chip îngeresc.”
Și s-a dus și s-a călugărit și el.
Iată cum o femeie plină de bărbăție — căci virtutea aceasta aparține deopotrivă bărbaților și femeilor, și sunt femei cu mai multă bărbăție decât bărbații — l-a determinat pe soțul ei să devină și el călugăr și a fost un călugăr de înaltă ținută spirituală.
Pe tine te-au adus aici rugăciunile părinților, rugăciunile sfinților și ale îngerilor din cer și iată, ai ajuns ca unul dintre îngeri. Să te ajute Dumnezeu să ajungi și ca unul dintre sfinți, în viața cea viitoare. Amin.
