Marți, 2 septembrie 2025, după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de învățătură despre sfinții pomeniți în această zi: Sfântul Mucenic Mamant, Sfântul Ioan Postitorul și cei 3680 de mucenici din Nicomidia.
Exemplul mucenicesc al Sfântului Mamant
Arhiepiscopul Tomisului a evocat viața Sfântului Mamant, născut în temniță din părinți martiri pentru Hristos:
„Sfântul Mucenic Mamant s-a născut din părinți credincioși, care, rugându-se, au fost răpiți și duși în temniță. (…) Când a crescut, a mărturisit și el cu putere credința în Hristos. La doar 15 ani, după multe chinuri, i-au legat de gât o piatră de plumb și l-au aruncat în mare. A ieșit nevătămat, iar în cele din urmă a fost ucis cu sabia pentru mărturisirea lui.”
Sfântul Ioan Postitorul, model de rugăciune și post
ÎPS Teodosie a amintit și de asprimea vieții Sfântului Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului, „mare părinte făcător de minuni”:
„El ținea posturi atât de aspre, încât nu mânca decât duminica, și atunci buruieni. De luni până vineri se ruga, iar rugăciunea îi era hrană. (…) A fost numit Postitorul, pentru că nici până la el, nici după el, altul n-a postit mai mult. Dumnezeu lucra prin el puteri și minuni. A prorocit încetarea bolii leprei și, după o săptămână, nimeni nu mai murea.”
3680 de mucenici în Nicomidia
Arhiepiscopul Tomisului a relatat și jertfa colectivă a miilor de creștini care au murit pentru Hristos:
„Astăzi mai pomenim 3680 de mucenici. Aceștia erau din Alexandria și aveau ierarh pe Mitropolitul Petru, care a fost ucis pentru că propovăduia Evanghelia. Atunci credincioșii au mers în Nicomidia, unde împărații Dioclețian și Maximian i-au condamnat la moarte. Toți cei 3680 de mărturisitori au fost uciși pentru Hristos.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, marți, 2 septembrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi prăznuim sfinți atât de pilduitori prin viața lor.
Sfântul Mucenic Mamant s-a născut din părinți credincioși, care, rugându-se, au fost răpiți și duși în temniță. Și a venit vremea nașterii acestui prunc și s-a născut în temniță. Acolo au fost puși cei doi părinți ai săi, și acolo a venit pe lume copilul.
În timp ce ei mărturiseau pe Hristos, pruncul a fost adoptat de o femeie credincioasă, care, auzindu-l cum gângurea și zicea „mama”, după câteva luni, i-a pus numele Mamant.
Iată însă, după ce a crescut, părinții săi fuseseră deja uciși cu sabia, fiind scoși din temniță și siliți să aducă jertfă idolilor. Refuzând, au fost tăiați cu sabia. Acest copil, crescând, a fost și el credincios.
De aceea, a fost luat de la mama care îl adoptase și dus să mărturisească credința în zei, dar el a refuzat această strâmbătate și a spus: „Eu cred în Hristos, Mântuitorul, cum au crezut și părinții mei și au murit uciși pentru numele lui Hristos.”
L-au chinuit, l-au bătut, iar la 15 ani, câți avea, i-au legat de gât o piatră mare de plumb și l-au aruncat în mare. Deși era plin de răni, aruncat în apă, el a ieșit nevătămat. Atunci au hotărât să-l ucidă cu sabia, și astfel a murit Sfântul Mucenic Mamant.
Sfântul Ioan Postitorul a fost, cum îi spune și numele, un mare părinte făcător de minuni. A dus o viață de rugăciune și de postire. Cunoscându-l, patriarhul Constantinopolului din vremea aceea a socotit că acest mare postitor și rugător să-i fie urmaș la scaunul patriarhal.
El ținea posturi atât de aspre, încât nu mânca decât duminica, și atunci buruieni. De luni până vineri se ruga, iar rugăciunea îi era hrană. Și când a fost ales patriarh, el a refuzat aceasta.
Dumnezeu i-a dat niște semne.
A văzut niște îngeri care se rugau în văzduh și care ziceau: „Iată, Doamne, un om curat.” Dar Dumnezeu le-a spus acestor îngeri că, de nu va primi ascultarea să fie ierarh în locul patriarhului care era atunci în Constantinopol, nu va vedea raiul.
Și îngerii au transmis aceasta, iar atunci el a primit ca ascultare de la Dumnezeu, prin descoperire, să fie patriarh al Constantinopolului. A fost numit Postitorul, pentru că nici până la el, nici după el, altul n-a postit mai mult. A continuat această rânduială și se ruga atât de mult, încât, rugându-se, uneori adormea.
Punea o andrea într-o lumânare și lăsa lumânarea să ardă. Deasupra punea un lighean, și dacă adormea, atunci când andrea cădea în lighean, auzea și se trezea după ce lumânarea ardea, și se autopedepsea. Dacă într-o noapte adormea, a doua noapte nu mai dormea deloc, ci priveghea toată noaptea.
Dumnezeu lucra prin el puteri și minuni.
A venit o mare foamete și, după ce s-a rugat, a plouat. Dar a venit și o mare boală. După ce s-a rugat Patriarhul Ioan, boala leprei, care răpunea pe mulți, a început să scadă. A prorocit patriarhul că într-o săptămână nu va mai muri nimeni.
A rânduit întâi niște oameni, ca pentru fiecare dintre cei care mureau să pună câte o pietricică într-un vas. Și în prima zi au murit 323 de bolnavi. A doua zi au murit mai puțini, a treia zi și mai puțini, și la o săptămână nu a mai murit nimeni. S-au minunat oamenii, căci le spusese mai dinainte că într-o săptămână se va sfârși această boală.
O femeie a mers la un pustnic cu bărbatul său, cuprins de duh necurat, care se zbuciuma rău. Pustnicul l-a trimis la patriarhul Ioan. Venind acolo, Patriarhul Ioan s-a rugat stăruitor, și femeia și-a luat bărbatul sănătos și liniștit la casa sa. Multe minuni se făceau prin rugăciunile Sfântului Patriarh Ioan Postitorul al Constantinopolului.
Iar când s-a sfârșit, a venit eparhul Nil ca să-l cinstească. S-a dus să-i sărute chipul și acolo a vorbit cu el, deși murise de trei zile. Și l-au întrebat: „Ce ți-a spus?” Iar eparhul Nil a răspuns: „Mari și minunate lucruri mi-a spus, dar nu am voie să vi le descopăr și vouă.” Și iată, și după aceea au continuat minunile.
Astăzi mai pomenim 3680 de mucenici. Aceștia erau din Alexandria. Ei aveau ierarh pe Mitropolitul Petru. Și Mitropolitul Petru era foarte râvnitor să propovăduiască Evanghelia. Propovăduind Evanghelia, au venit călăii și l-au ucis.
Atunci credincioșii au plecat de acolo în Nicomidia, crezând mult în Hristos, văzând că ierarhul lor a primit moartea martirică. Au auzit că împărații Dioclețian și Maximian sunt în Nicomidia și au venit acolo să mărturisească și ei pe Hristos. Și toți cei 3680 de mărturisitori au fost uciși.
Așa, ziua de astăzi ne sfințește cu atâția sfinți: un sfânt mucenic foarte tânăr – Mamant, orfan de părinții lui care au murit în temniță –, Sfântul Ioan Postitorul și, iată, 3680 de mucenici care au venit din Alexandria să mărturisească pe Hristos în Nicomidia.
Cu rugăciunile lor, să avem și noi parte de cale spre Dumnezeu, de iertare și de mântuire. Amin.”
