Primul stareț al Mănăstirii Dervent după redeschiderea așezământului din 1990, arhimandritul Elefterie Mihail, a fost pomenit marți, la 36 de ani de la trecerea la cele veșnice. Parastasul a fost oficiat de Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
Momentul comemorativ a început în biserica Mănăstirii Dervent cu Sfânta Liturghie oficiată de ÎPS Teodosie. La final, ierarhul a săvârșit slujba parastasului pentru arhimandritul Elefterie Mihail, primul stareț al mănăstirii după redeschiderea așezământului la începutul anului 1990.
În cuvântul său, ierarhul a vorbit despre viața părintelui comemorat.
„Părintele Elefterie, a cărui viață a fost o jertfă continuă și o dăruire către Dumnezeu și către mulțimea credincioșilor, a fost izgonit de aici. Mănăstirea a încetat să mai funcționeze, dar părintele Elefterie a peregrinat în mai multe părți, până a ajuns la Agapia Veche, unde a fost duhovnic și slujitor.
L-am întâlnit acolo în 1972. Am mers cu colegii mei de clasă. Noi eram în anul al doilea, după ce în 1970 am intrat la seminar, și iată, în anul al doilea am mers la Agapia Veche. Unul dintre colegi a căzut și avea un picior pe care nu mai putea să calce.
Când am ajuns acolo, părintele ne-a întâmpinat cu multă dragoste. Colegul nostru stătea într-un picior. Părintele l-a văzut și i-a zis: «Așteaptă, că se va repara piciorul tău». Și după ce ne-a vorbit atât de frumos, ne-a servit cu ce avea, că totdeauna avea ceva să ofere pelerinilor, s-a ocupat de colegul nostru și n-a mai avut nimic la picior.”, a spus ÎPS Teodosie.
Arhimandritul Andrei Tudor, starețul Mănăstirii Dervent, le-a vorbit celor prezenți despre moștenirea duhovnicească a arhimandritului Elefterie Mihail:
„Nu l-am cunoscut personal, dar am înțeles râvna, dragostea și dorința de bine pe care le avea părintele Elefterie. Sigur, cercetând puțin în arhiva Arhiepiscopiei, acum doi ani, menționez lucrul acesta pentru că este foarte reprezentativ pentru Mănăstirea Dervent și pentru ceea ce a însemnat părintele Elefterie pentru Dervent, am găsit o adresă a părintelui protosinghel Anastasie Negară, care era superior al schitului atunci, în 1933, și care îi cerea Înaltpreasfințitului Gherontie al Tomisului un ajutor aici, la Dervent, pentru o perioadă de timp, fiindu-i foarte greu să se descurce, iar mai târziu, la șase luni după aceea, într-o altă adresă semnată tot de părintele Anastasie Negară, dar și de cuvioasa maică Parascheva Gheorghiu, care nu era încă atunci călugărită și care este cea care a cumpărat și a donat terenul pe care s-a ridicat mănăstirea, menționau și îl rugau insistent pe Înaltpreasfințitul Gherontie să nu cumva să-l ia pe părintele Elefterie de la Dervent, pentru că, în cele șase luni de când era el la Dervent, s-au strâns bani cât nu se strânseseră de când era schitul înființat.”
Părintele Elefterie a redeschis așezământul monahal de la Dervent în data de 2 februarie 1990, la sărbătoarea Întâmpinării Domnului.
