Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit sâmbătă, 10 ianuarie, o predică cu puternice accente catehetice și patristice, în biserica „Sfântul Nicolae” din localitatea Sigmir, aflată în apropierea municipiului Bistrița, județul Bistrița-Năsăud. Ierarhul a slujit cu binecuvântarea și bunăvoința Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.
În cuvântul său, ÎPS Teodosie a vorbit despre mărturia de credință a sfinților pomeniți în această zi și despre importanța statorniciei în dreapta credință, subliniind rolul lor de mijlocitori și modele duhovnicești pentru creștinii de astăzi.
Modele de statornicie în credință
Ierarhul a evidențiat mai întâi personalitatea Sfântului Grigorie de Nyssa, fratele Sfântului Vasile cel Mare, unul dintre marii teologi ai secolului al IV-lea:
„A avut o viață atât de frumoasă: a fost un mare studios și cunoscător al Sfintei Scripturi, al scrierilor Sfinților Părinți și, cu adevărat, un teolog desăvârșit. El a apărat credința atunci când era atacată Persoana Fiului lui Dumnezeu de către Arie și urmașii acestuia.”
ÎPS Teodosie a amintit că Sfântul Grigorie a suferit persecuții, fiind scos din scaunul episcopal de către eretici, dar a fost repus în demnitate după moartea împăratului Valens. Prin scrierile și activitatea sa misionară, a luminat multe suflete și a consolidat învățătura ortodoxă.
Sfântul Antipa de la Calapodești – mărturie românească de nevoință
Un alt reper duhovnicesc prezentat a fost Sfântul Antipa de la Calapodești, originar din județul Bacău, care, înainte de monahism, purta numele Alexandru. După intrarea în viața călugărească și primirea schimei, a devenit un nevoitor cunoscut pentru râvna și ascultarea sa.
„A fost mult călător cu folos, mai ales la Sfântul Munte Athos, unde a slujit la Schitul Lacu, apoi la Lavra Pecerska. Întorcându-se în Moldova, a dus o viață pilduitoare, fiind un ascet și un învățător al rânduielilor sfinte.”
Sfântul Antipa s-a săvârșit la 10 ianuarie 1882, lăsând în urmă o moștenire duhovnicească vie, legată și de sprijinirea așezământului românesc Prodromu din Athos.
Mărturisirea icoanelor și curajul credinței
ÎPS Teodosie a amintit și exemplul Sfântului Marchian, preot al Bisericii din Constantinopol, care a apărat cu fermitate cinstirea sfintelor icoane în vremea prigoanelor iconoclaste:
„Cu multă îndrăzneală, a scris și a vorbit despre cinstirea Sfintelor Icoane, ca ferestre către cer. Mărturisirea lui a fost luată în seamă și s-a restabilit cultul sfintelor icoane.”
Chemare la trăire autentică
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului a îndemnat credincioșii să păstreze credința vie în suflete și în viața de zi cu zi, urmând exemplul sfinților:
„Să le cerem ajutorul și să urmăm pilda credinței lor, pentru că ei au fost jertfelnici și rugători către Dumnezeu și L-au iubit pe Cel ce este Stăpânul vieții noastre. Sfinții ne sunt mijlocitori în cer, ca noi să fim iertați și primiți în Împărăția cea cerească.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 10 ianuarie, la biserica „Sfântul Nicolae” din localitatea Sigmir (aflată în apropierea orașului Bistrița, județul Bistrița Năsăud):
”Preacucernice părinte inspector, preacucernice părinte paroh, iubiți credincioși,
Mă bucur că astăzi am putut sluji aici, în această biserică, cu binecuvântarea și bunăvoința ierarhului nostru, Părintelui Mitropolit Andrei al Clujului, Maramureșului și Sălajului.
Astăzi avem sfinți care ne învață să rămânem credincioși. Sfântul Grigorie de Nyssa este fratele Sfântului Vasile cel Mare. A avut o viață atât de frumoasă: a fost un mare studios și cunoscător al Sfintei Scripturi, al scrierilor Sfinților Părinți și, cu adevărat, un teolog desăvârșit. El a apărat credința în veacul al IV-lea, atunci când era atacată Persoana Fiului lui Dumnezeu de către Arie și urmașii acestuia.
A propovăduit cu tărie această credință și a și suferit. Chiar a fost scos din scaun de eretici, dar după aceea a fost adus din nou, după ce a murit împăratul Valens, care era și el părtaș cu ereticii. Sfântul Grigorie a scris lucrări foarte frumoase, cu învățături curate, de aceea a trăit ani mulți și tot timpul a propovăduit, a scris și a luminat pe mulți cu cuvântul său. De aceea și noi, cu iubire, îl cinstim astăzi pe Sfântul Grigorie de Nyssa.
Avem apoi un alt sfânt părinte, chiar din neamul nostru: Sfântul Antipa de la Calapodești. Calapodești este o localitate din județul Bacău, unde s-a născut acesta, care se numea Alexandru. A ajuns la monahism după dorința lui și, iată, a primit nume nou la călugărie, iar numele de Antipa l-a primit când a fost schimnicit.
El a fost mult călător cu folos, mai ales la Sfântul Munte Athos, și acolo a ajutat și a slujit și la Schitul Lacu. A fost și la Lavra Pecerska, iar la urmă s-a întors în Moldova, unde a dus o viață pilduitoare, fiind un ascet și un învățător al rânduielilor sfinte pe care le-a lăsat Biserica prin Sfinții Părinți. Și iată, s-a săvârșit chiar în această zi, la 10 ianuarie, în anul 1882, lăsând în urmă o viață curată și sfântă. Este pomenit și Sfântul Munte, ca loc în care a viețuit și a ajutat la ctitorirea schitului românesc Prodromu.
Mai avem pomeniți astăzi și alți sfinți. Sfântul Marchian, preot al Bisericii din Constantinopol, trăia o viață frumoasă și curată și era foarte râvnitor pentru dreapta credință. De aceea a mărturisit credința înaintea celor ce se împotriveau. A fost și el chinuit o vreme, dar a rămas statornic.
Era în vremurile când erau prigonite sfintele icoane și, atunci, cu multă îndrăzneală, a scris și a vorbit despre cinstirea Sfintelor Icoane că sunt ferestre către cer. Scrierile și mărturisirea lui au fost luate în seamă de împărăteasa Teodora și de fiul său și s-a restabilit cultul sfintelor icoane.
Toți acești sfinți sunt pentru noi mijlocitori și rugători în cer. Să le cerem ajutorul și să urmăm pilda credinței lor, pentru că ei au fost jertfelnici și rugători către Dumnezeu și L-au iubit pe Cel ce este Stăpânul vieții noastre, pe Dumnezeu-Fiul, Care S-a jertfit pentru noi și ne-a răscumpărat, pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh. Și noi să ținem credința vie în sufletele noastre și în toată viața noastră, pentru că sfinții ne sunt mijlocitori în cer, ca noi să fim iertați și primiți în Împărăția cea cerească.
Amin.”
