Miercuri, 24 septembrie, după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o amplă predică dedicată Sfintei Întâia Muceniță Tecla și Sfântului Siluan Athonitul.
Viața Sfintei Tecla, întocmai cu Apostolii
Arhiepiscopul a amintit că Sfânta Tecla este socotită „întocmai cu Apostolii”, având o râvnă neobișnuită pentru Hristos încă din tinerețe. „Cel mai mare dar pentru ea a fost să-L asculte pe Sfântul Apostol Pavel, trei zile și trei nopți. Nu au mâncat, nu au băut, nu au dormit, ci au stat ascultând, iar Sfântul Apostol Pavel i-a hrănit cu cuvântul lui Dumnezeu”, a spus ierarhul.
Tecla a hotărât să rămână fecioară, mireasă a lui Hristos, spre nemulțumirea mamei sale, care a încercat să o căsătorească. „Mama ei a dorit să o căsătorească cu un tânăr pe nume Tamir, dar ea i-a spus: «Nu vreau să trăiesc viață de familie, pentru că m-am făgăduit să rămân mireasă a lui Hristos.»”
Chinurile muceniței
Predicând despre prigonirile din veacul întâi, ÎPS Teodosie a evocat încercările cumplite prin care a trecut tânăra muceniță: „A fost arestată și aruncată în temniță împreună cu Sfântul Apostol Pavel, într-un loc întunecos și lipsit de hrană. Acolo se rugau cu dragoste și cu râvnă, ca să rămână ai lui Hristos.”
Ierarhul a subliniat cuvintele cutremurătoare: „Mama Teclei a cerut guvernatorului să fie arsă în foc pentru că a trecut la credința în Hristos.” Pe un rug imens de paie, flăcările au ars împrejur, dar pe muceniță nu au atins-o. „Tecla se ruga, iar Dumnezeu a trimis o ploaie mare care a stins focul. Toți cei care o osândiseră s-au înspăimântat și au plecat”, a relatat Arhiepiscopul.
Nici fiarele sălbatice nu au putut să-i facă rău. „Au scos urși, lei și alte animale înfometate, dar niciuna nu s-a atins de ea. Au săpat chiar o groapă cu multe fiare înverșunate, dar Sfânta Tecla a rămas neatinsă. Văzând aceasta, au eliberat-o.”
Sfârșitul sfintei și darul tămăduirii
După eliberare, Sfânta Tecla s-a retras într-o peșteră, unde a primit darul de a vindeca bolnavii. „Mulți s-au tămăduit prin rugăciunile ei”, a spus Înaltpreasfințitul.
Dar faima ei a stârnit invidia doctorilor vremii, care „au hotărât să o ucidă, pentru că nu mai venea nimeni la ei, ci numai la Tecla”. În acel moment, mucenița a fost ocrotită de Dumnezeu. „Ea s-a rugat ca piatra să se desfacă, să intre înăuntru, să-i fie scut. Și piatra s-a desfăcut, ca oarecând la Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul. Tecla a intrat înlăuntru, într-un munte pustiu, unde s-a rugat tot timpul, ajungând până la vârsta de 90 de ani”, a povestit ierarhul.
Sfântul Siluan, pildă de pocăință
În continuare, ÎPS Teodosie a vorbit despre Sfântul Siluan Athonitul, originar din Rusia, care în tinerețe a căzut în păcate, dar s-a pocăit cu lacrimi neîncetate în Sfântul Munte Athos. „Viața lui de căință era atât de adâncă, încât îi uimea pe toți viețuitorii. Prin plânsul său necontenit în rugăciune, Dumnezeu i-a dat iertare și l-a ridicat la daruri mari: să vadă cele viitoare, să cunoască suferințele altora și să le aline neîncetat”, a spus Arhiepiscopul.
„De aceea, rugăm pe bunul Dumnezeu să ne dăruiască și nouă aceste daruri, ca să putem trăi viață curată și să fie cu adevărat închinată lui Dumnezeu”, a încheiat ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 24 septembrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Astăzi prăznuim pe Sfânta Întâia Muceniță Tecla, socotită întocmai cu Apostolii. Ea era dintr-o mamă păgână, dar încă din copilărie a învățat multă carte și a dorit să-L cunoască pe Hristos. Când L-a cunoscut, a fost atât de râvnitoare încât a dorit să-L propovăduiască peste tot. Cel mai mare dar pentru ea a fost să-L asculte pe Sfântul Apostol Pavel, trei zile și trei nopți.
Sfântul Apostol, văzând atâta râvnă la Tecla și la alții care erau acolo, nu s-a oprit din cuvântul său. Nu au mâncat, nu au băut, nu au dormit, ci au stat ascultând, iar Sfântul Apostol Pavel i-a hrănit cu cuvântul lui Dumnezeu. Sfânta Tecla a fost pătrunsă de predica Apostolului și a devenit creștină. Ea a dorit să dăruiască acest dar pe care l-a primit de la Dumnezeu prin Sfântul Apostol Pavel și altora, astfel că a început să vestească bucuria credinței sale. Mulți o ascultau și a hotărât să rămână în curăție, fecioară toată viața ei.
Mama ei, însă, a dorit să o căsătorească cu un tânăr pe nume Tamir. Tecla i-a spus aceluia: „Nu vreau să trăiesc viață de familie, pentru că m-am făgăduit să rămân mireasă a lui Hristos.” Aceste cuvinte nu le-a înțeles nici tânărul, nici mama ei, care se bucura de această căsătorie cu un străin, un arab.
Sfânta Tecla a început să propovăduiască pretutindeni credința în Hristos. Mama ei a auzit și s-a mâniat foarte tare: a adus-o cu forța acasă, a bătut-o și i-a interzis să mai vorbească despre Hristos. Dar tânăra Tecla se ruga neîncetat să rămână mireasa Domnului și să facă voia Lui, să nu se înfricoșeze de niciun chin, ci să rămână cu Hristos.
În vremea prigoanelor din veacul întâi, vestea despre ea a ajuns și la împărat, care a poruncit să fie adusă și silită să aducă jertfă idolilor. Tecla nu s-a supus. A fost arestată și aruncată în temniță împreună cu Sfântul Apostol Pavel, într-un loc întunecos și lipsit de hrană. Acolo se rugau cu dragoste și cu râvnă, ca să rămână ai lui Hristos și să nu se lipsească de darurile Lui.
Mama Teclei a cerut guvernatorului să fie arsă în foc pentru că a trecut la credința în Hristos. A fost pregătit un rug imens de paie, pe care au pus-o pe muceniță. Focul a ars împrejur, dar la ea nu a ajuns, pentru că Tecla se ruga, iar Dumnezeu a trimis o ploaie mare care a stins focul. Toți cei care o osândiseră s-au înspăimântat și au plecat.
A fost apoi dată pradă fiarelor înfometate: urși, lei și alte animale sălbatice. Dar niciuna nu s-a atins de ea. Au săpat chiar o groapă cu multe fiare înverșunate, care se sfâșiau între ele, dar Sfânta Tecla a rămas neatinsă. Văzând aceasta, au eliberat-o.
Sfânta a plecat într-o peșteră, unde, rugându-se, a primit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolnavii. Mulți s-au tămăduit prin rugăciunile ei.
Auzind de aceasta, doctorii din vremea sa, pentru că i-au părăsit toți bolnavii – nu mai venea nimeni la ei, ci numai la Tecla – au hotărât să o ucidă pe Tecla și au ațâțat mulți doritori de răzbunare să meargă cu săbii să o omoare. Tecla era într-o peșteră de piatră.
A fost înștiințată de îngeri Sfânta Tecla că vor veni cei care urăsc credința în Hristos și nu mai suportă puterea ei de a vindeca bolnavii. Avea acum o vârstă înaintată și s-a rugat ca piatra să se desfacă, să intre înăuntru, să-i fie scut. Și piatra s-a desfăcut, ca oarecând la Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, și Tecla a intrat înlăuntru, într-un munte pustiu, unde s-a rugat tot timpul, ajungând până la vârsta de 90 de ani. Așa s-a sfârșit Sfânta Tecla, dar amintirea ei a rămas pentru toți creștinii, care au pomenit-o neîncetat. De aceea și noi o pomenim cu mare cinste.
Astăzi pomenim și pe Sfântul Siluan. Acesta era originar din Rusia. În copilăria sa era foarte doritor să fie slujitor al lui Hristos. Dar cel viclean i-a întors gândul și l-a atras către patimi și plăceri trecătoare și vinovate. A făcut multe păcate, dar și-a adus aminte de făgăduința sa. Atunci a început să se căiască, și s-a căit atât de mult, încât a rugat pe bunul Dumnezeu să-i dea prilej de pocăință.
A ajuns în Sfântul Munte Athos și acolo și-a plâns păcatele toată viața. Viața lui de căință era atât de adâncă, încât îi uimea pe toți viețuitorii din Sfântul Munte. Dumnezeu a rânduit ca el să primească și viața de monah și să fie cu adevărat iubitor de Dumnezeu și jertfelnic, devenind o pildă pentru ceilalți monahi. Așa și-a răscumpărat toate păcatele. Prin plânsul său necontenit în rugăciune, Dumnezeu i-a dat iertare și l-a ridicat la daruri mari: să vadă cele viitoare, să cunoască suferințele altora și să le aline neîncetat.
De aceea, rugăm pe bunul Dumnezeu să ne dăruiască și nouă aceste daruri, ca să putem trăi viață curată și să fie cu adevărat închinată lui Dumnezeu.”


