Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit joi, 30 aprilie, un cuvânt de învățătură după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, evocând viața și mărturisirea mai multor sfinți prăznuiți în această perioadă.
Ierarhul a subliniat încă de la început valoarea vieții curate și a nevoinței duhovnicești, arătând că sfinții „au dobândit, cu rugăciune, asceză, credință și priveghere, cununile sfințeniei”.
Sfântul Iacob, model de mărturisire până la moarte
În predica sa, Arhiepiscopul Tomisului a evidențiat personalitatea Sfântului Apostol Iacob, fratele Sfântului Evanghelist Ioan, unul dintre cei mai apropiați ucenici ai Mântuitorului, martor la momente esențiale precum Schimbarea la Față sau rugăciunea din grădina Ghetsimani.
„Sfântul Iacob a fost un mare trăitor și propovăduitor al adevărului”, a spus ierarhul, arătând că acesta a vestit Evanghelia până în Spania, unde a convertit mulți oameni la credință.
Întors la Ierusalim, cuvântul său a fost atât de puternic încât „se înspăimântau vrăjmașii de cuvântul său”, iar încercările vrăjitorilor de a-l înfrunta au eșuat, mulți dintre aceștia ajungând, în cele din urmă, la credință.
„Noi, de la acel bărbat, nici muștele din casa lui nu putem să le ucidem, pentru că este prea puternic”, au mărturisit cei trimiși împotriva lui, potrivit relatării din predică.
În cele din urmă, regele Irod Agripa a poruncit uciderea apostolului, iar Sfântul Iacob a fost martirizat, devenind un exemplu de statornicie în credință.
„Sfintele lui moaște au fost duse acolo unde a propovăduit, în Spania, și au făcut și fac minuni până astăzi”, a arătat ierarhul, subliniind că sfântul continuă să mărturisească prin lucrările minunate săvârșite la moaștele sale.
Minunile Sfântului Donat și puterea rugăciunii
În continuare, ÎPS Teodosie a vorbit despre Sfântul Donat, Episcopul Evriei, descris ca un propovăduitor al adevărului, prin a cărui rugăciune au fost săvârșite minuni impresionante.
„Acolo unde propovăduia el era un râu, iar apa lui era otrăvită: cine bea din ea, murea”, a relatat ierarhul, arătând că, prin rugăciune, sfântul a biruit răul și a transformat apa într-una bună și folositoare.
De asemenea, în vreme de secetă, rugăciunea sa a adus ploaie, iar numeroși credincioși au primit vindecare în locul unde a slujit.
Sfântul Vasile de Ostrog, izvor de vindecare pentru credincioși
Predica a inclus și evocarea Sfântului Vasile de Ostrog, unul dintre cei mai cinstiți sfinți din spațiul ortodox, la care se fac numeroase pelerinaje.
„După ce s-a sfârșit, la mormântul său s-au făcut multe minuni, așa cum se făceau și în timpul vieții lui”, a spus Arhiepiscopul Tomisului, subliniind că mai ales cei aflați în suferință sau tulburare sufletească primesc ajutor prin mijlocirea acestui sfânt.
Ierarhul a amintit și despre descoperirea trupului său neputrezit, „atât de frumos și bine mirositor”, semn al sfințeniei vieții sale.
Îndemn la rugăciune și la urmarea sfinților
În încheiere, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să se roage sfinților pomeniți, pentru a dobândi ajutor și întărire în credință.
„Să-i rugăm pe Sfântul Apostol Iacob, pe Sfântul Donat al Evriei, pe Sfântul Vasile de Ostrog să ne fie ocrotitori și rugători în viața aceasta, spre folosul nostru și spre viața cea viitoare”, a spus ierarhul.
Predica a pus în lumină puterea mărturisirii credinței și actualitatea exemplului sfinților, care continuă să lucreze în viața credincioșilor prin rugăciune și minuni.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 30 aprilie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos a înviat!
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, sfinți atât de valoroși prin viața lor curată, prin care au dobândit, cu rugăciune, asceză, credință și priveghere, cununile sfințeniei.
Sfântul Iacob, fratele Sfântului Evanghelist Ioan, a fost unul dintre cei trei aleși de Mântuitorul să fie de față la marile minuni: la Schimbarea la Față, la rugăciunea din grădina Ghetsimani, la învierea fiicei lui Iair.
Sfântul Iacob a fost un mare trăitor și propovăduitor al adevărului.
Sorții l-au trimis să propovăduiască în Spania. De aceea s-a întors la Ierusalim și cuvântul său era, cum era numit, ca de tunet, și se înspăimântau vrăjmașii de cuvântul său atât de puternic.
De aceea, Sfântul Iacob a propovăduit și a creștinat pe cei din Spania, iar venind iarăși în Țara Sfântă, cuvântul său era atât de viu și lucrător.
De aceea au venit asupra lui vrăjitorii, cei care lucrau cu cel viclean, și a trimis un vrăjitor, Ermogen, pe ucenicul său, Filit, pus și de farisei, să-l înfrunte pe Sfântul Iacob. Când a venit Filit în fața Sfântului Iacob, a amuțit, n-a mai putut să vorbească. Cine să-l vindece de această durere? Tot Sfântul Iacob l-a vindecat, iar acela a mărturisit și s-a făcut credincios. Dar după aceea, și Ermogen era muncit de diavol și a venit și el la credință, și mulți au venit la credință.
Și, după ce a creștinat Spania, iată, aici, în Ierusalim, a făcut asemenea minuni, încât iudeii din Ierusalim erau foarte înspăimântați de misiunea pe care o făcea Sfântul Iacob și au cerut regelui Irod Agripa să-l omoare.
Regele nu știa ce să facă. I-a venit ceasul sfârșitului și au fost trimiși, mai întâi, iarăși vrăjitori, care s-au întors și au spus: „Noi, de la acel bărbat, nici muștele din casa lui nu putem să le ucidem, pentru că este prea puternic.”
Și atunci Irod, care era crud, a gândit să-l cheme și l-a chemat la sine și l-a ucis cu sabia. Și astfel a murit Iacob, fratele Sfântului Ioan, iar pe Petru l-a arestat.
Dar sfintele lui moaște au fost duse acolo unde a propovăduit, în Spania, și au făcut și fac minuni până astăzi, fiind frumoase și frumos mirositoare, galbene ca ceara cea curată și astfel Sfântul Iacob mărturisește și acum prin minunile care se fac la sfintele lui moaște.
Astăzi prăznuim și pe Sfântul Donat, Episcopul Evriei. Acesta era un propovăduitor al adevărului. Acolo unde propovăduia el era un râu, iar apa lui era otrăvită: cine bea din ea, murea.
I s-a spus episcopului și a venit cu sobor și cu rugăciuni. Și, iată, când a început rugăciunile, a ieșit un balaur mare, pe care l-a învins. A cerut să se facă un foc mare și acel balaur a fost aruncat în foc.
A făcut multe alte minuni și râul acela s-a făcut cu apă dulce și folositoare. I-a îndemnat pe toți să bea din acea apă, după ce a sfințit locul, și toți au băut și nimeni nu s-a vătămat.
A fost și vreme de secetă, iar Episcopul Donat s-a rugat și a venit ploaie pe pământ, și multe minuni de vindecare s-au făcut în acel loc.
Astăzi prăznuim și un sfânt din Serbia, pe Sfântul Vasile de Ostrog, la care se fac multe pelerinaje. Acesta a avut o viață atât de curată și frumoasă.
După ce s-a sfârșit, la mormântul său s-au făcut multe minuni, așa cum se făceau și în timpul vieții lui. Mai ales cei cuprinși de duhuri necurate și cei care aveau mintea tulburată se vindecau. După șapte ani, trupul lui a fost descoperit, fiind arătat de trei ori starețului, care îl văzuse în vedenie unde era îngropat. Și a fost scos trupul lui, care era atât de frumos și bine mirositor. Sfântul Vasile de Ostrog este între sfinții noștri, pe care îl cinstim cu mare folos, pentru vindecare și pentru bucuria de a avea cu toții mijlocitori înaintea lui Dumnezeu.
Să-i rugăm pe Sfântul Apostol Iacob, pe Sfântul Donat al Evriei, pe Sfântul Vasile de Ostrog să ne fie ocrotitori și rugători în viața aceasta, spre folosul nostru și spre viața cea viitoare, de care să ne împărtășim cu toții.
Amin.”
